Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 11610/06
Sergiu AGATIEV contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 26 mai 2009, într-o
Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Examinînd cererea nominalizată, depusă la 9 martie 2006,
Examinînd declaraţiile oficiale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei.
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Sergiu Agatiev, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1969 şi locuieşte în Cocieri. El a fost reprezentat în faţa Curţii de dl. A. Postica, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Circumstanţele cauzei, prezentate de către părţi pot fi rezumate după cum urmează.
La 7 iunie 2005 Judecătoria Dubăsari l-a recunoscut vinovat pe reclamant de comiterea unei contravenţii administrative şi i-a aplicat o amendă administrativă în sumă de 720 lei moldoveneşti (MDL, echivalentul a 46,5 euro la acel moment). Nu a fost depus apel şi decizia a rămas definitivă.
Decizia a fost transmisă spre executare Oficiului de Executare Dubăsari („Oficiul”). De cîteva ori Oficiul a încercat să-l contacteze pe reclamant în vederea încasării amenzii, însă fără nici un rezultat.
La 24 octombrie 2005 fratele reclamantului a informat Oficiul că reclamantul era plecat şi că el ştia despre amendă.
La 25 noiembrie 2005 reclamantul a vizitat Oficiul şi i-a fost acordat termen pînă la 28 noiembrie 2005 să achite amenda. Deoarece reclamantul nu a primit salariul la timp, nu a avut posibilitatea să plătească amenda în termenul stabilit. Ulterior, Oficiul a solicitat Judecătoriei Dubăsari să înlocuiască amenda administrativă cu arest administrativ.
La 16 decembrie 2005 instanţa de judecată a admis demersul Oficiului şi a înlocuit amenda aplicată reclamantului cu arest administrativ pe un termen de 30 zile. Instanţa a notat, inter alia, că reclamantul a refuzat să plătească amenda şi a solicitat înlocuirea acesteia cu arest administrativ. Reclamantul a fost prezent la şedinţa de judecată şi a fost arestat imediat după aceea.
În aceeaşi zi reclamantul a solicitat suspendarea executării deciziei pînă la examinarea recursului pe care intenţiona să-l înainteze împotriva deciziilor din 7 iunie şi 16 decembrie 2005. De asemenea, el a solicitat să ia cunoştinţă de textul deciziei din 7 iunie 2005, invocînd că nu i-a fost notificată. În final, el a solicitat instanţei de judecată să prelungească termenul limită pentru înaintarea recursului împotriva deciziei din 7 iunie 2005.
La 19 decembrie 2005 Judecătoria Dubăsari a respins cererea reclamantului pentru prelungirea termenului limită, constatînd că el nu a prezentat motive întemeiate pentru prelungirea termenului.
Reclamantul a susţinut că, iniţial, fratelui său nu i-a fost permis să-l viziteze în timpul detenţiei. El a prezentat o astfel de cerere din 20 decembrie 2005, care conţinea textul scris de mînă despre refuzul Comisariatului local de poliţie, unde reclamantul îşi ispăşea pedeapsa. Reclamantul a susţinut că din cauza izolării sale el nu a avut posibilitatea să depună recurs împotriva deciziei din 16 decembrie 2005. Numai după ce fratele său s-a plîns procurorului, şi urmare a intervenţiei ultimului, reclamantul a putut să se vadă cu fratele său la 23 decembrie 2005. La aceeaşi dată, el a semnat recursul întocmit de fratele său şi de avocat.
La 23 decembrie 2005 reclamantul a înaintat recursuri împotriva deciziilor din 7 iunie şi 16 decembrie 2005. În recursul său împotriva deciziei din 7 iunie 2005 el a invocat că instanţa de judecată a apreciat greşit faptele şi că nu era nici o probă că el a comis contravenţia administrativă.
În recursul său împotriva deciziei din 16 decembrie 2005 el a menţionat, inter alia, că prima instanţă a omis să verifice declaraţia Oficiului precum că el s-a eschivat cu rea-voinţă de la achitarea amenzii. Mai mult ca atît, Oficiul nu a întreprins nici o măsură pentru a încasa silit plata pentru amendă prin sechestrarea bunurilor sale. De asemenea, el a invocat că instanţa de judecată a aplicat Codul cu privire la contravenţiile administrative în pofida faptului că Codul de executare a intrat în vigoare la 1 iulie 2005, care prevedea expres că plata amenzilor administrative urma să fie făcută în conformitate cu Codul de executare. Mai mult ca atît, conform prevederilor acelui Cod, amenda aplicată lui (36 unităţi convenţionale sau 720 MDL), nu putea fi înlocuită cu arest administrativ pe un termen de 30 zile.
La 26 decembrie 2005 Judecătoria Dubăsari a respins recursul reclamantului depus împotriva deciziei din 7 iunie 2005, constatînd că el l-a înaintat în afara termenului limită prevăzut de lege şi nu a prezentat motive întemeiate pentru repunerea în termen. Această decizie a rămas definitivă.
La 16 ianuarie 2006 reclamantul a fost eliberat din detenţie deoarece a ispăşit pedeapsa de 30 de zile.
La 17 ianuarie 2006 Curtea de Apel Chişinău a respins recursul reclamantului împotriva deciziei din 16 decembrie 2005. Instanţa de judecată a reiterat esenţa deciziei şi a menţinut-o, fără a menţiona careva detalii suplimentare. Această decizie a rămas definitivă. Reclamantul nu a fost prezent la şedinţa de judecată şi a aflat despre decizie mai tîrziu, cînd s-a interesat despre recursul său.
Plîngeri
1. Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenţie, că el a fost împiedicat să depună imediat recursul împotriva deciziei din 16 decembrie 2005 şi că Curtea de Apel Chişinău nu a examinat prompt recursul său.
2. De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie, deoarece nu a fost citat la şedinţa de judecată din 17 ianuarie 2005 şi nu a putut să se apere, precum şi de durata excesivă a proceselor.
3. În final, reclamantul s-a plîns, în temeiul aceluiaşi articol, că instanţele de judecată nu au motivat suficient hotărîrile lor.
În drept
La 21 aprilie 2009 Curtea a primit următorul acord semnat de părţi:
„ Părţile prezentului acord:
luînd în considerare că pe rolul Curţii Europene se află cererea nr. 11610/06, Agatiev contra Moldovei, în care reclamantul pretinde că autorităţile statului i-ar fi încălcat drepturile sale garantate de prevederile articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu a fost citat la şedinţa de judecată din 17 ianuarie 2006 de la Curtea de Apel mun. Chişinău şi instanţele de judecată nu au motivat hotărîrile judecătoreşti;
au convenit asupra celor ce urmează:
1. Guvernul Republicii Moldova este de acord să achite dlui Sergiu Agatiev suma de 850 EUR (opt sute cincizeci) cu titlu de prejudiciu moral şi material, şi 450 EUR (patru sute cincizeci) cu titlu de costuri şi cheltuieli în vederea reglementării amiabile a cauzei de mai sus aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume vor fi convertite în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii şi nu vor fi supuse impozitelor care vor putea fi aplicate. Aceste sume vor fi achitate în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptate de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestor sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ele, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente.
2. Modalitatea respectivă va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
3. Reclamantul declară pretenţiile sale satisfăcute şi îşi va retrage cererea nr. 11610/06, Agatiev contra Moldovei, depusă la Curtea Europeană şi notificată Guvernului la 15 decembrie 2008.
4. Reclamantul declară că pe viitor nu va mai avea pretenţii de ordin moral, material sau de altă natură fie orice alt prejudiciu care ar rezulta din circumstanţele prezentei cauze.
5. Părţile vor informa Curtea Europeană despre existenţa prezentului acord ”.
Curtea ţine cont de reglementarea amiabilă încheiată între părţi. Ea este convinsă de faptul că reglementarea amiabilă s-a bazat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nici un motiv nu justifică examinarea cererii în continuare (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie). Prin urmare, cererea urmează să fie radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Decide să radieze cererea de pe rol.
Lawrence Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy