Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 27303/04
depusă de Dumitru APOSTOL
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 16 octombrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
DlJ. Casadevall, Preşedinte,
DlG. Bonello,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
DraL. Mijović,
DlJ. Šikuta,
DnaP. Hirvelä, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 11 iunie 2004,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Dumitru Apostol, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1938 şi care locuieşte la Văratic. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl Victor Marcu, avocat din Edineţ. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În anul 1941, părinţii reclamantului au fost persecutaţi de către autorităţile comuniste. Proprietatea lor a fost confiscată, iar ei au fost exilaţi în Siberia.
În anul 1991, ei au fost reabilitaţi.
La o dată nespecificată în noiembrie 2003, reclamantul a intentat o acţiune judiciară împotriva Direcţiei de finanţe a raionului Rîşcani, solicitând compensaţii pentru proprietatea confiscată de la părinţii săi.
La 22 decembrie 2003, Judecătoria Rîşcani a hotărât în favoarea reclamantului şi a obligat Ministerul Finanţelor („Ministerul”) să-i plătească reclamantului 432,619 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 26,417 euro (EUR) la acea dată). Hotărârea nu a fost contestată şi, după cincisprezece zile, a devenit irevocabilă şi executorie.
Din cauza că judecătoria de sector a obligat Ministerul să plătească compensaţia, cu toate că parte în proces a fost Direcţia finanţe a raionului Rîşcani, Ministerul a depus apel împotriva hotărârii din 22 decembrie 2003 abia la 30 iunie 2004.
La 21 octombrie 2004, Curtea de Apel Bălţi a admis apelul, a casat hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 22 decembrie 2003 şi a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
La 18 martie 2005, Judecătoria Rîşcani a hotărât în favoarea reclamantului şi a obligat Ministerul Finanţelor să plătească reclamantului MDL 260,165 (echivalentul a EUR 15,426 la acea dată) în calitate de compensaţie pentru proprietatea confiscată. Reclamantul nu a contestat această hotărâre şi, după cincisprezece zile, ea a devenit irevocabilă şi executorie.
La 15 mai 2006, reclamantul a expediat titlul executoriu executorului. Hotărârea judecătorească irevocabilă din 18 martie 2005 nu a fost executată nici până în prezent.
PRETENŢII
1. În cererea sa iniţială, reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa la 22 decembrie 2003 a încălcat drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
2. La 21 iunie 2006, reclamantul a susţinut că a avut loc violarea principiului securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, ca urmare a casării de către Curtea de Apel Bălţi la 21 octombrie 2004 a hotărârii judecătoreşti irevocabile pronunţată în favoarea sa.
3. La 21 iunie 2006, el a susţinut că nici hotărârea din 18 martie 2005 nu a fost executată.
ÎN DREPT
La 27 iulie şi 29 august 2007, Curtea a primit de la părţi două declaraţii, potrivit cărora, în vederea reglementării amiabile a acestei cauze, Guvernul s-a obligat să-i plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data pronunţării deciziei Curţii de scoatere a cererii de pe rol, EUR 15,426. Reclamantul a acceptat această propunere şi a renunţat la orice alte pretenţii împotriva Republicii Moldova în legătură cu faptele care au generat această cerere.
Curtea ia notă de declaraţiile semnate de părţi. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu găseşte vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyJosep Casadevall
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy