Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 25058/04
depusă de AROMA FLORIS
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 13 noiembrie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 12 iunie 2004,
Având în vedere observaţiile prezentate de Guvernul pârât şi observaţiile prezentate ca răspuns de către compania reclamantă,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Compania reclamantă, Aroma Floris, este o companie înregistrată în Letonia. Ea a fost reprezentată în faţa Curţii de către dl Alexandru Tănase, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
La 5 ianuarie 2004, Colegiul de Apel al Curţii de Apel Economice a emis o ordonanţă judecătorească potrivit căreia o companie terţă („compania”) (o societate în care statul deţine 100% de acţiuni) urma să plătească companiei reclamante 885,058.8 dolari SUA (USD). Compania nu a contestat-o şi ordonanţa judecătorească a devenit definitivă 10 zile mai târziu.
La 22 ianuarie 2004, compania reclamantă a expediat ordonanţa judecătorească executorului judecătoresc şi cel din urmă a dispus aplicarea sechestrului pe conturile bancare ale companiei debitoare.
La 10 februarie 2004, la cererea companiei debitoare, Judecătoria Buiucani a adoptat o încheiere prin care a decis suspendarea procedurilor de executare pentru perioada de două luni. Compania reclamantă a contestat această încheiere.
La o dată nespecificată, compania debitoare a solicitat Curţii de Apel Economice să efectueze plata în rate.
La 19 februarie 2004, compania reclamantă şi compania debitoare au ajuns la un acord privind graficul de achitare, potrivit căruia plata urma să fie efectuată în 7 tranşe, termenul limită fiind 20 aprilie 2004. La aceeaşi dată, Colegiul de Apel al Curţii de Apel Economice a obligat compania debitoare să se conformeze ordonanţei judecătoreşti din 5 ianuarie 2004 în conformitate cu graficul de achitare şi a emis un titlu executoriu.
La 25 şi 27 februarie 2004, compania debitoare a plătit companiei reclamante USD 13,079.69 şi, respectiv, USD 100,000.
La 1 aprilie 2004, executorul judecătoresc a expediat o scrisoare Colegiului de Apel al Curţii de Apel Economice. El a solicitat interpretarea contradicţiei dintre încheierea judecătorească din 10 februarie 2004, prin care s-a decis suspendarea procesului de executare, şi hotărârea din 19 februarie 2004, prin care compania era obligată să se conformeze ordonanţei judecătoreşti din 5 ianuarie 2004.
La 14 aprilie 2004, Colegiul de Apel al Curţii de Apel Economice a dispus executarea hotărârilor judecătoreşti din 5 ianuarie 2004 şi 19 februarie 2004.
La 15 aprilie 2004, Curtea de Apel Chişinău a examinat recursul reclamantului împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani din 10 februarie 2004 şi a casat-o. Ea a constatat că deciziile asupra procedurii de executare trebuiau luate doar de către instanţa judecătorească care a adoptat ordonanţa, şi nu de către Judecătoria Buiucani.
La 4 mai 2004, Judecătoria Buiucani a admis o altă cerere privind suspendarea procedurilor de executare pentru o perioadă de două luni. Compania reclamantă a depus recurs.
La 3 iunie 2004, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul companiei reclamante şi a casat încheierea Judecătoriei Buiucani din 4 mai 2004.
La o dată nespecificată în 2004, compania debitoare a solicitat Colegiul de Apel al Curţii de Apel Economice să suspende procedurile de executare; această solicitare a fost însă respinsă la 28 iunie 2004.
La 12 iulie 2004, Judecătoria Buiucani a admis a treia cerere a companiei debitoare privind suspendarea procedurilor de executare pentru alte două luni. Compania reclamantă a depus recurs.
La 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Chişinău a respins recursul companiei reclamante pe motiv că termenul de două luni expirase deja.
La 26 octombrie 2004, compania debitoare a depus la Judecătoria Buiucani o altă cerere privind suspendarea procedurilor de executare pe motivul iniţierii urmăririi penale împotriva fostului director al companiei.
La 29 octombrie 2004, Judecătoria Buiucani a admis cererea şi a dispus suspendarea procedurilor de executare până la soluţionarea cauzei penale.
La 5 noiembrie 2004, compania a depus la Judecătoria Economică o cerere de revizuire a ordonanţei judecătoreşti din 5 ianuarie 2004, care a fost însă respinsă la 10 februarie 2005. Compania a contestat această hotărâre, invocând iniţierea urmăririi penale împotriva fostului director al companiei.
La 31 martie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul companiei.
La 21 aprilie 2005, compania a depus la Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie o cerere de revizuire împotriva deciziei din 31 martie 2005, invocând acelaşi argument ca şi în recursul său împotriva încheierii din 10 februarie 2005.
Printr-o decizie irevocabilă din 19 mai 2005, Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie a admis cererea de revizuire, a casat hotărârile din 10 februarie 2005 şi 31 martie 2005, a admis cererea de revizuire din 5 noiembrie 2004 şi a casat ordonanţa judecătorească din 5 ianuarie 2004. Curtea Supremă a explicat companiei reclamante că aceasta putea să iniţieze proceduri de contencioase împotriva companiei în instanţa judecătorească competentă.
După comunicarea cererii de către Curte, Agentul guvernamental a solicitat Procuraturii Generale să depună o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiţie prin care să se solicite casarea deciziei acesteia din 19 mai 2005. La 19 martie 2008, Procurorul General s-a conformat cererii Agentului guvernamental şi a depus o cerere de revizuire în temeiul articolului 449 § 1 (g) al Codului de procedură civilă.
La 15 mai 2008, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire, şi a constatat că a avut loc încălcarea drepturilor companiei reclamante prevăzute de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie ca rezultat al neexecutării ordonanţei judecătoreşti din 5 noiembrie 2005 şi al casării ei ulterioare la 19 mai 2005. De asemenea, Curtea Supremă de Justiţie a acordat companiei reclamante USD 771,979.11, ceea ce reprezenta suma datoriei restante în temeiul ordonanţei judecătoreşti, 404,797.11 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material cauzat ca urmare a imposibilităţii de a se folosi de banii săi, EUR 2,500 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 800 cu titlu de costuri şi cheltuieli.
B. Dreptul şi practica interne relevante
Capitolul XXXV al Codului de procedură civilă „Procedura în ordonanţă (procedura simplificată)”
Articolul 344 prevede următoarele:
„(1) Ordonanţa judecătorească este o dispoziţie dată unipersonal de judecător, în baza materialelor prezentate de creditor, privind încasarea de sume băneşti (...)
(2) Ordonanţa judecătorească reprezintă un act executoriu care se îndeplineşte în modul stabilit pentru executarea actelor judecătoreşti.”
Articolul 352 prevede următoarele:
„În decursul a 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă, debitorul este în drept să înainteze (...) obiecţiile sale motivate împotriva pretenţiilor admise.”
Articolul 353 prevede următoarele:
„Dacă, în termenul stabilit la articolul 352, debitorul înaintează obiecţii împotriva ordonanţei judecătoreşti, judecătorul o anulează printr-o încheiere, care nu se supune nici unei căi de atac.”
PRETENŢII
Compania reclamantă s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de încălcarea dreptului său de acces la o instanţă în urma neexecutării hotărârilor judecătoreşti din 5 ianuarie 2004 şi 19 februarie 2004.
De asemenea, compania reclamantă a pretins că neexecutarea hotărârilor judecătoreşti din 5 ianuarie 2004 şi 19 februarie 2004 a dus la încălcarea dreptului său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
La 28 iunie 2005, compania reclamantă s-a plâns că drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei, articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi articolul 13 al Convenţiei au fost încălcate ca urmare a folosirii abuzive a procedurilor de revizuire (această cerere a fost înregistrată de către Curte ca o cauză separată).
ÎN DREPT
Articolul 37 al Convenţiei, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se tragă concluzia că:
(a) solicitantul nu doreşte să o mai menţină; sau
(b) litigiul a fost rezolvat; ...”
Articolul 43 § 1 a1 Regulamentului Curţii, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide scoaterea unei cauze de pe rol în condiţiile art. 37 al Convenţiei.”
La 22 septembrie 2008, Guvernul a informat Curtea că, la 19 septembrie 2008, companiei reclamante i-au fost plătite sumele acordate prin hotărârea din 15 mai 2008. El a considerat că, deoarece companiei reclamante i-a fost acordată o redresare adecvată, Curtea putea să scoată cererea de pe rolul său.
La 24 septembrie 2008, şi compania reclamantă a informat Curtea că sumele datorate i-au fost plătite şi a solicitat Curţii scoaterea cererii sale de pe rol.
Având în vedere articolul 37 § 1 (a) şi (b) al Convenţiei şi faptul că companiei reclamante i-a fost acordată o redresare adecvată de către instanţele judecătoreşti naţionale, Curtea notează că compania reclamantă nu mai doreşte să-şi menţină cererea. În continuare, în sensul articolului 37 § 1 in fine al Convenţiei, Curtea nu constată circumstanţe speciale privind respectarea drepturilor omului definite prin Convenţie şi Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy