Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 32118/06
ASOCIAŢIA CETATENEASCĂ PENTRU LICHIDAREA CONSECINŢELOR PACTULUI MOLOTOV-RIBBENTROP
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 2 noiembrie 2010 într-o Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić,
Vincent Anthony de Gaetano, judecători
şi Fatoş Aracı, Grefier Adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea nominalizată depusă la 14 iulie 2006,
Avînd în vedere declaraţia înaintată de Guvernul respondent la 4 august 2010 cu solicitarea de a radia cererea de pe rol şi replica organizaţiei reclamante la acea declaraţie,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Organizaţia reclamantă „Asociaţia pentru Lichidarea Consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop” este o organizaţie non-guvernamentală din Moldova. Aceasta a fost reprezentată în faţa Curţii de dl V. Moga, avocat cu practică în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl. V. Grosu.
Organizaţia reclamantă militează pentru eradicarea consecinţelor tratatului Molotov-Ribbentrop, încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă în 1939 în conformitate cu care, inter alia, teritoriul actual al Republicii Moldova a fost separat de România şi anexat la Uniunea Sovietică.
La 14 noiembrie 2005, organizaţia reclamantă a solicitat Consiliului municipal Chişinău autorizarea organizării unei întruniri paşnice în piaţa din centrul municipiului Chişinău, a cărei desfăşurare era preconizată pentru 1 decembrie 2005, precum şi a unui marş din piaţă către cimitirul eroilor Armatei Române, pentru a comemora cea de-a optzeci şi şaptea aniversare de la unirea principatelor româneşti din 1 decembrie 1918.
La 25 noiembrie 2005, Consiliul municipal Chişinău a autorizat o întrunire în faţa monumentului victimelor represiunilor politice, care este amplasat vizavi de Gara Feroviară Centrală, şi un marş tur-retur la cimitirul eroilor Armatei Române. Consiliul Municipal nu a oferit motive pentru schimbarea locului manifestaţiei şi a marşului.
La o dată nespecificată organizaţia reclamantă a contestat decizia Consiliului municipal în instanţa de judecată şi a susţinut, inter alia, că schimbarea locului de desfăşurare a întrunirii preconizate şi a marşului de către Consiliul municipal era ilegală şi că Consiliul municipal nu a motivat această decizie.
La 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Chişinău a respins acţiunea organizaţiei reclamante şi a considerat ca fiind legală schimbarea locului de desfăşurare a întrunirii ordonată de Consiliul municipal. Organizaţia reclamantă a atacat cu recurs.
La 2 martie 2006, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul pe motiv că decizia Consiliul municipal de a schimba locul de desfăşurare a întrunirii a fost legală şi a menţionat că Consiliul municipal era obligat să motiveze doar în cazul deciziei de a refuza autorizarea unei manifestaţii.
PLÎNGERI
Organizaţia reclamantă a susţinut că în speţă a avut loc o violare a drepturilor sale garantate de articolele 6, 10 şi 11 din Convenţie.
ÎN DREPT
La 4 august 2010, Guvernul a informat Curtea despre propunerea sa de a formula o declaraţie unilaterală în vederea soluţionării chestiunilor ridicate prin cerere. Guvernul a recunoscut încălcarea dreptului organizaţiei reclamante garantat de articolul 11 din Convenţie şi s-a angajat să plătească organizaţiei reclamante suma globală de 3,023 euro (EUR). Această sumă urmează fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei adoptate de Curte în conformitate cu articolul 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neachitare a acestei sume în termen de trei luni, Guvernul sa obligat să plătească o dobîndă simplă, calculată de la expirarea acestui termen şi pînă la data plăţii, la o rată egală cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Guvernul a solicitat Curţii să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenţie.
Prin scrisoarea din 17 septembrie 2010, reprezentantul organizaţiei reclamante şi-a exprimat opinia că declaraţia unilaterală Guvernului nu ar trebui să fie acceptată de către Curte, fără a-i permite să prezinte comentarii cu privire la propunerea Guvernului sau pentru a explica poziţia sa.
Curtea notează că articolul 37 al Convenţiei prevede că, la orice etapă a procedurii, acesta poate decide radierea unei cereri din lista cauzelor sale cînd circumstanţele o determină la una dintre concluziile specificate la literele (a), (b) sau ( c) din paragraful 1 din articolul respectiv. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii de a radia o cauză din lista sa, în special, în cazul în care:
“din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.
Articolul 37 § 1 in fine include prevederea că:
“Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale o impune.”
De asemenea, Curtea notează că, în anumite circumstanţe, aceasta poate radia o cerere sau o parte a acesteia în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenţie în baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului reclamat, chiar şi în cazul în care reclamantul doreşte ca examinarea cauzei să continue. În acest sens, Curtea va examina cu atenţie declaraţia în lumina principiilor evidenţiate de jurisprudenţa sa, în particular hotărîrea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar v. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI, şi Melnic v. Moldova, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).
Avînd în vedere natura celor recunoscute în declaraţia unilaterală a Guvernului şi mărimea compensaţiei propuse de către Guvern, care poate fi considerată rezonabilă în comparaţie cu cele acordate de Curte în cauze similare (a se vedea Roşca şi alţii v. Moldova, nr. 25230/02, 25203/02, 27642/02, 25234/02 şi 25235/02, § 49, 27 martie 2008; Russu v. Moldova, nr. 7413/05, § 32, 13 noiembrie 2008), Curtea consideră că nu se mai justifică examinarea în continuare a cererii (Articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea, principiile relevante, Tahsin Acar, citat mai sus, şi Meriakri v. Moldova ((radiere de pe rol), nr. 53487/99, 1 martie 2005)).
Curtea notează că, într-un număr de cauze, aceasta a specificat natura şi dimensiunea obligaţiilor impuse Statului reclamat cu referire la libertatea de întrunire (a se vedea, printre altele, Partidul Popular Creştin Democrat v. Moldova (nr. 2), nr. 25196/04) 2 februarie 2010 şi Hyde Park şi alţii v. Moldova, nr. 33482/06, 31 martie 2009) şi nu constată careva motive pentru a reitera consideraţiile sale într-o nouă hotărîre.
În măsura în care cererea se referă la plîngerile organizaţiei reclamante, înaintate în temeiul articolelor 6 şi 10 din Convenţie, Curtea consideră că acestea nu ridică chestiuni distincte de cele invocate în conformitate cu articolul 11 şi sunt acoperite în mod adecvat de recunoaşterea Guvernului, precum şi valoarea compensaţiei propuse (a se vedea Partidul Popular Creştin Democrat v. Moldova, nr. 28793/02, § 79, ECHR 2006 II).
În lumina tuturor aprecierilor de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum acestea sunt definite în Convenţie şi Protocoalele sale, nu solicită examinarea în continuare a cererii (Articolul 37 § 1 in fine).
Prin urmare, aceasta urmează a fi radiată de pe rol.
Din aceste considerente, Curtea în unanimitate
Ia act de conţinutul declaraţiei Guvernului reclamat şi de modalităţile asigurării respectării angajamentelor menţionate în aceasta;
Decide să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37§ 1 (c) din Convenţie.
Fatoş AracıNicolas Bratza
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy