Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către organizaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 29749/07
depusă de Viorel BADEA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 17 ianuarie 2012 în cadrul unei camere compuse din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier adjunct al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 13 iunie 2007,
Având în vedere observaţiile prezentate de Guvernul pârât şi observaţiile prezentate în răspuns de către reclamant,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
1. Reclamantul, dl Viorel Badea, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1978 şi care locuieşte în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanţele cauzei
2. Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
3. La 20 octombrie 2005, reclamantul a fost arestat de către poliţie fiind suspectat de furt.
4. El pretinde că a fost supus unei presiuni psihologice pentru a recunoaşte vinovăţia sa în comiterea unei crime de care a fost acuzat, în urma cărui fapt el a depus mărturii de auto-incriminare. Ulterior, reclamantul şi-a confirmat declaraţiile şi a solicitat instanţelor să-i reducă sentinţa în legătură cu starea materială proastă a familiei sale. El a susţinut că era nevoit să fure pentru a-şi întreţine familia. De asemenea, el s-a plâns de faptul că nu l-a văzut niciodată pe avocatul care i-a fost acordat de către stat pentru a lucra asupra cauzei lui şi care a semnat toate actele procesuale în cadrul urmăririi penale pentru a crea aparenţa legitimităţii investigaţiei efectuate.
5. La 21 noiembrie 2005, reclamantul a fost condamnat de către Judecătoria Ciocana. Sentinţa a fost menţinută de către Curtea de Apel Chişinău la 19 ianuarie 2006. Reclamantul nu a informat Curtea despre alte decizii judecătoreşti ulterioare adoptate la nivel naţional legate de această cauză.
6. După arestarea sa, reclamantul a fost deţinut la secţia de poliţie din Ciocana timp de trei zile într-o celulă de mărime puţin peste 1 m.p. împreună cu alţi patru sau cinci deţinuţi. Astfel, în celulă era imposibil să dormi sau să te aşezi – puteai doar să stai în picioare. În celulă, nu exista fereastră sau altă sursă de ventilare.
7. Ulterior, reclamantul a fost transferat la Comisariatul General de Poliţie (CGP). Totuşi, el a fost adus la secţia de poliţie din Ciocana de mai multe ori pentru a fi interogat, şi de fiecare dată el a fost deţinut în aceeaşi celulă de 1 m.p. La CGP, reclamantul a fost plasat în celula nr. 11, care măsura 2.5 x 3 m, şi în care mai erau deţinuţi alţi 12 deţinuţi. Celula nu era ventilată, era murdară şi umedă. Plimbarea zilnică era interzisă. Fereastra de mărimea 50 cm x 50 cm era acoperită cu o plasă groasă metalică care nu permitea ca lumina şi aerul să pătrundă în celulă. Celula avea veceu amplasat lângă masa unde se lua prânzul. Apa curgea dintr-un robinet instalat deasupra veceului. Deţinuţii dormeau pe rând. Celula era infectată cu insecte parazite. Nu li se acorda lenjerie de pat. Nici un medic nu vizita celula. Procurorul responsabil pentru verificarea condiţiilor de detenţie susţinea în totalitate poliţia şi nu a reacţionat în nici un fel la plângerile depuse.
8. Peste trei săptămâni, reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 13 din Chişinău şi plasat în celula nr. 126. Celula se afla în subsol, nu avea ferestre şi nu era încălzită; era foarte rece şi umedă. În celulă, erau mai mulţi deţinuţi decât paturi.
9. La 15 martie 2006, reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 15 din Cricova.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns de violarea articolului 3 şi 13 ale Convenţiei, din cauza condiţiilor în care era deţinut, precum şi a lipsei unor căi efective de recurs în privinţa plângerilor sale.
11. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 al Convenţiei, că nu i s-a acordat o asistenţă juridică adecvată şi că instanţele naţionale nu au solicitat efectuarea unei expertize pentru a determina valoarea bunurilor furate.
12. În continuare, el s-a plâns, în temeiul articolului 7 al Convenţiei, că instanţele naţionale au refuzat să-i micşoreze sentinţa.
13. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 10 al Convenţiei, că lui nu i s-au acordat actele legislative şi alte informaţii necesare pentru a se apăra.
14. El s-a mai plâns, în temeiul articolului 14 al Convenţiei, de faptul că lui nu i-a fost oferită traducerea în limba rusă a hotărârilor judecătoreşti adoptate pe marginea cauzei sale.
15. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 17 al Convenţiei, de corupţia în cadrul organelor de drept şi a autorităţilor judecătoreşti din Republica Moldova.
16. În final, el a citat articolul 53 al Convenţiei, fără însă a oferi alte detalii.
ÎN DREPT
A. Pretenţia formulată în temeiul articolelor 3 şi 13 ale Convenţiei
17. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Convenţiei, că el a fost deţinut în condiţii inumane la secţia de poliţie Ciocana, la Comisariatul General de Poliţie şi la închisoarea nr. 13.
Articolul 3 al Convenţiei prevede următoarele:
“Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”
18. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 13 al Convenţiei, de lipsa căilor interne de recurs în privinţa plângerii sale privind condiţiile inumane de detenţie. Articolul 13 al Convenţiei prevede următoarele:
“Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.”
19. Curtea notează că în cererea şi în corespondenţa sa ulterioara, reclamantul nu a informat-o despre transferul său din 15 martie 2006 la Penitenciarul nr. 15 din Cricova (a se vedea paragraful 9 de mai sus). Reclamantul nu a formulat nici o plângere în legătură cu condiţiile de detenţie din penitenciarul respectiv, şi nu a descris aceste condiţii. În consecinţă, Curtea va examina doar pretenţia reclamantului legată de condiţiile sale de detenţie anterioare datei de 15 martie 2006.
20. Curtea consideră că, având în vedere faptul că reclamantul nu s-a mai aflat în detenţie după data de 15 martie 2006 în condiţiile pe care le-a descris în cererea sa, termenul de şase luni pentru depunerea unei cereri în privinţa acestor condiţii a început să curgă respectiv de la acea dată. Însă, reclamantul a înaintat cererea sa la 17 iunie 2007, adică peste şase luni.
Prin urmare, aceste pretenţii urmează a fi respinse ca fiind depuse cu depăşirea termenului, în conformitate cu articolul 35 §§ 1 şi 4 al Convenţiei.
B. Alte pretenţii
21. Curtea a examinat restul pretenţiilor reclamantului depuse de el (a se vedea paragrafele 11-16 de mai sus). Totuşi, luând în consideraţie toate materialele de care dispune, şi în măsura în care chestiunile pretinse ţin de competenţa sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio aparenţă a încălcării drepturilor şi libertăţilor stabilite în Convenţie şi Protocoalele sale.
22. Prin urmare, restul cererii urmează a fi respins ca vădit nefondat, conform articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declară cererea inadmisibilă.
Marialena TsirliJosep Casadevall
Grefieri adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy