Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 61635/08
Vasile BAGRIN
contra Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 16 octombrie 2012 într-un Comitet compus din:
Alvina Gyulumyan, Preşedinte,
Ján Šikuta,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier Adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea de mai sus, depusă la 4 decembrie 2008,
Examinînd declaraţia prezentată de către Guvernul respondent la 13 ianuarie 2012 prin care a solicitat Curţii radierea cererii de pe rol şi replica reclamantului la această declaraţie,
Deliberînd, decide următoarele:
CIRCUMSTANŢELE CAUZEI ŞI PROCEDURA
1. Reclamantul, dl Vasile Bagrin, este un cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1962 ;i locuiește în Baccialia.
2. Guvernul Republicii Moldova ("Guvernul") a fost reprezentat de către Agentul său ad interim, dl L. Apostol.
3. Circumstanțele cauzei, aşa cum au fost prezentate de către reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.
4. În 1996 reclamantul a fost arestat şi deţinut două săptămîni, fiind bănuit de comiterea unui furt. Ulterior, poliţia a descoperit adevăraţii făptuitori și reclamantul a fost eliberat din detenţie. Deşi urmărirea penală împotriva sa a fost încetată, reclamantul nu dispunea de ordonanță de scoatere de sub urmărire sau de încetare a procesului în privința sa, iar dosarul penal a fost nimicit cîțiva ani mai tîrziu. Autorii furtului au fost condamnaţi.
5. La o dată nespecificată, reclamantul a încercat să obţină cazierul judiciar de la Ministerul Afacerilor Interne cu scopul perfectării paşaportului. Încercarea sa a eşuat din cauza unei informații în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne precum că în privinţa reclamantului este pornită urmărirea penală. Ca urmare, reclamantul a contestat refuzul Ministerului în instanţa de judecată şi a avut cîştig de cauză. Reclamantului i-a fost eliberat cazierul judiciar în care era menţionat că reclamantul nu are antecedente penale şi nu se află în căutare de către poliţie.
6. După obţinerea cazierului judiciar reclamantul a solicitat perfectarea paşaportului. Cu toate acestea, cererea sa a fost respinsă, în baza unei prevederi legale care interzice persoanelor împotriva cărora este pornită urmărirea penală să părăsească teritoriul ţării. Reclamantul a solicitat Ministerului Afacerilor Interne să radieze informația din baza de date, dar fără succes. În consecinţă, reclamantul a iniţiat o nouă acţiune în judecată împotriva Ministerului Dezvoltării Informaționale responsabil de eliberarea paşapoartelor şi împotriva Ministerului Afacerilor Interne, cerînd excluderea informației din baza de date a Ministerelor, eliberarea paşaportului şi compensarea prejudiciului suferit.
7 La 20 martie 2008 Curtea de Apel Chişinău a admis acţiunea reclamantului şi a obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i achite reclamantului 5000 lei moldoveneşti (MDL) cu titlu de prejudiciul moral. Instanţa de judecată a respins obiecţia Ministerului precum că informația nu putea fi exclusă în lipsa unor acte procesuale privind scoaterea de sub învinuire sau de încetare a procesului în privința reclamantului. Instanţa de judecată a constatat că lipsesc careva hotărîri în acest sens şi, mai mult ca atît, că dosarul penal a fost distrus. În plus, reclamantul dispunea de cazier judiciar eliberat de către acelaşi Minister al Afacerilor Interne. Ministerul Afacerilor Interne a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii.
8. La 5 iunie 2008 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne şi a respins parțial acțiunea reclamantului. De asemenea, aceasta a redus suma prejudiciului moral care urma să fie achitată de către Ministerul Afacerilor Interne pînă la 500 lei. Curtea Supremă de Justiție a menționat că potrivit unei Instrucțiuni aprobate prin ordinul comun al Ministerului Afacerilor Interne şi a Ministerului Justiţiei din 4 mai 2007, informaţiile referitoare la urmărirea penală pentru asemenea infracțiuni de care reclamantul a fost suspectat în 1996 trebuiau să fie înregistrate şi păstrate pe un termen nelimitat. Întrucît dosarul penal în privinţa reclamantului a fost nimicit şi era imposibil de stabilit temeiurile de încetare a urmăririi penale în privința reclamantului, Ministerul Afacerilor Interne era în drept să păstreze informația.
PLÎNGERI
9. Reclamantul s-a plîns în temeiul articolelor 5 şi 6 din Convenţie, că detenţia sa a fost ilegală şi că procesul care s-a finisat cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 5 iunie 2008 a fost inechitabil. De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr 4, că i-a fost încălcat dreptul la libertatea de circulaţie şi că nu poate obţine un loc de muncă, ca urmare a păstrării de către Ministerului Afacerilor Interne a informației despre urmărirea sa penală în 1996. De asemenea, reclamantul a susţinut că odată ce el a fost arestat fiind bănuit de comiterea unui furt, el risca din cauza informației din baza de date să fie supus în continuare unui tratament discriminatoriu.
ÎN DREPT
A. Plîngerea în temeiul articolului 8 din Convenţie
10. Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr 4. că libertatea lui de circulaţie a fost încălcată. Curtea a considerat că este oportun să examineze acest capăt de plîngere în temeiul articolului 8 din Convenţie.
11. După eşecul de a soluţiona cauza amiabil, printr-o scrisoare din 13 ianuarie 2012, Guvernul a prezentat Curţii o declaraţie unilaterală în vederea soluţionării litigiului ridicat în acest capăt de cerere. De asemenea, Guvernul a solicitat Curţii să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenţie. Declaraţia prevede următoarele:
“"Guvernul recunoaşte că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 8 din Convenţie [...]
Guvernul [...] propune următoarele sume de bani cu titlu de satisfacţie echitabilă: 2500 Euro care va acoperi orice prejudiciu moral şi 600 Euro care va acoperi orice costuri şi cheltuieli suportate.
Guvernul declară că sumele de mai sus vor fi convertite în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plății, şi vor fi scutite de orice taxe care ar putea fi aplicabile. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei adoptate de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestor sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei şi a oricăror altor pretenţii care pot apărea din circumstanţele prezentei cauze.
În lumina celor expuse mai sus, Guvernul invită Curtea să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenţie. "
12. Într-o scrisoare din 3 iulie 2012 reclamantul şi-a exprimat opinia că declaraţia unilaterală a Guvernului nu ar trebui să fie acceptată de către Curte, deoarece el a fost deţinut în arest timp de paisprezece zile pe parcursul urmăririi penale împotriva lui, iar Ministerul Afacerilor Interne a păstrat informaţia despre urmărirea lui penală în baza de date timp de unsprezece ani.
13. Curtea notează că articolul 37 din Convenţie prevede că în orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanţele permit să conducă la concluzia specificată la literele (a), (b) sau (c) din paragraful 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii, în special, să radieze cererea de pe rol:
“pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii.”.
14. Articolul 37 § 1 in fine include condiţia:
“Totuşi, Curtea poate continua examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale o cere.”
15. De asemenea, Curtea reiterează că în anumite circumstanţe, ea poate radia de pe rol o cerere sau un capăt al acesteia în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenţie în temeiul unei declaraţii unilaterale a Guvernului respondent, chiar dacă reclamantul doreşte ca examinarea cauzei să continue. În acest scop, Curtea va trebui să examineze atent declaraţia unilaterala, formulată de Guvern în lumina principiilor ce rezultă din jurisprudenţa sa, în special hotărîrea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turciei, [MC], nr 26307/95, § § 75-77, CEDO 2003-VI, şi Melnic c. Moldovei, nr. 6923/03, § § 22-25, 14 noiembrie 2006).
16. Ţinînd cont de natura recunoaşterii formulată în declaraţia unilaterală a Guvernului din 13 ianuarie 2012, precum şi de suma propusă cu titlu de compensare , care este în concordanţă cu jurisprudența Curții în cauze similare, Curtea consideră că nu mai este justificată examinarea în continuare a acestui capăt de cerere (Articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea, pentru principii relevante, Tahsin Acar, citată supra, şi Meriakri v. Moldova ((radiere de pe rol), nr. 53487/99, 1 martie 2005)).
17. În lumina considerațiilor menționate supra, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Convenţie şi Protocoalele sale nu necesită continuarea examinării cererii (Articolul 37 § 1 in fine).
Prin urmare, cererea urmează a fi radiată de pe rol.
B. Restul plîngerilor
18. În ceia ce priveşte plîngerea reclamantului în temeiul articolului 5 din Convenţie, Curtea notează că această plîngere a fost depusă peste termenul de şase luni de la data cînd a avut loc pretinsa încălcare, prin urmare, aceasta trebuie să fie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 § § 1 şi 4 din Convenţie. În ceea ce priveşte plîngerea reclamantului privind caracterul inechitabil al procedurilor civile, Curtea le consideră a fi nefondate şi constată că nu există nimic în materialele dosarului care să sugereze că prevederile invocate de reclamant ar fi fost încălcate. În consecinţă, acest capăt de cerere este vădit nefondat în sensul articolului 35 § 3 din Convenţie şi trebuie să fie respins în conformitate cu articolul 35 § 4 din Convenţie.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate
Ia act de termenii declaraţiei Guvernului pîrît în temeiul articolului 8 din Convenţie şi de modalităţile privind asigurarea respectării angajamentelor prevăzute de acesta;
Decide să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu prevederile articolului 37 § 1 (c) din Convenţie, în partea ce se referă la articolul 8 din Convenţie;
Declară restul cererii inadmisibilă.
Marialena TsirliAlvina Gyulumyan
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy