Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către organizaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererile nr. 61635/08
Vasile BAGRIN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 16 octombrie 2012 în cadrul unui comitet compus din:
Alvina Gyulumyan, Preşedinte,
Ján Šikuta,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier Adjunct al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 4 decembrie 2008,
Având în vedere declaraţia prezentată de Guvernul pârât la 13 ianuarie 2012 în care solicită Curţii să scoată cererea de pe rol şi răspunsul reclamantului la acea declaraţie;
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT ŞI PROCEDURA
1. Reclamantul, dl Vasile Bagrin, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1962. El locuieşte în Baccialia.
2. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol.
3. Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
4. În anul 1996, reclamantul a fost reţinut de către poliţie timp de două săptămâni sub bănuiala de a fi comis un furt. Ulterior, poliţia a descoperit adevăraţii hoţi, iar reclamantul a fost eliberat din arest. Deşi urmărirea penală împotriva sa a fost încetată, el nu a fost scos formal de sub urmărirea penală sau achitat, iar dosarul lui a fost distrus câţiva ani mai târziu. Făptaşii furtului au fost condamnaţi.
5. La o dată nespecificată, reclamantul a încercat să obţină cazierul judiciar de la Ministerul Afacerilor Interne pentru a-şi perfecta paşaportul. El nu a reuşit din cauza înscrierii în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne potrivit căreia el se afla încă sub urmărire penală. Reclamantul a contestat refuzul Ministerului în instanţa de judecată, obţinând o hotărâre judecătorească în favoarea sa. I s-a eliberat cazierul judiciar în care era menţionat că el nu a fost condamnat pentru infracţiuni şi că nu se afla în căutare de către poliţie.
6. După ce a obţinut cazierul judiciar reclamantul a depus actele pentru perfectarea paşaportului. Însă, cererea lui a fost respinsă pe motiv că persoanele care sunt urmărite penal nu au dreptul să părăsească ţara. Reclamantul a solicitat fără succes Ministerului Afacerilor Interne să şteargă înscrierea respectivă. Ulterior, reclamantul a depus o nouă acţiune în instanţa de judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, solicitând ştergerea înscrierii respective din baza de date a Ministerului pentru ca să poată obţine paşaportul şi despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
7. La 20 martie 2008, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea reclamantului şi a obligat Ministerul Afacerilor Interne să plătească reclamantului 5000 de lei moldoveneşti (MDL) cu titlu de prejudiciu moral. Instanţa de judecată a respins argumentul Ministerului, potrivit căruia înscrierea nu putea fi ştearsă din baza de date în absenţa unei ordonanţe de scoatere a reclamantului de sub urmărirea penală sau a unei decizii de achitare. Instanţa de judecată a constatat că o asemenea ordonanţă sau hotărâre judecătorească nu există şi că dosarul a fost distrus. Pe de altă parte, reclamantul deţinea un cazier judiciar eliberat de acelaşi Minister care nu conţinea nicio menţiune despre urmărirea penală. Ministerul Afacerilor Interne a contestat hotărârea primei instanţe.
8. La 5 iunie 2008, Curtea Supremă de Justiţie a admis parţial recursul Ministerului Afacerilor Interne şi a respins acţiunea reclamantului. Ea a redus suma despăgubirilor la 500 MDL. Curtea Supremă de Justiţie a statuat că, potrivit unei instrucţiuni adoptate de Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei la 4 mai 2007, informaţia privind condamnările penale pentru infracţiunile de tipul celei de care a fost bănuit reclamantul în anul 1996 trebuie să fie înregistrată şi păstrată pe o perioadă nedeterminată. Ministerul Afacerilor Interne este îndreptăţit să păstreze înscrierea respectivă, deoarece dosarul reclamantului a fost distrus, iar temeiul în baza căruia reclamantul a fost scos de sub urmărirea penală nu poate fi aflat.
PLÂNGEREA
9. Reclamantul a invocat articolele 5 şi 6 ale Convenţiei susţinând că a fost deţinut neîntemeiat şi că procesul care s-a finalizat cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 5 iunie 2008 a fost inechitabil. De asemenea, el a invocat articolul 2 al Protocolului nr.4 susţinând că libertatea lui de mişcare a fost încălcată şi că nu poate obţine un loc de muncă din cauză că Ministerul Afacerilor Interne nu a şters menţiunea despre urmărirea penală efectuată împotriva sa în anul 1996. De asemenea, el a menţionat că datorită însemnării respective s-a întâmplat să fie reţinut altă dată sub bănuiala că a săvârşit un furt şi că există riscul să fie şi mai departe discriminat în baza respectivei însemnări.
ÎN DREPT
A. Plângerea întemeiată pe articolul 8 al Convenţiei
10. Reclamantul a invocat articolul 2 al Protocolului nr.4 argumentând că a fost încălcată libertatea sa de mişcare. Curtea consideră că este mai potrivit să examineze acest capăt de cerere în lumina articolului 8 al Convenţiei.
11. În urma eşuării încercărilor de a reglementa amiabil cauza, Guvernul a trimis la 13 ianuarie 2012 o scrisoare prin care a informat Curtea că propune să facă o declaraţie unilaterală în vederea reglementării chestiunii formulate în cerere. În plus, Guvernul a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rolul său în conformitate cu articolul 37 al Convenţiei.
Declaraţia prevede următoarele:
“... Guvernul este de acord că a avut loc încălcarea drepturilor reclamantului prevăzute de articolul 8 al Convenţiei [...]
Astfel, analizând jurisprudenţa Curţii, Guvernul face următoarea declaraţie unilaterală: Guvernul recunoaşte că a avut loc o încălcare a dreptului reclamantului garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, deoarece instanţele judecătoreşti naţionale nu l-au citat în timp potrivit pentru a participa la şedinţa de judecată.
Guvernul [...] propune următoarele sume cu titlu de satisfacţie echitabilă: 2500 EUR cu titlu de prejudiciu moral şi 600 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Guvernul declară că suma sus-menţionată va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii, şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
În concluzie Guvernul invită Curtea să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (b) al Convenţiei.”
12. Prin scrisoarea din 3 iulie 2012, reclamantul a solicitat Curţii să nu accepte declaraţia unilaterală a Guvernului, deoarece el a fost ţinut în arest 14 zile în timpul urmăririi penale şi deoarece Ministerul Afacerilor Interne a păstrat înscrierea despre urmărirea sa penală timp de 11 ani.
13. Curtea reaminteşte că articolul 37 al Convenţiei prevede că ea poate, în orice stadiu al procedurii, să decidă scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele duc la una din concluziile precizate în paragraful 1 (a), (b) sau (c) al acelui articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii să scoată o cerere de pe rolul său dacă:
„din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.
14. Articolul 37 § 1 in fine prevede următoarele:
„Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenţie şi prin protocoalele sale o impune.”
15. De asemenea, Curtea reaminteşte că în anumite circumstanţe ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1(c), în baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei. În acest scop, Curtea va examina atent declaraţia în lumina principiilor care reies din jurisprudenţa sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar v. Turkey, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; şi Melnic v. Moldova, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).
16. Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului din 13 ianuarie 2012, precum şi suma compensaţiei propuse – care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se justifică continuarea examinării acestui capăt de cerere (articolul 37 § 1(c)) (a se vedea Tahsin Acar, citată mai sus, şi Meriakri v. Moldova ((scoatere de pe rol), nr. 53487/99, 1 martie 2005)).
17. În lumina considerentelor de mai sus, Curtea nu se îndoieşte că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării acestui capăt de cerere (articolul 37 § 1 in fine).
Prin urmare, acesta trebuie scos de pe rol.
B. Celelalte plângeri
18. În ceea ce priveşte plângerea reclamantului întemeiată pe articolul 5 al Convenţiei, Curtea notează că aceasta a fost depusă după expirarea termenului de 6 luni de la data la care presupusa încălcare a avut loc. Prin urmare, ea trebuie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 §§ 1 şi 4 al Convenţiei. Cât despre plângerea în privinţa echităţii procesului civil, Curtea consideră că plângerea este neîntemeiată şi notează că nu există probe la dosar care ar sugera încălcarea prevederii invocate. Prin urmare, acest capăt de cerere este vădit neîntemeiat în sensul articolului 35 § 3 al Convenţiei şi trebuie respins în conformitate cu articolul 35 § 4 al Convenţiei.
În baza acestor temeiuri, Curtea, în unanimitate,
Ia notă de termenii declaraţiei Guvernului pârât privind articolul 8 al Convenţiei şi de modalităţile de asigurare a executării angajamentelor menţionate în aceasta;
Decide să scoată cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenţiei, în ceea ce priveşte plângerea întemeiată pe articolul 8 al Convenţiei;
Declară celelalte capete de cerere inadmisibile.
Marialena TsirliAlvina Gyulumyan
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy