Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
CAUZA BAROUL PARTNER-A c. MOLDOVEI
(Cererea nr. 39815/07)
HOTĂRÎRE
(satisfacţie echitabilă – reglementare amiabilă)
STRASBOURG
19 octombrie 2010
Această hotărîre este definitivă, dar poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Baroul Partner-A c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd într-o Cameră compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
Vincent Anthony de Gaetano, judecători,
and Lawrence Early, Grefier al Secţiei,
Deliberînd la 28 septembrie 2010 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărîre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 39815/07) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”) de către o companie moldovenească, Baroul Partner-A (“compania reclamantă”), companie înregistrată în Moldova, la 30 august 2007.
2. Prin hotărîrea pronunţată la 16 iulie 2009 ("hotărîre definitivă"), Curtea a statuat că drepturile companiei reclamante garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi a Articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie au fost încălcate ca urmare a anulării de către instanţele naţionale a privatizării carierii de piatră în care compania reclamantă participa în calitate de acţionar majoritar (Baroul Partner-A c. Moldovei, nr. 39815/07, § § 42 şi 52, din 16 iulie 2009).
3. Avînd în vedere că nu a fost posibilă aplicarea Articolului 41 din Convenţie pentru emiterea unei decizii, Curtea şi-a rezervat acest capăt şi a invitat Guvernul şi compania reclamantă să prezinte observaţiile sale în formă scrisă cu privire la acest aspect, în termen de trei luni, sau, în special, să anunţe Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge părţile (ibid., § 73, şi punctul 4 din partea dispozitivă).
4. La 31 mai 2010, Curtea a recepţionat următoarea declaraţie semnată de reprezentantul companiei reclamante:
“Subsemnatul, Alexandru Gritunic, proprietarul companiei reclamante, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească suma de 320,000 (trei sute douzeci de mii) euro cu titlu de prejudiciu material şi moral companiei reclamante în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Guvernul de asemenea se obligă să achite companiei reclamante 8000 (opt mii) euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade pînă la executare, o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente.
Eu accept această propunere şi renunţ la orice pretenţii împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
5. La 1 iulie 2010 Curtea a recepţionat următoarea declaraţie a Guvernului:
“Subsemnatul, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova se angajează să achite companiei reclamante suma de 320,000 (trei sute douăzeci de mii Euro), cu titlu de prejudiciu material şi moral în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate, aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Guvernul de asemenea se obligă să achite companiei reclamante 8000 (opt mii) euro cu titlu de compensare a cheltuielilor de reprezentare.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti la rata de schimb valutar aplicabilă la ziua plăţii, fiind exceptată de orice taxă care poate fi percepută. Suma va fi achitată în termen de trei luni de zile din momentul notificării despre hotărîrea adoptată de Curte potrivit Articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a drepturilor omului. În cazul omisiunii achitării sumei nominalizate în termenul indicat, Guvernul îşi asumă obligaţia de achitare a penalităţilor, calculate începînd de la expirarea termenului de trei luni şi pînă la plata efectivă a sumelor, la o rată egală cu dobînd minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene, plus trei procente. Achitarea sumelor va constitui soluţionarea definitivă a cazului.”
ÎN DREPT
6. Urmare a hotărîrii principale, Curtea a fost informată despre reglementarea amiabilă la care au ajuns Guvernul şi compania reclamantă vizavi de pretenţiile de satisfacţie echitabilă adresate de ultima în baza Articolului 41 din Convenţie.
Avînd în vedere conţinutul acestuia, Curtea constată că acordul este echitabil în sensul articolului 75 § 4 din Regulamentul Curţii şi că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum sunt definite în Convenţie sau în Protocoalele sale (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie şi articolul 62 § 3 din Regulamentul Curţii). Prin urmare, Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile şi consideră că este posibilă radierea de pe rol al restului capetelor de plîngeri, în conformitate cu prevederile citate supra.
7. Respectiv, celelalte capete de plîngeri urmează a fi radiate de pe rol.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE
1. Ia act de acordul încheiat între părţi şi de măsurile adoptate întru asigurarea respectării angajamentelor asumate în aceasta (articolul 43 § 3 din Regulamentul Curţii);
2. Decide să radieze cererea de pe rol.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 19 octombrie 2010, în conformitate cu Regula 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Lawrence EarlyNicolas Bratza Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy