Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 24159/04
introdusă de Liubovi BEREZIN
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 17 iunie 2008 într-o cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi dl Lawrence Early, Grefierul Secţiei,
Examinînd cererea de mai sus introdusă la 19 mai 2004,
Examinînd decizia de a aplica articolul 29 § 3 din Convenţie şi de a examina în acelaşi timp admisibilitatea şi fondul cauzei,
Examinînd observaţiile depuse de Guvernul pîrît şi observaţiile înaintate de reclamant,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanta, dna Liubovi Berezin, este cetăţeancă a Republicii Moldova, care s-a născut în 1935 şi are domiciliul în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova (”Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu şi de dna Lilia Grimalschi, Şef al Direcţiei Agent Guvernamental.
A. Circumstanţele cauzei.
Circumstanţele de fapt ale cauzei, prezentate de către părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
În 1994 reclamanta a încheiat un contract cu ASITO (o companie de asigurări înregistrată în Moldova), potrivit căruia ea a achitat o primă de asigurare în schimbul unei pensii lunare viagere de 1 000 lei moldoveneşti (aproximativ 240 Dolari americani la acel moment).
În 1999 ASITO a încetat să achite pensia, invocînd schimbarea ratei dobînzii Băncii Naţionale a Moldovei şi cerînd rezilierea contractului.
La o dată nespecificată din 2001, reclamanta a iniţiat o acţiune civilă împotriva ASITO, urmărind achitarea pensiei restante şi a cerut respectarea obligaţiilor asumate de compania ASITO conform contractului din 1994.
Printr-o hotărîre definitivă din 9 aprilie 2002, tribunalul Chişinău s-a pronunţat în favoarea reclamantei şi a dispus ca ASITO să achite pensia restantă şi să reia executarea contractului.
La 14 decembrie 2001, Procurorul General, în contextul unei proceduri diferite însă legată de aceasta, a depus un „demers în interesul legii” la Curtea Supremă de Justiţie. Conform Procurorului General, demersul a avut scopul de a clarifica controversele referitoare la contracte şi de stabilire a unei practici uniforme pentru toate instanţele judiciare.
La 11 martie 2002, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat o hotărîre soluţionînd disputa dintre ASITO şi beneficiarii de pensii în favoarea ultimilor. În speţă, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a determinat că crizele economice, inflaţia şi schimbul ratei dobînzii Băncii Naţionale a Moldovei pot fi invocate de compania “ASITO” în mod unilateral pentru evitarea respectării obligaţiei contractuale. De asemenea, Plenul a statuat că hotărîrea sa este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti, deşi aceasta nu putea să se răsfrîngă asupra hotărîrilor judecătoreşti existente şi nici asupra părţilor din acele procese care au fost deja examinate.
Ulterior, la o dată nespecificată în 2002, ASITO a înaintat o acţiune civilă împotriva reclamantului solicitînd rezilierea contractului încheiat în 1994. Aceasta se baza pe aceleaşi motive conţinute în hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2002.
Printr-o decizie definitivă din 19 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a statuat în favoarea ASITO şi a dispus rezilierea contractului încheiat în 1994.
La 25 octombrie 2004, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a admis o cerere de revizuire depusă împotriva hotărîrii sale din 11 martie 2002 de un grup de pensionari ASITO. Curtea Supremă a anulat hotărîrea sa anterioară, în timpul stabilirii, printre altele, că ASITO nu putea să se bazeze pe criza economică, inflaţie şi pe schimbul ratei dobînzii a Băncii Naţionale a Moldovei pentru a evita contractele de rentă ale sale.
După comunicarea cauzei de către Curte, Agentul Guvernamental a solicitat Procurorului General să depună o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiţie pentru anularea deciziei sale din 19 noiembrie 2003. Pe 30 noiembrie 2007, Procurorul General s-a conformat cererii Agentului Guvernamental. El a depus o cerere de revizuire bazîndu-se pe articolul 449 § 1 (j) la Codului de procedură civilă şi a argumentat că prin încetarea contractului din 1994 au avut loc încălcări similare a drepturilor reclamantului din Convenţie, ca şi în cazul Macovei şi alţii c. Moldovei (nr. 19253/03, 17667/03, 31960/03, 19263/03, 17695/03 şi 31761/03, 25 aprilie 2006).
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 decembrie 2007 a fost acceptată cererea de revizuire a Procurorului General, anulată decizia sa din 19 noiembrie 2003 şi dispusă rejudecarea cauzei în faţa Curţii Supreme.
La 20 decembrie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a pronunţat o decizie nouă prin care a respins acţiunea iniţiată în septembrie 2002 de compania “ASITO”. Invocînd cauza Macovei şi alţii (citat supra) Curtea Supremă de Justiţie a constatat că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 6 § 1 din Convenţie şi de articolul 1 din Protocolul 1 la Convenţie în rezultatul încălcării principiului securităţii raporturilor juridice prin anularea hotărîrii definitive din 9 aprilie 2002, şi a acordat 3 515 euro pentru compensarea daunelor materiale şi 2 000 euro pentru daune morale. De altfel s-a mai menţionat în hotărîre că contractul din 1994 rămîne valabil şi că părţile trebuie să se conformeze prevederilor acestuia.
B. Legea naţională pertinentă.
Legea naţională pertinentă este expusă în Macovei şi alţii c. Moldovei, citat mai sus, §§16-18.
Prevederile pertinente a Codului de procedură civilă stabilesc după cum urmează:
Articolul 49 Bazele revizuirii
„ Revizuirea poate fi cerută:
...
j) Cînd Guvernul republicii Moldova, reprezentat de Agentul Guvernamental, sau de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a demarat o procedură de reglementare amiabilă într-o cauză pendinte contra Republicii Moldova, şi Guvernul consideră că printr-o decizie definitivă a unei instanţe, un drept fundamental garantat de Constituţia Republicii Moldova sau prin Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale au fost încălcate.
k) Cînd Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a stabilit încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, la fel şi cînd a fost determinat faptul că persoana interesată poate obţine, în conformitate cu legea naţională, cel puţin reparaţie parţială prin anularea unei hotărîri pronunţate de o instanţă naţională.
PLÎNGERI
Reclamanta s-a plîns, în particular, de încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenţie. Ea a susţinut că validitatea contractului său de pensie a fost confirmată prin hotărîrea judecătorească definitivă pronunţată în favoarea sa; însă însă cu toate acestea, valabilitatea contractului a fost pusă în discuţie mai tîrziu, după pronunţarea de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie a hotărîrii din 11 martie 2002, cînd instanţa a admis acţiunea companiei “ASITO” înaintată împotriva sa şi a dispus rezilierea contractului.
Reclamanta de asemenea s-a plîns de faptul că dreptul ei, în modul garantat de articolul 1 al Protocolului 1 la Convenţie, la respectarea bunurilor sale (anume dreptul la pensie) a fost încălcat prin hotărîrea judecătorească definitivă în rezultatul căreia a fost anulat contractul de pensie lunară viageră.
ÎN DREPT
Articolul 37 al Convenţiei, în partea pertinentă, prevede următoarele:
„„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanţele permit să se tragă concluzia că:
(a) reclamantul nu doreşte să-şi mai menţină cerere sa; sau
(b) litigiul a fost rezolvat...”
Regula 43 § 1 a Regulamentului Curţii, în partea pertinentă, prevede următoarele:
„În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol în conformitate cu articolul 37 al Convenţiei.”
Pe 26 decembrie 2007, Guvernul a informat Curtea despre rezultatul procesului judiciar, care s-a încheiat cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2007. La 21 mai 2008 a fost depusă copia ordinului de plată din 23 aprilie 2008, în conformitate cu care reclamanta a primit sumele acordate la 20 decembrie 2007. Guvernul a considerat că reclamantei i s-a acordat o compensaţie adecvată şi a cerut Curţii să radieze cererea de pe rol în temeiul articolului 37 din Convenţie.
La 11 aprilie 2008 reclamanta a informat Curtea despre rezultatele procesului judiciar, care s-a încheiat cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2007. La 21 mai 2008 ea a confirmat că a primit sumele acordate pe 20 decembrie 2007. Din moment ce Curtea Supremă i-a acordat reclamantei o compensaţie adecvată pentru încălcările prevederilor Convenţiei, ea a solicitat Curţii radierea cererii de pe rol.
Cu referire la articolul 37 §§ 1 (a) şi (b) al Convenţiei, Curtea notează că reclamantei i-a fost acordat o compensaţie adecvată de către instanţele judecătoreşti naţionale şi că reclamanta nu mai urmăreşte examinarea în continuare a cauzei. Prin urmare, Curtea nu constată circumstanţe particulare în partea ce ţine de respectarea drepturilor omului, garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale, care ar impune continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine).
În consecinţă, articolul 29 § 3 din Convenţie nu este aplicabil prezentei cauze şi cererea urmează a fi radiată de pe rolul Curţii.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate
Decide să radieze cererii de pe rol
Lawrence EarlyNicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy