Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 77612/01
depusă de Pavel BERZOI
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 4 martie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Giovanni Bonello,
Stanislav Pavlovschi,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku, judecători,
şi Fatoş Aracı, Grefier adjunct al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 20 februarie 2001,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declaraţia Guvernului pârât prin care s-a solicitat Curţii scoaterea cererii de pe rol şi răspunsul reclamantului la această declaraţie,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Pavel Berzoi, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1943 şi care locuieşte la Ungheni. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În anul 1994, reclamantul a depus bani la o bancă comercială. Potrivit contractului încheiat cu banca, cea din urmă trebuia să-i plătească o dobândă anuală de 185 procente din această sumă. Totuşi, pe parcursul câtorva ani banca a redus treptat dobânda. Reclamantul nu a fost de acord cu aceste schimbări şi, după câteva încercări fără succes de a obţine întreaga sumă datorată, el a intentat o acţiune judiciară.
Printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă din 2 martie 2000, Curtea de Apel a hotărât în favoarea reclamantului şi i-a acordat 4,186 lei moldoveneşti (MDL) (373.43 euro (EUR) la acea dată).
La 27 iunie 2000, adjunctul Procurorului General a depus recurs în anulare la hotărârea pronunţată în favoarea reclamantului, solicitând respingerea pretenţiilor acestuia.
La 30 august 2000, Curtea Supremă de Justiţie a admis în întregime recursul adjunctului Procurorului General.
Ca urmare a comunicării cauzei de către Curte, Agentul guvernamental a solicitat Procurorului General să depună la Curtea Supremă de Justiţie o cerere de revizuire în scopul casării hotărârii acesteia din 30 august 2000 şi încetării procedurii de recurs în anulare. El a considerat că casarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţată în favoarea reclamantului a încălcat drepturile acestuia garantate de Convenţie.
Procurorul General s-a conformat cererii Agentului guvernamental. El a depus o cerere de revizuire în baza articolului 449 § 1 (j) al Codului de procedură civilă. Printr-o încheiere judecătorească din 21 ianuarie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire a Procurorului General, a casat hotărârea sa din 30 august 2000 şi a încetat procedura în recurs în anulare.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de casarea de către Curtea Supremă de Justiţie la 30 august 2000, ca urmare a recursului în anulare depus de adjunctul Procurorului General, a hotărârii judecătoreşti irevocabile pronunţată în favoarea sa.
ÎN DREPT
La 26 noiembrie 2007, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie unilaterală cu scopul reglementării chestiunilor abordate în cerere. În continuare, el a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol, în temeiul articolului 37 al Convenţiei.
Declaraţia prevedea următoarele:
„[Guvernul]:
1. Recunoaşte că, în urma depunerii de către Procurorul General a recursului în anulare şi admiterii acestuia de către Curtea Supremă de Justiţie, a avut loc o ingerinţă în drepturile reclamantului garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
2. [...] este dispus să plătească [dlui Pavel Berzoi] suma de 3,000 (trei mii) euro pentru compensarea prejudiciului material şi moral, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului de a scoate cererea de pe rol. Plata acestei sume va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
Reclamantul a solicitat Curţii să respingă propunerea Guvernului, pe motiv că el dorea continuarea examinării cauzei şi ca pe marginea cauzei să fie pronunţată o hotărâre.
Curtea observă că părţile nu au putut ajunge la o înţelegere privind condiţiile reglementării amiabile a cauzei. Ea reaminteşte că, conform articolului 38 § 2 al Convenţiei, negocierile privind reglementarea amiabilă a cauzei sunt confidenţiale şi că articolul 62 § 2 al Regulamentului Curţii mai prevede că nicio comunicare scrisă sau orală şi nicio ofertă de reglementare făcută în cadrul acestor negocieri nu va putea fi menţionată sau invocată în procedura contencioasă. Totuşi, această declaraţie a fost făcută de Guvern la 4 septembrie 2007 şi aceasta a fost modificată ulterior în afara negocierilor de reglementare amiabilă.
Curtea notează că articolul 37 al Convenţiei prevede că ea poate hotărî, la orice stadiu al procedurii, scoaterea de pe rol a unei cereri, atunci când circumstanţele permit să se tragă una din concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c) ale paragrafului 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) dă dreptul Curţii să hotărască scoaterea cererii de pe rol, în special:
„pentru orice alt motiv, constatat de Curte, care nu mai justifică continuarea examinării cererii”.
Articolul 37 § 1 in fine prevede următoarele:
„Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale o cere.”
Curtea mai notează că, în anumite circumstanţe, ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1 (c) al Convenţiei, în baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei. În acest sens, Curtea va examina cu atenţie declaraţia în lumina principiilor care rezultă din jurisprudenţa sa, în special din hotărârea Tahsin Acar (a se vedea, Tahsin Acar v. Turkey, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; şi Melnic v. Moldova, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).
În ceea ce priveşte circumstanţele acestei cauze, Curtea notează că ea a specificat în câteva cauze caracterul şi întinderea obligaţiilor care revin statului pârât în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie în ceea ce priveşte casarea hotărârii judecătoreşti irevocabile pronunţată în favoarea reclamantului şi dreptul beneficiarului hotărârii judecătoreşti la protecţia proprietăţii (a se vedea, printre multe altele, Roşca v. Moldova; nr. 6267/02, 22 martie 2005; Nistas GmbH v. Moldova, nr. 30303/03, 12 decembrie 2006; şi Josan v. Moldova, nr. 37431/02, 21 martie 2006). Atunci când Curtea a constatat o violare a acestor articole, ea a acordat o satisfacţie echitabilă, mărimea căreia a depins de particularităţile specifice ale cauzei.
Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei propuse (care poate fi considerată rezonabilă în comparaţie cu sumele acordate de către Curte în cauze similare), Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar, citată mai sus, şi Meriakri v. Moldova (radiere), nr. 53487/99, 1 martie 2005)).
În lumina celor menţionate mai sus, Curtea conchide că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale nu îi cere să continue examinarea cererii (articolul 37 § 1 in fine). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Ia notă de prevederile declaraţiei Guvernului pârât şi de modalităţile de asigurare a respectării angajamentelor la care s-a făcut referire în aceasta;
Decide să scoată cererea de pe rolul său în temeiul articolului 37 § 1 (c) al Convenţiei.
Fatoş AracıNicolas BratzaGrefier adjunct Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy