Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 2604/05
depusă de Maxim BLIDARI
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 18 noiembrie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 14 decembrie 2004,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Maxim Blidari, este un cetăţean al Republicii Moldova născut în anul 1968 şi care locuieşte în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul lucra pentru o companie privată. La 22 martie 2002, el a fost concediat. El a iniţiat proceduri judiciare, solicitând restabilirea sa la locul de muncă şi plata restanţelor la salariu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la lucru.
La 28 iunie 2002, Judecătoria sectorului Ciocana a admis toate pretenţiile reclamantului şi a emis un titlu executoriu. Hotărârea nu a fost contestată şi a devenit irevocabilă şi executorie 15 zile mai târziu.
La 11 iulie 2002, reclamantul a fost concediat din nou. La 7 noiembrie 2002, Judecătoria sectorului Ciocana a dispus restabilirea lui la locul de muncă şi plata restanţelor la salariu în mărime de 1,453 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 112 euro (EUR)). Hotărârea nu a fost contestată şi, după cincisprezece zile, a devenit irevocabilă şi executorie. Instanţa judecătorească a emis un titlu executoriu.
La 15 noiembrie 2002, angajatorul a restabilit reclamantul la locul de muncă însă nu a plătit restanţele la salariu, după cum a fost dispus de către instanţa judecătorească.
La 3 aprilie 2003, reclamantul a fost concediat din nou. La 5 noiembrie 2003, Judecătoria Ciocana a dispus restabilirea lui la locul de muncă şi plata restanţelor la salariu în mărime de MDL 2,848 (aproximativ EUR 180). Hotărârea nu a fost contestată şi a devenit irevocabilă şi executorie 15 zile mai târziu. În aceeaşi zi, instanţa judecătorească a emis un titlu executoriu, pe care reclamantul l-a transmis companiei.
La 24 octombrie 2003, reclamantul a solicitat în mod repetat Departamentului de Executare a Deciziilor Judiciare al Ministerului Justiţiei („Departamentul”) executarea hotărârii judecătoreşti din 7 noiembrie 2002.
Deoarece compania nu a executat cele două hotărâri judecătoreşti, la 17 decembrie 2003, reclamantul a expediat Departamentului toată corespondenţa cu angajatorul său privind executarea, cu solicitarea de a asigura executarea titlurilor executorii emise la 7 noiembrie 2002 şi 5 noiembrie 2003.
La 22 decembrie 2003, reclamantul a fost informat că cererile sale au fost expediate Oficiului de executare Ciocana, fiind fixat termenul limită pentru 15 ianuarie 2004. Potrivit reclamantului, el nu a fost informat despre acţiunile ulterioare ale Departamentului. La 7 mai 2004, el a solicitat Departamentului în mod repetat executarea celor două hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa. El a fost informat că Oficiul de executare Ciocana era responsabil de executare şi că noul termen limită pentru executarea celor două titluri executorii a fost fixat pentru 1 iunie 2004.
La 14 iunie 2004, Departamentul l-a informat că cele două titluri executorii, pe care el le-a primit la 4 decembrie 2003, au fost executate şi banii au fost transferaţi pe conturile sale la 3 iunie 2004. Nu a fost făcută însă vreo menţiune despre restabilirea la locul de muncă. Reclamantul a fost invitat la Departament să ridice sumele acordate. Reclamantul însă a comunicat numărul contului bancar în care el dorea ca Departamentul să-i transfere banii.
Potrivit reclamantului, în pofida solicitărilor repetate adresate Departamentului, inclusiv prin scrisorile din 12 şi 14 iulie 2004, banii nu au fost transferaţi.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.
2. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de încălcarea dreptului său la protecţia proprietăţii prin neexecutarea hotărârilor judecătoreşti.
ÎN DREPT
La 19 februarie 2007, Curtea a primit observaţiile Guvernului cu privire la această cauză. Curtea a expediat observaţiile reclamantului, care a fost invitat să prezinte comentariile sale scrise până la 10 aprilie 2007. La cererea reprezentantului reclamantului, Curtea a extins acest termen până la 7 mai 2007.
La 21 mai 2007, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că el nu îl mai reprezintă pe reclamant în procedurile în faţa Curţii, deoarece clientul său nu i-a prezentat mai multe documente relevante.
La 12 iunie 2007, Curtea a expediat reclamantului scrisoarea primită de la fostul său reprezentant, precum şi observaţiile Guvernului. Curtea a extins, cu titlu de excepţie, termenul limită pentru depunerea observaţiilor şi pretenţiilor sale privind satisfacţia echitabilă până la 24 iulie 2007. Curtea nu a primit vreun răspuns.
Printr-o scrisoare recomandată la 13 august 2007, care a fost recepţionată la 30 august 2007, Curtea a avertizat reclamantul că ea ar putea scoate cererea sa de pe rolul său. Reclamantul nu a răspuns.
În lumina celor de mai sus, potrivit articolului 37 § 1 (a) al Convenţiei, Curtea consideră că reclamantul nu doreşte să-şi menţină cererea. În continuare, Curtea nu constată existenţa circumstanţelor speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, cererea urmează a fi scoasă de pe rolul Curţii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy