Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Maxim BLIDARI contra Moldovei
Cererea nr. 2604/05
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 18 noiembrie 2008 într-o Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiei
Examinînd cererea nominalizată depusă la 14 decembrie 2004,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Maxim Blidari, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1968 şi locuieşte în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova (”Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl Vladimir Grosu.
Circumstanţele cauzei, după cum au fost prezentate de părţi, por fi rezumate după cum urmează.
Reclamantul a fost angajat în cadrul unei companii private. La 22 martie 2002 acesta a fost concediat. Reclamantul a înaintat o acţiune în judecată, solicitînd restabilirea în serviciu şi achitarea restanţelor salariale pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la serviciu.
La 28 iunie 2002 judecătoria Ciocana a admis toate pretenţiile acestuia şi a emis un titlu executoriu. Nu a fost depus nici un apel şi hotărîrea judecătorească a devenit definitivă şi executorie după 15 zile.
La 11 iulie 2002 reclamantul iarăşi a fost concediat. La 7 noiembrie 2002 judecătoria Ciocana a dispus restabilirea acestuia în serviciu şi achitarea restanţelor salariale în mărime de 1 453 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 112 euro (EUR)). Nu a fost depus nici un apel şi hotărîrea judecătorească a devenit definitivă şi executorie după 15 zile. Instanţa de judecată a emis un titlu executoriu.
La 15 noiembrie 2002 angajatorul a restabilit în serviciu reclamantul, dar nu a achitat restanţele salariale în modul stabilit de instanţa de judecată.
La 3 aprilie 2003 reclamantul iarăşi a fost concediat. La 5 noiembrie 2003 judecătoria Ciocana a dispus restabilirea în serviciu a acestuia şi achitarea restanţelor salariale în mărime de 2 848 MDL (aproximativ 180 EUR). Nu a fost depus nici un apel şi hotărîrea judecătorească a devenit definitivă şi executorie după 15 zile. În aceeaşi zi instanţa de judecată a emis un titlu executoriu, сare a fost transmis companiei de către reclamant.
La 24 octombrie 2003 reclamantul a solicitat repetat Departamentului de executare a deciziilor judiciare a Ministerului Justiţiei („Departamentul”) să execute hotărîrea din 7 noiembrie 2002.
Odată ce compania a omis să se conformeze hotărîrilor judecătoreşti, la 17 decembrie 2003 reclamantul a expediat în adresa Departamentului toată corespondenţa cu angajatorul său referitoare la executărea acestora, cu solicitarea de a asigura executarea titlurilor executorii emise la 7 noiembrie 2002 şi 5 noiembrie 2003.
La 22 decembrie 2003 reclamantul a fost informat despre faptul că cererile sale au fost remise oficiului de executare Ciocana, cu stabilirea termenului-limită de executare pentru 15 ianuarie 2004. Potrivit reclamantului, acesta nu a fost informat despre careva acţiuni întreprinse ulterior de către Departament. La 7 mai 2004 reclamantul a solicitat în mod repetat Departamentului să execute cele două hotărîri judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa. Acesta a fost informat despre faptul că oficiul de executare Ciocana este responsabil de executare şi că noul termen-limită a celor două titluri executorii a fost stabilit pentru 1 iunie 2004.
La 14 iunie 2004 Departamentul a informat reclamantul despre faptul că cele două titluri executorii, pe care acesta le-a primit la 4 decembrie 2003, au fost executate şi că sumele băneşti au fost transferate în contul acestuia la 3 iunie 2004. Nu s-a menţionat însă nimic despre faptul restabilirii în funcţie. Reclamantul a fost invitat să se prezinte la Departament pentru a ridica banii. În schimb, acesta a indicat contul bancar pentru transferarea sumelor băneşti de către Departament.
Potrivit reclamantului, deşi au fost înaintate solicitări repetate în adresa Departamentului, prin scrisorile din 12 şi 14 iulie 2004, sumele nu au fost transferate pînă în prezent.
PLÎNGERI
Reclamantul s-a plîns potrivit articolului 6 § 1 din Convenţie despre faptul neexecutării hotărîrilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.De asemenea reclamantul s-a plîns potrivit articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie, despre încălcarea dreptului la respectarea bunurilor sale urmare a omisiunii de a executa hotărîrile judecătoreşti.
IN DREPT
La 19 februarie 2007 Curtea a primit observaţiile Guvernului asupra cauzei. Curtea a remis observaţiile respective reclamantului, care a fost invitat să prezinte comentariile sale în scris pînă la 10 aprilie 2007. La demersul reprezentantului reclamantului, Curtea a prelungit termenul-limită pînă la 7 mai 2007.
La 21 mai 2007 reprezentantul reclamantului a informat Curtea despre faptul că acesta nu va mai reprezenta clientul său în procedurile din faţa Curţii, din motivul omiterii din partea reclamantului de a prezenta anumite documente relevante.
La 12 iunie 2007 Curtea a expediat în adresa reclamantului scrisoarea fostului său reprezentant, inclusiv şi observaţiile Guvernului. În mod excepţional a fost extins termenul limită pînă la 24 iulie 2007 pentru prezentarea de către reclamant a observaţiilor sale şi a pretenţiilor de satisfacţie echitabilă. Curtea nu a primit nici un răspuns în acest sens.
Printr-o scrisoare recomandată din 13 august 2007, recepţionată la 30 august 2007, Curtea a avertizat reclamantul despre faptul că aceasta ar putea decide să radieze de pe rol cauza. Reclamantul nu a răspuns.
În lumina celor enunţate mai sus, ţinînd cont de prevederile articolului 37 § 1 (a) din Convenţie, Curtea consideră că reclamantul nu intenţionează să-şi menţină cererea sa. În plus, Curtea nu constată careva circumstanţe particulare în partea ce ţine de respectarea drepturilor omului, garantate de Convenţie sau Protocoalele acesteia, care ar impune continuarea examinării cererii. În consecinţă, cauza urmează a fi radiată de pe rolul Curţii.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate
Decide radierea cererii de pe rol.
Lawrence Early Nicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy