Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court's database HUDOC.
La traduction et l'autorisation de republier ont été accordées sous l'autorité de la Direction générale de l'Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L'autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
CAUZA BOCANCEA ŞI ALŢII c. MOLDOVEI
(Cererile nr. 18872/02, 20490/02, 18745/02, 6241/02, 6236/02,
21937/02, 18842/02, 18880/02 şi 18875/02)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
6 iulie 2004
DEFINITIVĂ
06/10/2004
Această hotărâre a poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Bocancea şi alţii c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), în Camera compusă din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlM. Pellonpää,
DlJ. Casadevall,
DlR. MARUSTE,
DlS. Pavlovschi,
DlJ. Borrego Borrego,
DnaE. Fura-Sandström, judecători,
şi dl M. O’Boyle, Grefier al Secţiei,
Deliberând la 15 iunie 2004 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află nouă cereri (nr. 18872/02, 20490/02, 18745/02, 6241/02, 6236/02, 21937/02, 18842/02, 18880/02 şi 18875/02) depuse împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către nouă cetăţeni ai Republicii Moldova, dl Ghenadie Bocancea, dna Angela Ciugureanu, dna Zoia Juravlev, dna Maria Melicenco, dl Boris Leviţchi, dna Maria Pronin, dna Nadejda Stavilov, dna Ana Crivceanschi şi dna Olga Cotov („reclamanţi”), la 5 februarie 2002, 11 martie 2002, 4 februarie 2002, 1 februarie 2002, 1 februarie 2002, 25 februarie 2002, 5 februarie 2002, 6 februarie 2002 şi, respectiv, la 4 februarie 2002.
2. Reclamanţii au fost reprezentaţi de către dl Vladislav Gribincea, care a acţionat în numele organizaţiei non-guvernamentale „Juriştii pentru Drepturile Omului” cu sediul în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vitalie Pârlog.
3. Reclamanţii au pretins, în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenţiei, că din cauza neexecutării hotărârilor din 18 decembrie 2000, 21 decembrie 2000, 20 decembrie 2000, 22 decembrie 2000, 25 septembrie 2000, 31 octombrie 2000, 6 noiembrie 2000, 28 noiembrie 2000, 25 august 2000 şi 16 noiembrie 2000, dreptul lor ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor lor cu caracter civil a fost încălcat şi că ei nu au putut beneficia de bunurile lor, fiind încălcat astfel dreptul lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
4. Cererile au fost repartizate Secţiei a Patra. La 4 februarie 2003, o Cameră din cadrul acelei Secţii a decis să comunice cererile Guvernului. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, ea a decis ca fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea sa.
5. La 15 iunie 2004, o Cameră a Secţiei a Patra a decis în conformitate cu articolul 42 (1) al Regulamentului Curţii să unească cererile.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
6. Reclamanţii sunt toţi cetăţeni ai Republicii Moldova şi locuiesc în Republica Moldova. Ei s-au născut în 1920, 1967, 1920, 1965, 1925, 1927, 1932, 1925 şi, respectiv, în 1924.
7. La 29 iulie 1994 şi la 16 februarie 1995, Guvernul şi Parlamentul au adoptat două hotărâri conform cărora depozitele anumitor categorii de persoane la Banca de Economii trebuiau indexate. În conformitate cu hotărârile respective, Ministerul Finanţelor trebuia să aloce fondurile necesare Băncii de Economii. Totuşi, el nu a făcut acest lucru, iar Banca de Economii nu a putut executa hotărârile Parlamentului şi Guvernului.
8. În 2000, reclamanţii au depus cereri de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor la Judecătoria Sectorului Râşcani solicitând compensaţii.
9. Printr-o hotărâre din 18 decembrie 2000, instanţa i-a acordat dlui Ghenadie Bocancea compensaţii în valoare de 3,877 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a EUR 349 la acea perioadă). Nu a fost declarat apel, hotărârea devenind irevocabilă.
10. Printr-o hotărâre din 21 decembrie 2000, instanţa i-a acordat tatălui dnei Angela Ciugureanu compensaţii în valoare de MDL 2,200.50 (echivalentul a EUR 197 la acea perioadă). Nu a fost declarat apel, hotărârea devenind irevocabilă.
11. Printr-o hotărâre din 20 decembrie 2000, instanţa i-a acordat dnei Zoia Juravlev compensaţii în valoare de MDL 2,798.5 (echivalentul a EUR 254 la acea perioadă). Nu a fost declarat apel, hotărârea devenind irevocabilă. După moartea tatălui ei la 13 aprilie 2001, ea a moştenit proprietatea acestuia.
12. Printr-o hotărâre din 22 decembrie 2000, instanţa i-a acordat dnei Maria Melicenco compensaţii în valoare de MDL 3,667 (echivalentul a EUR 324 la acea perioadă). Nu a fost declarat apel, hotărârea devenind irevocabilă.
13. Printr-o hotărâre din 25 septembrie 2000, instanţa i-a acordat dlui Boris Leviţchi compensaţii în valoare de MDL 2,932 (echivalentul a EUR 277 la acea perioadă). Nu a fost declarat apel, hotărârea devenind irevocabilă.
14. Prin hotărârile din 31 octombrie 2000 şi 6 noiembrie 2000, instanţa i-a acordat dnei Maria Pronin compensaţii în valoare de MDL 2,052.18 (echivalentul a EUR 196 la acea perioadă) şi MDL 733 (echivalentul a EUR 68 la acea perioadă). Nu a fost declarat apel, hotărârea devenind irevocabilă.
15. Printr-o hotărâre din 28 noiembrie 2000, instanţa i-a acordat dnei Nadejda Stavilov compensaţii în valoare de MDL 3,466 (echivalentul a EUR 335 la acea perioadă). Nu a fost declarat apel, hotărârea devenind irevocabilă.
16. Printr-o hotărâre din 25 august 2000, instanţa i-a acordat dnei Ana Crivceanschi compensaţii în valoare de MDL 1,469 (echivalentul a EUR 132 la acea perioadă). Nu a fost declarat apel, hotărârea devenind irevocabilă.
17. Printr-o hotărâre din 16 noiembrie 2000, instanţa i-a acordat dnei Olga Cotov compensaţii în valoare de MDL 2,200.50 (echivalentul a EUR 208 la acea perioadă). Nu a fost declarat apel, hotărârea devenind irevocabilă.
18. La date nespecificate, reclamanţii au depus plângeri cu privire la neexecutarea hotărârilor la Ministerul Justiţiei şi Departamentul de Executare a Deciziilor Judecătoreşti. În răspunsurile lor, Ministerul Justiţiei şi Departamentul de Executare a Deciziilor Judecătoreşti i-au informat că hotărârile nu puteau fi executate, deoarece, conform legislaţiei relevante, nu au fost prevăzute fonduri, pentru executarea hotărârilor, în bugetul de stat anual.
19. La 22 aprilie 2003, după comunicarea cauzelor Guvernului, hotărârile au fost executate de către Ministerul Finanţelor.II.DREPTUL INTERN PERTINENT
20. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, în vigoare la acel moment, erau următoarele:
Articolul 336. Hotărârile instanţelor de judecată şi ale altor organe, care urmează să fie executate
Se execută conform regulilor stabilite de prezentul titlu al codului: 1) hotărârile, încheierile şi deciziile date de instanţele de judecată în pricinile civile...
Articolul 338. Eliberarea titlului executor
Titlul executor se eliberează de către instanţă creditorului-urmăritor, după ce hotărârea a rămas definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată, când titlul executor se eliberează imediat după darea hotărârii.
Articolul 343. Prezentarea documentului de executare silită spre executare
Executorul judecătoresc începe executarea hotărârilor la cererea persoanelor, enumerate în articolul 5 al prezentului cod, iar în cazurile prevăzute de alineatul al doilea al prezentului articol - în urma dispoziţiei judecătorului.
Articolul 349. Controlul asupra executării hotărârilor
Controlul asupra executării juste şi la timp a hotărârilor judecătoreşti se exercită de către Departamentul de executare a deciziilor judiciare pe lângă Ministerul Justiţiei.
ÎN DREPT
21. Reclamanţii au pretins că dreptul lor ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor lor cu caracter civil a fost încălcat ca urmare a neexecutării de către autorităţi a hotărârilor din 18 decembrie 2000, 21 decembrie 2000, 20 decembrie 2000, 22 decembrie 2000, 25 septembrie 2000, 31 octombrie 2000, 6 noiembrie 2000, 28 noiembrie 2000, 25 august 2000 şi 16 noiembrie 2000. Ei s-au bazat pe articolul 6 § 1 al Convenţiei care, în partea sa relevantă, prevede:
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil...”.
22. În continuare, reclamanţii au pretins că din cauza neexecutării hotărârilor în favoarea lor, ei nu au putut beneficia de bunurile lor, astfel, dreptul lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie a fost încălcat. Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie prevede următoarele:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor”.
23. Reclamanţii au pretins că ei au fost discriminaţi comparativ cu o altă persoană – N. They a declarat că N. a obţinut o hotărâre favorabilă care a fost executată rapid, în timp ce hotărârile lor nu au fost executate pe parcursul unor perioade lungi de timp. Articolul 14 al Convenţiei prevede următoarele:
„Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie”.
I.ADMISIBILITATEA PRETENŢIILORA. Pretinsa violare a articolului 14 al Convenţiei combinat cu articolul 6 şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie
24. Curtea reaminteşte că articolul 14 nu interzice orice diferenţă de tratament în exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de Convenţie (a se vedea Belgian linguistic case (fondul cauzei), hotărâre din 23 iulie 1968, Seria A nr. 6, p. 34, § 10). El protejează persoanele (inclusiv persoanele juridice) care sunt „plasate în situaţii analogice” împotriva diferenţelor de tratament discriminatorii; iar, în sensul articolului 14, o diferenţă de tratament este discriminatorie dacă ea „nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă”, adică, dacă ea nu urmăreşte un „scop legitim” sau nu există o „relaţie rezonabilă de proporţionalitate dintre mijloacele folosite şi scopul care se urmăreşte a fi realizat” (a se vedea, printre multe altele, Rasmussen v. Denmark, hotărâre din 28 noiembrie 1984, Seria A nr. 87, § 35 şi § 38). Mai mult, Statele Contractante se bucură de o anumită marjă de apreciere la evaluarea dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii similare justifică un tratament diferit în drept; scopul acestei marje va varia în conformitate cu circumstanţele, subiectul şi contextul său (ibid., § 40).
25. Curtea notează că reclamanţii nu au prezentat nici o probă care să arate că ei au fost trataţi diferit, în baza unui temei interzis, comparativ cu persoane aflate într-o poziţie analogică. Prin urmare, această parte a pretenţiei trebuie declarată inadmisibilă ca fiind vădit nefondată în conformitate cu articolul 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
B.Alte pretenţii
26. Curtea consideră că pretenţiile reclamanţilor în temeiul articolului 6 § 1 şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie ridică întrebări de drept care sunt suficient de serioase încât determinarea lor să depindă de o examinare a fondului, şi că nici un alt temei pentru declararea lor inadmisibile nu a fost stabilit. Curtea, prin urmare, declară aceste pretenţii admisibile. În conformitate cu decizia sa de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei (a se vedea paragraful 4 de mai sus), Curtea va examina imediat fondul acestor pretenţii.II.PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENŢIEI
27. În temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, reclamanţii s-au plâns de neexecutarea de către autorităţi a hotărârilor Judecătoriei Sectorului Râşcani din 18 decembrie 2000, 21 decembrie 2000, 20 decembrie 2000, 22 decembrie 2000, 25 septembrie 2000, 31 octombrie 2000, 6 noiembrie 2000, 28 noiembrie 2000, 25 august 2000 şi 16 noiembrie 2000.
28. Guvernul nu a negat că neexecutarea hotărârilor a constituit o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei.
29. Curtea reiterează că articolul 6 § 1 asigură oricărei persoane dreptul de a înainta orice pretenţie cu privire la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil în faţa unei instanţe judecătoreşti sau tribunal; în acest fel, el cuprinde „dreptul la o instanţă”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în faţa instanţelor judecătoreşti în litigii civile, constituie un aspect. Totuşi, acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi. Ar fi de neconceput ca articolul 6 § 1 să descrie în detaliu garanţiile procedurale oferite părţilor aflate în litigiu – proceduri care sunt echitabile, publice şi prompte – fără a proteja executarea hotărârilor judecătoreşti; a interpreta articolul 6 ca referindu-se în exclusivitate la accesul la o instanţă şi îndeplinirea procedurilor ar putea duce la situaţii incompatibile cu principiul preeminenţei dreptului, pe care Statele Contractante şi-au asumat angajamentul să-l respecte atunci când au ratificat Convenţia. Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-II, p. 510, § 40).
30. O autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri. Fireşte, o întârziere în executarea unei hotărâri ar putea fi justificată de circumstanţe speciale. Dar întârzierea nu poate fi astfel, încât să prejudicieze esenţa dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenţiei (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr. 22774/93, § 74, ECHR 1999-V). În această cauză, reclamanţii nu trebuiau împiedicaţi să beneficieze de succesul obţinut în urma litigiului, care se referea la plata compensaţiilor.
31. Curtea notează că hotărârile Judecătoriei Sectorului Râşcani au rămas neexecutate pe parcursul unor perioade care au variat între treizeci şi două şi douăzeci şi opt de luni (până la 22 aprilie 2003, după ce cauzele au fost comunicate Guvernului de către Curte).
32. Prin omisiunea timp de mai multe luni de a lua măsurile necesare pentru a executa hotărârile irevocabile în această cauză, autorităţile moldoveneşti au privat prevederile articolului 6 § 1 al Convenţiei de toate efectele benefice.
33. Prin urmare, a existat o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei.III.PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENŢIE
34. În continuare, reclamanţii au pretins că din cauza neexecutării hotărârilor în favoarea lor, ei nu au putut beneficia de bunurile lor, dreptul lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie fiind astfel încălcat.
35. Guvernul nu a negat că neexecutarea hotărârilor a constituit o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
36. Curtea reiterează că o „pretenţie” poate constitui un „bun” în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, dacă ea este suficient de certă pentru a fi executorie (a se vedea Stran Greek Refineries and Stratis Andreadis v. Greece, hotărâre din 9 decembrie 1994, Seria A nr. 301-B, § 59).
37. Curtea notează că reclamanţii au avut pretenţii executorii care au rezultat din hotărârile Judecătoriei Sectorului Râşcani din 18 decembrie 2000, 21 decembrie 2000, 20 decembrie 2000, 22 decembrie 2000, 25 septembrie 2000, 31 octombrie 2000, 6 noiembrie 2000, 28 noiembrie 2000, 25 august 2000 şi 16 noiembrie 2000. Prin urmare, rezultă că imposibilitatea reclamanţilor de a obţine executarea hotărârilor până la 22 aprilie 2003 a constituit o ingerinţă în dreptul lor la respectarea bunurilor lor, aşa precum este prevăzut în prima propoziţie a primului paragraf al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
38. Prin neexecutarea hotărârilor Judecătoriei Sectorului Râşcani, autorităţile naţionale au împiedicat reclamanţii să li se plătească compensaţiile şi să beneficieze de banii lor. Guvernul nu a prezentat nici o justificare pentru această ingerinţă, iar Curtea consideră că lipsa fondurilor nu poate justifica o astfel de omisiune (a se vedea, mutatis mutandis, Ambruosi v. Italy, nr. 31227/96, §§ 28-34, 19 octombrie 2000).
39. Prin urmare, a existat o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
40. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă”.
A.Prejudiciul material
41. Reclamanţii au solicitat următoarele sume de bani cu titlu de prejudiciu material suferit ca rezultat al neexecutării de către autorităţi a hotărârilor: dl Ghenadie Bocancea – EUR 120, dna Angela Ciugureanu - EUR 75, dna Zoia Juravlev – EUR 88, dna Maria Melicenco – EUR 115, dl Boris Leviţchi – EUR 105, dna Maria Pronin – EUR 87, dna Nadejda Stavilov – EUR 111, dna Ana Crivceanschi – EUR 55 şi dna Olga Cotov – EUR 77.
42. Guvernul a considerat sumele pretinse excesive şi a lăsat aprecierea prejudiciului material la discreţia Curţii.
43. Curtea consideră că reclamanţii au suferit prejudicii materiale ca rezultat al neexecutării respectivelor hotărâri. Curtea acordă reclamanţilor sumele respective pretinse de ei cu titlu de prejudiciu material.B.Prejudiciul moral
44. Reclamanţii au solicitat următoarele sume de bani cu titlu de prejudiciu moral suferit ca rezultat al neexecutării de către autorităţi a hotărârilor: dl Ghenadie Bocancea – EUR 45,000, dna Angela Ciugureanu - EUR 44,000, dna Zoia Juravlev – EUR 37,000, dna Maria Melicenco – EUR 38,000, dl Boris Leviţchi – EUR 53,000, dna Maria Pronin – EUR 44,000, dna Nadejda Stavilov – EUR 37,000, dna Ana Crivceanschi – EUR 37,000 şi dna Olga Cotov – EUR 63,000.
45. Guvernul a contestat sumele pretinse de reclamanţi, susţinând că ele sunt excesive în lumina jurisprudenţei Curţii. El a declarat că în unele cauze simpla constatare de către Curte a unei violări a fost considerată ca o satisfacţie echitabilă suficientă. Guvernul în continuare a citat cauza Burdov v. Russia, nr. 59498/00, ECHR 2002-III, unde reclamantului i s-au alocat EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral.
46. Curtea consideră că reclamanţilor le-a fost cauzat un anumit stres şi frustrare ca rezultat al neexecutării hotărârilor, mai ales având în vedere vârsta lor avansată şi faptul că unicul lor venit este pensia de stat. Atunci când acordă o sumă de bani cu titlu de prejudiciu moral, suferit de fiecare reclamant, Curtea ia în consideraţie asemenea factori precum vârsta reclamantului, venitul său personal, durata procedurilor de executare şi alte aspecte relevante. Ea acordă dlui Ghenadie Bocancea – EUR 1,000, dnei Angela Ciugureanu - EUR 800, dnei Zoia Juravlev – EUR 1,000, dnei Maria Melicenco – EUR 800, dlui Boris Leviţchi – EUR 900, dnei Maria Pronin – EUR 900, dnei Nadejda Stavilov – EUR 900, dnei Ana Crivceanschi – EUR 1,000 şi dnei Olga Cotov – EUR 900.C.Costuri şi cheltuieli
47. Reclamanţii, de asemenea, au pretins câte EUR 50 fiecare cu titlu de costuri şi cheltuieli suportate în faţa Curţii.
48. Guvernul a considerat sumele pretinse excesive, declarând că reclamanţii nu au dovedit pretinsele cheltuieli.
49. Curtea notează că ea a acordat reclamanţilor asistenţă juridică conform schemei de asistenţă juridică a Curţii pentru prezentarea observaţiilor lor, precum şi pentru cheltuieli de secretariat. Prin urmare, Curtea nu acordă nici o sumă cu acest titlu.
D.Dobânda
50. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în dependenţă de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1.Decide să unească cererile;
2.Declară inadmisibilă pretenţia reclamanţilor cu privire la articolul 14 al Convenţiei;
3. Declară admisibil restul cererii;
4. Hotărăşte că a existat o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei;
5.Hotărăşte că a existat o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie;
6.Hotărăşte
(a)că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei:
- dlui Ghenadie Bocancea – EUR 120 (o sută douăzeci euro) cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 (o mie euro) cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Angela Ciugureanu – EUR 75 (şaptezeci şi cinci euro) cu titlu de prejudiciu material şi EUR 800 (opt sute euro) cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Zoia Juravlev – EUR 88 (optzeci şi opt euro) cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 (o mie euro) cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Maria Melicenco – EUR 115 (o sută cincisprezece euro) cu titlu de prejudiciu material şi EUR 800 (opt sute euro) cu titlu de prejudiciu moral,
- dlui Boris Leviţchi – EUR 105 (o sută cinci euro) cu titlu de prejudiciu material şi EUR 900 (nouă sute euro) cu titlu de prejudiciu moral;
- dnei Maria Pronin – EUR 87 (optzeci şi şapte euro) cu titlu de prejudiciu material şi EUR 900 (nouă sute euro) cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Nadejda Stavilov – EUR 111 (o sută unsprezece euro) cu titlu de prejudiciu material şi EUR 900 (nouă sute euro) cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Ana Crivceanschi – EUR 55 (cincizeci şi cinci euro) cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 (o mie euro) cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Olga Cotov – EUR 77 (şaptezeci şi şapte euro) cu titlu de prejudiciu material şi EUR 900 (nouă sute euro) cu titlu de prejudiciu moral;
(b)ca aceste sume să fie convertite în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii, plus orice taxă care poate fi percepută;
(c)că de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus, până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;
7.Respinge restul pretenţiilor reclamanţilor cu privire la satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 6 iulie 2004 în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Michael O’BoyleNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy