© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Prezenta traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei ( /humanrightstrustfund ). Această traducere nu obligă Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea indicația cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe ( /humanrightstrustfund ). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe ( /humanrightstrustfund ). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă de informare privind jurisprudența Curții Nr. 111
August-Septembrie 2008
Boivin c. 34 State membre ale Consiliului Europei -
73250/01
Decizie 9.9.2008 [Secția V]
Articolul 1
Responsabilitatea Statelor
Litigiu care ține în totalitate de sistemul juridic intern al unei organizații internaționale înzestrate cu personalitate juridică proprie distinctă de cea a statelor ei membre: inadmisibilă
Articolul 35
Articolul 35-3
Ratione personae
Reclamantul a fost numit contabil-șef al unei structuri dependente de Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene (Eurocontrol), ale carei membre sunt Belgia și Franța. Totuși, numirea lui a fost anulată de mai multe ori. În cele din urmă el a fost concediat și, după depunerea câtorva plângeri administrative, reclamantul a sesizat Tribunalul Administrativ al Organizației Internaționale a Muncii (TAOIM), care dispune de competență exclusivă asupra litigiilor dintre Eurocontrol și angajații săi. TAOIM-ul a menținut deciziile prin care a fost anulată numirea în funcție a reclamantului și a admis parțial solicitarea sa referitoare la compensație.
Inadmisibilă în privința a 32 de State: Inițial cererea a fost depusă împotriva Belgiei si Franței. Mai târziu reclamantul a inclus alte 32 Înalte Părți contractante. Cu toate acestea, decizia definitivă a fost hotărârea TAOIM-ului, adusă la cunoștința reclamantului cu aproape patru ani înainte de depunerea cererii: termenul de șase luni.
Inadmisibilă în privința Franței și Belgiei: Cererea a fost examinată în lumina principiilor care își au originea în cazurile în care Curtea a fost chemată să stabilească dacă responsabilitatea Statelor Părți la Convenție putea fi angajată în baza Convenției ca urmare a acțiunilor sau omisiunilor care țin de apartenența lor la o organizație internațională (a se vedea, de exemplu, Bosphorus Hava Yolları Turizm ve Ticaret Anonim Şirketi “Bosphorus Airways” – Ireland, [GC], no. 45036/98, CEDH 2005‑VI, Information Note no. 76). Plângerea reclamantului a fost îndreptată în special împotriva unei hotărâri emise de un tribunal internațional aflat în afara jurisdicției Statelor pârâte, în contextul unui litigiu de muncă care ține în totalitate de sistemul juridic intern al unei organizații internaționale înzestrate cu personalitate juridică proprie, distinctă de cea a statelor ei membre. Belgia și Franța nu au intervenit în litigiu niciodată, nici direct și nici indirect și nicio acțiune sau omisiune ale acestor State sau ale autorităților lor nu a fost de natură să angajeze responsabilitatea lor în baza Convenției. În acest sens, cazul de față urmează a fi distins de cazurile în care responsabilitatea internațională a Statelor pârâte a fost pusă în joc. Spre deosebire de acele cazuri, în care Statul sau Statele în cauză fusese implicate în mod direct sau indirect, în cazul de față nu se poate spune că reclamantul s-ar fi aflat sub jurisdicția Statelor pârâte în sensul Articolului 1 al Convenției. Deci, violările pretinse nu puteau fi imputate Franței și Belgiei. Cât ține de eventuala responsabilitate a Eurocontrol-ului, organizația nu era parte la Convenție și nu putea deci fi ținută responsabilă în baza ei: incompatibilă ratione personae.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Acest rezumat redactat de Grefă nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru Notele de informare referitoare la jurisprudență
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012.
Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei ( /humanrightstrustfund ). Ea nu obligă Curtea, care, de altfel, nu își asumă nicio responsabilitate pentru calitatea acesteia. Ea poate fi descărcată din baza de date a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului HUDOC ( ) sau din orice altă bază de date căreia HUDOC i-a transmis acest document. Traducerea poate fi reprodusă în scopuri necomerciale cu condiția ca titlul cauzei să fie citat în întregime împreună cu indicația de mai sus privind drepturile de autor și referința la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei. Orice persoană care intenționează să utilizeze fragmente din prezenta traducere în scopuri comerciale este rugată să contacteze adresa următoare: publishing@
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012.
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe ( /humanrightstrustfund ). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights ( ) or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@ .
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012.
Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l’homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund ). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut être téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme ( ), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que de la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante : publishing@
Full & Egal Universal Law Academy