Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 13433/06
depusă de Ştefan BURUIAN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 17 martie 2009, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 21 martie 2006,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ştefan Buruian, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1948 şi care locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl S. Băieşu, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul a iniţiat proceduri judiciare împotriva Departamentului Privatizării şi Ministerului Finanţelor pentru a obţine prejudiciul material cauzat prin executarea întârziată a unei hotărâri judecătoreşti definitive.
La 06 mai 2004, Judecătoria Centru a obligat Ministerul Finanţelor să-i plătească reclamantului compensaţii cu titlu de prejudiciu material în mărime de 37,868 lei moldoveneşti (2,573 euro la acea dată).
Ministerul Finanţelor a depus apel împotriva acestei hotărâri judecătoreşti.
La 21 septembrie 2004, Curtea de Apel Chişinău a casat hotărârea primei instanţe şi a dispus ca suma indicată mai sus să fie plătită de către Departamentul Privatizării.
Această hotărâre judecătorească nu a fost atacată şi a devenit irevocabilă şi executorie la 7 octombrie 2004.
La 5 noiembrie 2004, Judecătoria Centru a eliberat un titlu executoriu.
În ciuda câtorva încercări ale reclamantului de a obţine executarea hotărârii judecătoreşti definitive din 21 septembrie 2004, aceasta nu a fost executată nici până în prezent.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea sa.
2. El s-a mai plâns, în temeiul articolului 13 al Convenţiei, de lipsa recursurilor interne efective în ceea ce priveşte pretenţia sa formulată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie.
3. De asemenea, reclamantul s-a plâns că neexecutarea hotărârii judecătoreşti a încălcat dreptul lui la protecţia protecţiei garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 23 ianuarie 2009, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Ştefan BURUIAN suma de 6,653 (şase mii şase sute cincizeci şi trei) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de către reclamant:
„Eu, Sergiu Băieşu, reprezentantul reclamantului în cauza sus-menţionată, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească suma de 6,653 (şase mii şase sute cincizeci şi trei) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
Accept propunerea şi renunţ la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. Declar că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy