Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr.13433/06
Ştefan BURUIAN c. Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 17 martie 2009, în Camera compusă din:
Nicolas Bratza, President,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi, judges,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiei,
Examinînd cererea nominalizată, depusă la 21 martie 2006,
Examinînd declaraţiile oficiale privind acceptarea reglementării amiabile a cauzei.
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ştefan Buruian, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1948 şi locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de dl. S. Băieşu, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul său, dl. V. Grosu.
Circumstanţele cauzei
Circumstanţele cauzei după cum au fost prezentate de către părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
Reclamantul a înaintat acţiune în judecată împotriva Departamentului de Privatizare şi Ministerului Finanţelor pentru a obţine compensarea prejudiciului material în legătură cu tergiversarea executării hotărîrii judecătoreşti definitive.
La 06 mai 2004 Judecătoria sectorului Centru a obligat Ministerul Finanţelor să-i plătească reclamantului compensaţie cu titlu de prejudiciu material în sumă de 37868 lei moldoveneşti (2573 euro la acel moment).
Ministerul Finanţelor a depus apel împotriva acestei hotărîri judecătoreşti.
La 21 septembrie 2004, Curtea de Apel Chişinău a casat hotărîrea primei instanţe şi a dispus ca suma indicată să fie achitată reclamantului de către Departamentul de Privatizare.
Hotărîrea judecătorească nu a fost atacată şi a rămas definitivă şi executorie la 07 octombrie 2004.
La 05 noiembrie 2004 Judecătoria sectorului Centru a eliberat un titlu executoriu
În pofida tentativelor reclamantului de a obţine executarea hotărîrii judecătoreşti definitive din 21 septembrie 2004, aceasta nu a fost executată pînă în prezent.
PLÎNGERI
1. Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie, că dreptul său de acces la un tribunal a fost încălcat prin omiterea executării hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.
2. El de asemenea s-a plîns în temeiul articolului 13 din Convenţie din lipsa remediilor efective la nivel naţional în legătură cu plîngerea sa în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie.
3. Reclamantul de asemenea a invocat că omisiunea de a executa hotărîrea în cauză a condus la încălcarea dreptului la respectarea bunurilor sale, garantat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 23 ianuarie 2009 Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de Guvern:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Moldovei este de acord să achite suma de 6653 (şase mii şase sute cincizeci şi trei) euro dlui Ştefan BURUIAN în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este destinată să acopere orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii, şi nu va fi supusă impozitelor care ar putea fi aplicate. Aceasta va fi achitate în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptată de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei”.
Curtea, de asemenea, a primit următoarea declaraţie semnată de reclamant:
„Eu, Sergiu Băieşu, reprezentantul reclamantului în acest caz, am luat cunoştinţă de faptul că Guvernul Moldovei este de acord să achite suma de 6653 (şase mii şase sute cincizeci şi trei) euro dlui Ştefan BURUIAN în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este destinată să acopere orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii, şi nu va fi supusă impozitelor care ar putea fi aplicate. Acestea vor fi achitate în termen de trei luni din ziua pronunţării deciziei de radiere adoptată de către Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere, plus trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei”.
Accept această propunere şi retrag toate pretenţiile contra Moldovei în legătură cu faptele care au fost invocate în această cerere. Declar, că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei. ”
Curtea ţine cont de reglementarea amiabilă încheiată între părţi. Ea este convinsă de faptul că reglementarea amiabilă s-a bazat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nici un motiv nu justifică examinarea cererii în continuare (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie). Prin urmare, cererea urmează să fie radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Decide să radieze cererea de pe rol.
Lawrence Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy