Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 36001/03
depusă de CALBOR CORPORATION S.A.
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 4 martie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Giovanni Bonello,
Stanislav Pavlovschi,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku, judecători,
şi Fatoş Aracı, Grefier adjunct al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 19 septembrie 2003,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, Calbor Corporation S.A., este filiala înregistrată în Republica Moldova a unei companii internaţionale, care îşi are sediul în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl V. Nagacevschi, de la „Juriştii pentru drepturile omului”, o organizaţie non-guvernamentală cu sediul în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
La 17 martie 1998 „Calbor corporation” (în continuare numită CALBOR) şi Comitetul executiv Cimişlia (în continuare numit Comitetul) au semnat un contract, potrivit căruia CALBOR urma să livreze comitetului combustibil şi să plătească datoriile acestuia faţă de o companie terţă. Comitetul urma să plătească pentru aceste servicii cu seminţe de floarea-soarelui. Preţul total al contractului era de 1,200,000 lei moldoveneşti (MDL). CALBOR a executat partea sa din contract.
În anii 1998-1999, Comitetul a plătit companiei CALBOR echivalentul a MDL 655,601. Diferenţa a constituit MDL 544,398. Contractul prevedea penalităţi pentru plata întârziată şi o clauză privind luarea în consideraţie a inflaţiei. Prin urmare, CALBOR pretindea că datoria restantă era de MDL 1,920,428. Comitetul a refuzat să plătească datoria restantă şi CALBOR a intentat o acţiune judiciară.
La 21 iunie 1999, Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău a hotărât în favoarea companiei CALBOR şi i-a acordat MDL 1,877,212 (154,918 euro (EUR) la acea dată). Această hotărâre nu a fost contestată şi a devenit irevocabilă şi executorie 15 zile mai târziu.
În anul 1999, a avut loc o reformă administrativă şi autorităţile locale au fost reorganizate. Comitetul a fost transformat în Judeţul Lăpuşna. Direcţia sa financiară (în continuare numită Direcţia) a continuat toate activităţile financiare ale Comitetului.
La 26 august 1999, Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău şi-a modificat hotărârea din 21 iunie 1999, precizând că suma urma să fie plătită de către Judeţul Lăpuşna, în calitate de succesor de drept al Comitetului, mai exact, de către Direcţie.
La 25 octombrie 1999, aceeaşi instanţă judecătorească a admis apelul depus de către Direcţie, pe motiv că aceasta nu a fost citată în instanţă sau reprezentată la şedinţa din 21 iunie 1999. A fost dispusă rejudecarea integrală a cauzei.
La 22 decembrie 2000, Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău a acordat companiei CALBOR suma de MDL 1,621,145 (EUR 143,230) şi a respins acţiunea reconvenţională depusă de către Direcţie.
La 23 mai 2001, Judecătoria Economică a Republicii Moldova a casat hotărârea de mai sus şi a dispus rejudecarea cauzei.
La 28 martie 2002, Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău a acordat companiei CALBOR suma de MDL 1,733,410 (EUR 146,784). Această hotărâre nu a fost contestată şi a devenit irevocabilă şi executorie 15 zile mai târziu.
La 26 aprilie şi la 8 august 2002, CALBOR a cerut executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile, însă fără succes.
La 6 noiembrie 2002, Judecătoria Economică a Republicii Moldova a redeschis procedurile (au fost invocate neregularităţi procedurale la judecarea cauzei de către Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău). Ea a casat în parte hotărârea judecătorească sus-menţionată şi a acordat CALBOR suma de MDL 1,485,696 (EUR 106,814).
La 6 martie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursurile depuse de ambele părţi în această cauză şi a menţinut hotărârea judecătorească din 6 noiembrie 2002. Ea a specificat că suma urma a fi plătită de către Direcţie.
La iniţiativa Direcţiei, Procurorul General a depus recurs în anulare, solicitând casarea tuturor hotărârilor judecătoreşti de mai sus şi respingerea pretenţiilor lui CALBOR.
La 2 iunie 2003, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul în anulare al Procurorului General şi a casat hotărârile judecătoreşti menţionate mai sus. El a adoptat o nouă hotărâre, prin care a acordat companiei CALBOR suma de MDL 280,000 (EUR 16,718).
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că, prin admiterea recursului în anulare al Procurorului General, Curtea Supremă de Justiţie a încălcat dreptul său la un proces echitabil.
2. Reclamantul s-a plâns că dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, a fost încălcat de către stat, în special prin hotărârea judecătorească prin care Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare şi a modificat hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în favoarea sa.
3. De asemenea, reclamantul s-a plâns de violarea articolului 6 § 1 al Convenţiei, deoarece Curtea Supremă de Justiţie nu şi-a motivat suficient hotărârea sa şi deoarece procedurile au durat o perioadă excesiv de lungă.
ÎN DREPT
La 10 octombrie 2007, părţile au informat Curtea că, la aceeaşi dată, ei au semnat un acord de reglementare amiabilă. Ei au prezentat Curţii o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul a recunoscut o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. El s-a mai angajat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data adoptării deciziei Curţii de scoatere a cererii de pe rol, MDL 1,205,696 (aproximativ EUR 73,288), reprezentând datoria de bază restantă, precum şi echivalentul a EUR 50,000 pentru orice prejudiciu cazat. Părţile au cerut Curţii să scoată cererea de pe rol.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu găseşte vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Fatoş AracıNicolas BratzaGrefier adjunct Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy