Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 3755/05
depusă de Anatolie CARAMAN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 22 aprilie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Stanislav Pavlovschi,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 29 decembrie 2004,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Anatolie Caraman, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1958 şi care locuieşte la Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl V. Nagacevschi, avocat din Chişinău şi membru al organizaţiei non-guvernamentale „Juriştii pentru drepturile omului”. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
La 4 iunie 2003, Judecătoria sectorului Grigoriopol a obligat Primăria municipiului Chişinău să repartizeze reclamantului un spaţiu locativ, în conformitate cu cerinţele legii. Hotărârea nu a fost contestată şi, după cincisprezece zile, a devenit executorie.
La 16 iulie 2003, reclamantul a cerut executarea hotărârii judecătoreşti. La 14 noiembrie 2003, Departamentul de Executare a Deciziilor Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei a informat reclamantul despre dificultăţi în executarea hotărârii, având în vedere faptul că mulţi alţi beneficiari ai hotărârilor judecătoreşti similare aşteptau repartizarea unui spaţiu locativ şi că primăria nu dispunea de resurse pentru construirea unui spaţiu locativ nou.
La 1 septembrie 2003, reclamantul a cerut instanţei judecătoreşti să-i acorde echivalentul bănesc al unui apartament (20,000 dolari SUA (USD)) în schimbul repartizării unui spaţiu locativ, precum şi prejudicii.
La 6 septembrie 2004, Judecătoria Grigoriopol a admis cererea reclamantului şi i-a acordat USD 29,000. Instanţa judecătorească a obligat primăria să plătească taxa de stat în mărime de 10,440 lei moldoveneşti (MDL) (708 euro (EUR)).
La 7 decembrie 2004, Curtea de Apel Chişinău a casat hotărârea instanţei ierarhic inferioare şi a respins cererea reclamantului. Ea a obligat reclamantul să plătească taxa de stat în mărime de MDL 7,830 (EUR 466).
Reclamantul a depus recurs şi a invocat hotărârea adoptată în cauza Prodan v. Moldova (nr. 49806/99, ECHR 2004‑III (extracts)) pentru a argumenta că primăria nu poate să invoce lipsa spaţiului locativ disponibil ca scuză pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa. De asemenea, reclamantul a cerut scutirea de plata taxei de stat, declarând că el nu putea să plătească taxa de stat (aproximativ EUR 300) şi anexând dovada faptului că este pensionar, că primeşte o pensie de stat în mărime de MDL 1,519 (EUR 90) şi că avea la întreţinere soţia şi un copil.
La 28 decembrie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a informat reclamantul că recursul său nu putea fi examinat, deoarece el nu a plătit taxa de stat. Reclamantul a depus repetat recursul în instanţa judecătorească, solicitând adoptarea unei decizii formale pe marginea cererii sale privind scutirea de plata taxei de stat, care însă nu a fost adoptată. La 10 ianuarie 2005, el a fost din nou informat despre faptul că recursul lui nu putea fi examinat din motive similare celor invocate anterior.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive din 4 iunie 2003 pronunţată în favoarea sa, a fost încălcat dreptul său de acces la o instanţă.
2. De asemenea, reclamantul a susţinut că, prin această neexecutare, a fost încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
3. În continuare, el s-a plâns, în temeiul articolului 13 al Convenţiei, de lipsa unui recurs efectiv în ceea ce priveşte pretenţiile sale formulate în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 14 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declaraţie de la Guvern:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Anatolie Caraman suma de 2,000 (două mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Suplimentar, Guvernul Republicii Moldova se angajează să asigure executarea urgentă a hotărârii judecătoreşti din 4 iunie 2003 pronunţată în favoarea dlui Caraman.
La această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli şi care va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii, vor fi plătite suplimentar orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
La 22 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de către reprezentantul reclamantului:
„Eu, V. Nagacevschi, reprezentantul reclamantului în cauza sus-menţionată, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Anatolie Caraman suma de 2,000 (două mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Suplimentar, Guvernul Republicii Moldova se angajează să asigure executarea urgentă a hotărârii judecătoreşti din 4 iunie 2003 pronunţată în favoarea dlui Caraman.
La această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, şi care va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii, vor fi plătite suplimentar orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
Accept propunerea şi renunţ la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. Declar că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a sista aplicabilitatea articolului 29 § 3 al Convenţiei acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy