Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 36087/07
depusă de CARNEX S.R.L.
împotriva Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 6 septembrie 2011 în cadrul comitetului compus din:
Egbert Myjer, Preşedinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier adjunct al Secţiei,
Avînd în vedere cererea sus-menţionată depusă la 30 iulie 2007,
Avînd în vedere declaraţia făcută de Guvern la 4 aprilie 2011, prin care a solicitat Curţii scoaterea cererii de pe rol şi răspunsul reclamantului la această declaraţie,
În urma deliberării, decide următoarele::
ÎN FAPT
Compania reclamantă, Carnex S.R.L., este înregistrată în Republica Moldova. Aceasta a fost reprezentată de dna Tatiana Puiu, avocat din Chişinău. Guvernul („Guvernul”) este reprezentat de agentul său, Dl. Vladimir Grosu.
La 27 iulie 2001 compania reclamantă a iniţiat o acţiune civilă împotriva unei societăţi şi mai multor autorităţi locale, solicitînd anularea vînzării unui lot de teren.
La data de 17 octombrie 2006, Curtea de Apel Bălţi a admis parţial pretenţiile companiei reclamante.
Prin decizia definitivă din 14 februarie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărîrea Curţii de Apel Bălţi.
În faţa Curţii, compania reclamantă, s-a plîns în temeiul art. 6 al Convenţiei de durata excesivă a procedurilor civile în cauză. Fundamentînd plîngerile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, de asemenea, s-a plîns că durata excesivă a procedurii în cauză a afectat dreptul său la respectarea bunurilor sale.
La data de 2 septembrie 2010, Curtea a decis să comunice Guvernului plîngerea în temeiul art. 6 al Convenţiei. Curtea, de asemenea, a rezervat şi problema lipsei unui remediu intern efectiv prevăzut de Articolul 13 al Convenţiei.
ÎN DREPT
Compania reclamantă s-a plîns de durata excesivă a procedurilor. Compania reclamantă a invocat încălcarea Articolului 6 al Convenţiei, care în partea relevantă a textului, prevede următoarele:
“Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale ...în termen rezonabil de către o instanţă ...care va hotări fie asupra incălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil...”
Prin scrisoarea din 4 aprilie 2011, Guvernul a informat Curtea că acesta este pregătit să facă o declaraţie unilaterală.
Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor companiei reclamante garantate de articolele 6 şi 13 din Convenţie privind durata excesivă a procedurilor civile. Guvernul s-a oferit să plătească companiei reclamante 1000 euro cu titlu de despăgubiri, solicitînd Curţii să radieze cererea în conformitate cu art. 37 al Convenţiei.
Conform scrisorii din 31 mai 2011, compania reclamantă a susţinut că suma propusă de Guvern în declaraţia acestuia este inacceptabil de infimă. Compania de asemenea a solicitat Curţii să nu examineze capătul de plîngere invocat în baza Articolului 1 al Protocolului 1 la Convenţie. Din aceste considerente, Curtea nu va examina aceast capăt de plîngere.
Curtea reaminteşte, că în conformitate cu prevederile Articolului 37 al Convenţiei, aceasta poate scoate de pe rol cererea la orice etapă a procedurilor în cazul în care există circumstanţe care întrunesc condiţiile prevăzute în lit. (a), (b) sau (c) al paragrafului 1 al aceluiaşi articol. Articolul 37 § 1 lit. (c) conferă dreptul Curţii de a scoate cererea de pe rol în cazul în care:
“din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică.”.
Curtea, deasemenea reaminteşte, că în circumstanţe individuale aceasta poate scoate cererea de pe rol în conformitate cu prevederile Articolului 37 § 1 lit. (c) în baza declaraţiei Guvernului, chiar dacă reclamantul doreşte continuarea examinării cererii.
Astfel, Curtea va examina cu atenţie declaraţia Guvernului în lumina principiilor stabilite în precedentul său, în particular cele stabilite în hotărîrea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turciei [GC], cererea nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei (dec.), cererea nr. 11602/02, 26 iunie 2007 şi Sulwińska c. Poloniei (dec.), cererea nr. 28953/03.
Curtea a stabilit în numeroase speţe principiile abordate, inclusiv în cele ce vizează Moldova, precedent ce se referă la plîngerile reclamanţilor cu privire la judecarea în termen rezonabil a cauzelor (a se vedea pentru exemplu cauzele, Cravcenco c. Moldovei, cererea nr. 13012/02, din 15 ianuarie 2008; Boboc c. Moldovei, cererea nr. 27581/04, din 4 noiembrie 2008; Deservire SRL c. Moldovei, cererea nr. 17328/04, din 6 octombrie 2009; şi Oculist şi Imaş c. Moldovei, cererea nr. 44964/05, din 28 iunie 2011).
Avînd în vedere conţinutul declaraţiei Guvernului, precum şi suma propusă de acesta – care este în concordanţă cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat de a continua examinarea cererii (art. 37 § 1 (c)).
Mai mult ca atît, în lumina raţionamentelor menţionate şi în particular al precedentului stabilit, Curtea constată în prezentul caz că nu mai există circumstanţe ce ridică problema respectării drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale şi astfel, constată că nu există motiv care ar mai justifica continuarea examinării prezentei cereri (Articolul 37 § 1 in fine).
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Ia notă de conţinutul declaraţiei Guvernului şi a modalităţilor de conformare condiţiilor acesteia;
Decide să scoată cererea de pe rol în conformitate cu prevederile Articolului 37 § 1 (c) al Convenţiei.
Marialena TsirliEgbert Myjer
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy