© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
A.-M.V. v. Finlanda - 53251/13
Hotărârea din 23.3.2017 [Secţia I]
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea vieţii private
Refuzul de a da curs doleanţelor unui adult cu deficienţe mintale privitoare la educaţia sa şi la locul reşedinţei sale: nicio încălcare
În fapt – În iunie 2009, a fost numit un custode care să gestioneze chestiunile legate de proprietatea şi de finanţele reclamantului, care era o persoană adultă cu deficienţe intelectuale. Curtea districtuală care a emis ordinul i-a mai acordat custodelui competenţa de a gestiona chestiunile personale ale reclamantului, în măsura în care reclamantul nu putea înţelege semnificaţia lor. Ulterior, custodele a refuzat, în baza unui raport psihologic, să-i permită reclamantului să se mute într-un sat îndepărtat din nordul Finlandei, pentru a trăi acolo cu foştii săi părinţi adoptivi. Curtea districtuală a refuzat apoi să dea curs cererii reclamantului de schimbare a custodelui. În procedurile din faţa Curţii, reclamantul s-a plâns în baza articolului 8 din Convenţie că nu fuseseră respectate doleanţele sale referitoare la locul de reşedinţă şi la educaţia sa şi că nu fusese posibilă schimbarea custodelui său.
În drept – Articolul 8: Ingerinţa în dreptul reclamantului la respectarea vieţii sale private fusese prevăzută de lege şi urmărise scopul legitim al protejării sănătăţii sale, interpretat în contextul mai larg al bunăstării. Curtea a continuat apoi prin a stabili dacă ingerinţa a fost necesară într-o societate democratică.
Decizia contestată a fost luată în contextul unui aranjament cu un custode care se bazase şi fusese conceput în funcţie de circumstanţele specifice ale reclamantului, ca urmare a unei analize concrete şi atente a tuturor aspectelor relevante ale situaţiei speciale. În esenţă, decât să se bazeze pe o calificare a reclamantului ca persoană cu dizabilităţi, ea s-a bazat pe constatarea, sprijinită de expertizele existente, potrivit căreia efectele dizabilităţii reclamantului asupra posibilităţilor sale cognitive făceau imposibilă înţelegerea semnificaţiei şi a implicaţiilor deciziei speciale pe care dorea să o pună în aplicare, astfel încât bunăstarea şi interesele sale cereau menţinerea aranjamentului făcut cu custodele.
Autorităţile naţionale au trebuit să asigure un echilibru adecvat între respectarea demnităţii şi a autodeterminării persoanei şi nevoia de a proteja şi salvgarda interesele persoanelor aflate într-o poziţie deosebit de vulnerabilă. În această privinţă, Curtea a notat că (i) au existat garanţii efective în procedurile naţionale care să prevină abuzul, aşa cum o cereau standardele de drept internaţional al drepturilor omului, ţinându-se cont de drepturile reclamantului, de voinţa şi de preferinţele sale; (ii) reclamantul a fost implicat în toate etapele procedurilor, fiind audiat în persoană şi putându-şi prezenta doleanţele; (iii) ingerinţa fusese proporţională şi croită pe circumstanţele reclamantului, fiind supusă controlului de către tribunale competente, independente şi imparţiale; şi (iv) măsura fusese conformă cu scopul legitim al protejării sănătăţii reclamantului, în sensul mai larg al bunăstării sale.
Prin urmare, hotărârea tribunalelor naţionale s-a bazat pe motive relevante şi suficiente, iar refuzul de a modifica aranjamentele cu custodele nu fusese disproporţionat, raportat la scopul legitim urmărit.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).
(Vezi şi Fişa privind Persoanele cu dizabilităţi şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului)
Full & Egal Universal Law Academy