Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
CAUZA AGURDINO S.R.L. c. REPUBLICII MOLDOVA
(Cererea nr. 7359/06)
HOTĂRÎRE
(Reparaţia echitabilă)
STRASBOURG
29 octombrie 2013
DEFINITIVĂ
28.03.2014
Poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Agurdino S.R.L. c. Republicii Moldova,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită într-o Cameră compusă din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Alvina Gyulumyan,
Corneliu Bîrsan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Valeriu Griţco, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al Secţiei,
Deliberînd la 8 octombrie 2013 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost inițiată prin cererea (nr. 7359/06) depusă la 16 februarie 2006 contra Republicii Moldova la Curte potrivit articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), de către o companie înregistrată în Republica Moldova, Agurdino S.R.L. („compania reclamantă”).
2. Printr-o hotărîre pronunţată la 27 septembrie 2011 („hotărîrea principală”), Curtea a constatat că a fost încălcat articolul 6 şi articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (Agurdino S.R.L. v. Moldova, nr. 7359/06, 27 septembrie 2011).
3. Curtea a rezervat chestiunea cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenţie, deoarece nu era gata pentru decizie şi a invitat Guvernul şi compania reclamantă să prezinte, în termen de trei luni, comentariile sale asupra acestui aspect şi, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ei ar putea ajunge.
4. Compania reclamantă şi Guvernul au eşuat să reglementeze cauza amiabil şi au prezentat comentarii.
ÎN DREPT
5. Articolul 41 din Convenţie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a Protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei Părţi Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
A. Prejudiciul
6. Compania reclamantă a pretins suma de 2390,5 EUR pentru prejudiciul material cauzat ca urmare al casării deciziei din 19 iunie 2002. Această sumă include suma plătită de către compania reclamantă Inspectoratului ca urmare a casării hotărîrii din 19 iunie 2002 ( 1198,02 EUR), plus dobînda de întîrziere de 1192,48 EUR calculată în conformitate cu prevederile Codului civil al Republicii Moldova.
7. De asemenea, compania reclamantă a pretins suma de 10000 EUR pentru prejudiciul moral.
8. Guvernul a considerat că aceste pretenţii sunt excesive şi vădit nefondate. Mai mult, deşi compania reclamantă putea să pretindă despăgubiri în instanţele judecătoreşti naţionale, totuşi aceasta nu a depus nici o cerere în acest sens.
9. Curtea reaminteşte că regula epuizării căilor de recurs interne, prevăzută de articolul 35 § 1 din Convenţie, nu este aplicabilă pretenţiilor de reparaţie echitabilă invocate în temeiul articolului 41 din Convenţie (a se vedea De Wilde, Ooms şi Versyp v. Belgia (articolul 50), hotărîre din 10 martie 1972, Seria A nr. 14, §§ 15 şi 16 şi Becciev v. Moldova, nr. 9190/03, § 80, 4 octombrie 2005). Prin urmare, compania reclamantă nu este obligată să iniţieze un proces nou prin care să solicite compensaţii pentru încălcările constatate în hotărîrea principală.
10. Curtea este de acord că, urmare a încălcărilor constatate în hotărîrea principală, compania reclamantă a suferit un prejudiciu material şi moral. Luînd în consideraţie circumstanţele prezentei cauze şi statuînd în echitate, Curtea acordă companiei reclamante o sumă totală de 4400 EUR cu titlu de prejudiciu material şi moral.
B. Costuri şi cheltuieli
11. De asemenea, compania reclamantă a solicitat 1797,5 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli suportate în faţa Curţii. El a prezentat documente în sprijinul pretenţiilor sale.
12. Guvernul a contestat această sumă şi a susţinut că aceasta este excesivă şi nefondată.
13. Curtea observă că pentru ca costurile şi cheltuielile să fie incluse în suma acordată în temeiul articolului 41, trebuie stabilit faptul dacă ele au fost reale, necesare şi rezonabile ca mărime (a se vedea, spre exemplu, Nilsen şi Johnsen v. Norvegia [MC], nr. 23118/93, § 62, CEDO 1999-VIII).
14. Curtea acordă suma de 1700 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli.
C.Penalitate
15. Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Hotărăşte,
(a)că Statul pîrît trebuie să plătească companiei reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărîrea va deveni definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care urmează să fie convertite în lei moldoveneşti conform ratei de schimb aplicabile la data executării hotărîrii:
(i) 4400 EUR (patru mii patru sute euro), cu titlu de prejudiciu material şi moral, plus orice taxă care poate fi percepută;
(ii) 1700 EUR (o mie şapte sute euro), cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută;
(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, plus trei procente;
2. Respinge restul pretenţiilor companiei reclamante cu privire la reparaţia echitabilă.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 29 octombrie 2013, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy