© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Aldeguer Tomás v. Spania - 35214/09
Hotărârea 14.6.2016 [Secţia a III-a]
Articolul 14
Discriminare
Diferenţa în privinţa drepturilor la pensia retrospectivă de urmaş între cuplurile de acelaşi sex şi cuplurile de sex diferit necăsătorite: nicio încălcare
În fapt – În procedurile din faţa Curţii, reclamantul s-a plâns că a fost discriminat pe motiv de orientare sexuală, dat fiind că, în calitate de supravieţuitor al unei uniuni de facto de acelaşi sex, i-a fost negat dreptul la pensia de urmaş după survenirea decesului partenerului său în 2002.
Acesta s-a plâns în special de existenţa unui tratament diferenţiat între uniunile de facto de acelaşi sex, care nu puteau avea parte de recunoaştere juridică înainte de legalizarea căsătoriilor de acelaşi sex în 2005, şi cuplurile de heterosexuali necăsătorite care nu se puteau căsători înainte de a fi legalizat divorţul în Spania, în 1981. De vreme ce legislaţia care legaliza căsătoriile de acelaşi sex nu recunoştea un drept la pensia de urmaş în mod retroactiv, Legea nr. 30/1981, care reglementa doar situaţia cuplurilor de sex diferit care coabitau şi care nu se puteau căsători în mod legal, nu a prevăzut o clauză retroactivă care să le permită supravieţuitorilor să solicite o pensie, chiar atunci când partenerul lor decedase până la intrarea în vigoare a legislaţiei.
În drept – Articolul 14 combinat cu articolul 8 din Convenţie şi cu articolul 1 din Protocolul nr. 1: Relaţia reclamantului cu partenerul său care decedase între timp, în cadrul unei uniuni de facto, stabile, de acelaşi sex, vreme de mai mult de unsprezece ani, se încadra în noţiunea de “viaţă privată” şi “viaţă de familie”, în înţelesul articolului 8 din Convenţie. Mai mult, deşi articolul 8 nu abordează problema pensiilor de urmaş, statul a mers dincolo de obligaţiile acestuia în baza acestei prevederi, stabilind expres un asemenea drept pentru soţii şi partenerii supravieţuitori ai cuplurilor heterosexuale necăsătorite care nu se puteau căsători legal înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 30/1981. În consecinţă, cazul se încadra în sfera articolului 8. Interesul în primirea pensiei de supravieţuitor din partea statului se încadra şi el în sfera articolului 1 al Protocolului nr. 1. Aşadar, articolul 14 fusese aplicabil, în coroborare cu aceste prevederi.
Totuşi, Curtea a constatat că reclamantul nu se afla într-o situaţie similară relevantă cu cea a partenerului supravieţuitor dintr-un cuplu de sex diferit, care nu se putuse căsători din cauza unui impediment la o nouă căsătorie, care afecta un membru sau pe ambii membri ai cuplului, înainte de 1981.
În primul rând, prevederile retroactive ale Legii nr. 30/1981 au avut scopul special de a oferi o soluţie provizorie şi extraordinară, prin acordarea pensiei de urmaş partenerului surpavieţuitor în anumite condiţii, în ciuda contextului situaţiei în care contribuţia la sistemul de pensii prin muncă plătită nu fusese distribuită în mod egal între sexe, de vreme ce femeile erau slab reprezentate în sfera muncii.
În al doilea rând, cu toate că a existat un impediment juridic la căsătorie în cazul ambelor categorii de cupluri, de acelaşi sex şi de sex diferit, acesta avea o natură diferită. Reclamantul nu s-a putut căsători din cauză că legislaţia în vigoare în timpul vieţii partenerului său limita instituţia căsătoriei la cuplurile de sex diferit. Impedimentul la căsătorie în cazul cuplurilor de sex diferit nu rezulta din sexul persoanelor sau din orientarea sexuală a membrilor săi, ci din faptul că unul sau ambii parteneri erau căsătoriţi, din punct de vedere juridic, cu o a treia persoană, iar divorţul nu era permis la acel moment. Ceea ce era relevant era impedimentul de a te căsători din nou, nu impedimentul de a te căsători: situaţia de fapt şi de drept specifică avută în vedere de Legea nr. 30/1981 nu putea fi comparată, în realitate, cu poziţia cuplurilor de acelaşi sex, care nu erau eligibile pentru căsătorie, în termeni absoluţi, indiferent de statutul marital al unuia sau ambilor membri ai lor.
Diferenţa contextuală şi diferenţa privind natura impedimentului juridic la căsătorie a diferenţiat în mod fundamental situaţia reclamantului din 2005 de cea a cuplurilor de sex diferit, avută în vedere de Legea nr. 30/1981.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy