© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Arnoldi v. Italia - 35637/04
Hotărârea din 7.12.2017 [Secția I]
Articolul 6
Proceduri civile
Articolul 6-1
Drepturi și obligații cu caracter civil
Durata anchetelor preliminare care au împiedicat partea vătămată să introducă o acțiune civilă în cadrul unui proces penal: articolul 6 (aspectul civil) aplicabil; încălcare
În fapt – În 1995, reclamanta a depus o plângere penală pentru fals în declarații (cu privire la afirmațiile împotriva sa, în cadrul unor proceduri inițiate de aceasta împotriva unei construcții ilegale pe proprietatea sa). După șapte ani de anchete preliminare, procedurile au fost clasate din cauza prescripției infracțiunii. Recursul reclamantei în care a invocat durata excesivă a procedurii penale (legea Pinto) a fost declarat inadmisibil, pentru că ea nu mai avea statutul de parte civilă în procedura inițiată ca urmare a plângerii sale și că era îndreptățită să-și ceară drepturile în fața instanțelor civile, fără să aștepte rezultatul anchetelor preliminare.
Potrivit dreptului italian, persoana vătămată nu se putea constitui ca parte civilă înainte de audierea preliminară. În acest caz, nu avusese loc încă vreo audiere preliminară, pentru că fusese constatată intervenția prescripției.
În drept – Articolul 6 § 1:
a) Cu privire la aplicabilitate – S-a considerat că este aplicabil aspectul civil al articolului 6 § 1 din următoarele motive, legate în particular de specificitățile sistemului juridic italian.
i) Cu privire la existența unui drept cu caracter civil în privința persoanei vătămate: Cele două criterii care decurg din jurisprudența Curții nu trebuie înțelese de o manieră cumulativă, ci alternativă; este necesar și suficient că persoana vizată a acționat: fie pentru a obține o „reparație”, fie simbolic; fie în scopul „protecției unui drept cu caracter civil”, fie că a avut loc prin intermediul constituirii ca parte civilă sau prin simplul fapt al inițierii urmăririi penale. În consecință, absența unei cereri formale de acordare a compensațiilor nu a exclus aplicabilitatea articolului 6: trebuie analizat, de la caz la caz, dacă sistemul juridic intern îi recunoaște persoanei care are un interes cu caracter civil afirmarea acestuia în cadrul unui proces penal.
În acest caz, nu s-a contestat faptul că criteriile de mai sus sunt întrunite fie: pe de o parte, prin depunerea unei plângeri penale și, așa cum este explicat la punctul ii) de mai jos, reclamanta și-a manifestat interesul de a apela, la momentul potrivit, la un remediu pentru încălcarea dreptului ei civil pe care putea susține că-l are, în mod justificat; pe de altă parte, cazul a vizat o procedură privind falsul în declarații prin care reclamanta a urmărit recunoașterea caracterului neadevărat al declarațiilor făcute de către terți și în baza cărora autoritățile naționale au respins cererea reclamantei pentru obținerea protecției dreptului ei de proprietate.
ii) Cu privire la caracterul determinant al fazei anchetelor preliminare pentru protecția drepturilor cu caracter civil ale persoanei vătămate: Această problemă nu a putut fi examinată în abstract: trebuie avute în vedere particularitățile sistemului juridic național și circumstanțele specifice ale cauzei.
Totuși, codul de procedură penală italian îi recunoaște un anumit număr de drepturi părții vătămate, în special: dreptul de a întreprinde anchete în mod independent de cele dispuse de către procuror și acuzat, și dreptul de a contesta clasarea unei cauze. Mai mult, sistemul italian este guvernat de principiul legalității procedurilor: atunci când autoritățile naționale au cunoștință (de exemplu, ca urmare a unei plângeri) de un fapt susceptibil de a constitui o infracțiune, ele sunt obligate, în mod corespunzător, să-i urmărească pe cei răspunzători de comiterea infracțiunii. Astfel, după depunerea plângerii, persoana vătămată se poate aștepta, în cazurile prevăzute de lege, la deschiderea unui proces în care aceasta să fie parte civilă și să solicite compensații pentru prejudiciile suferite.
În consecință, în dreptul italian, poziția părții vătămate care, în așteptarea de a se constitui ca parte civilă și-a exercitat cel puțin unul din aceste drepturi și posibilități în cadrul procedurilor penale nu diferă în substanță de cea a părții civile. Rezultatul anchetelor preliminare este, așadar, decisivă pentru dreptul cu caracter civil în discuție.
În acest caz, reclamanta și-a exercitat cel puțin un drept și o posibilitate recunoscute de dreptul intern care reglementează situația părților vătămate, de vreme ce a depus cereri care solicitau în mod expres să fie atenționată de posibila clasare a cazului și de vreme ce a solicitat de mai multe ori acțiuni din partea procuraturii și o concluzie promptă privind procedura.
iii) Cu privire la excepția referitoare la căile alternative de protecție a intereselor reclamantei: Faptul că reclamanta a dispus de alte căi (și anume, de sesizarea instanțelor civile) pentru a susține presupusul caracter fals al declarațiilor contestate – un argument datorită căruia Curtea va analiza mai degrabă proporționalitatea restricțiilor impuse accesului la un tribunal – nu este pertinent pentru problema aplicabilității articolului 6.
De fapt, acolo unde sistemul juridic național prevede un recurs pentru justițiabil care vizează protecția unui drept cu caracter civil, statul are obligația de a se asigura că acesta beneficiază de garanțiile fundamentale ale articolului 6, chiar dacă normele interne îi permiteau introducerea unei acțiuni diferite.
Mai mult, faptul că reclamanta nu a întreprins demersuri în afara procedurii penale pentru a obține protecția dreptului ei cu caracter civil nu poate fi considerat ca o renunțare la drepturile garantate de articolul 6.
Concluzie: articolul 6 (aspectul civil) aplicabil (unanimitate)
b) În fond – Având în vedere specificul procedurii penale italiene, punctul de plecare al perioadei în discuție este data plângerii reclamantei (octombrie 1995), și punctul de destinație este data încheierii judecătorului privind clasarea cauzei, fără judecarea ei (ianuarie 2003). Această perioadă mai mare de șapte ani pentru o singură fază a anchetelor prelimitare pare excesivă.
Concluzie: încălcare (unanimitate)
Articolul 41: 4 500 EUR pentru prejudiciul moral; capătul de cerere pentru acordarea prejudiciului material – respins.
(Vezi și Sottani v. Italia (déc.), 26775/02, 24 februarie 2005, Nota informativă 72 ; și Mihova v. Italia (déc.), 25000/07, 30 martie 2010, Nota informativă 128)
Full & Egal Universal Law Academy