©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECŢIA A TREIA
HOTĂRÂREA
din 17 martie 2015
În cauza Vlad şi alţii împotriva României
(Cererile nr. 21386/02, 22030/05, 30830/08, 25855/09, 40992/10, 45172/10, 13537/13, 27928/13, 31279/13 şi 46681/13)
Strasbourg
Prezenta hotărâre este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.
În cauza Vlad şi alţii împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din Ján Šikuta, preşedinte, Dragoljub Popoviæ, Iulia Antoanella Motoc, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 17 februarie 2015,
pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află zece cereri (nr. 21386/02, 22030/05, 30830/08, 25855/09, 40992/10, 45172/10, 13537/13, 27928/13, 31279/13 şi 46681/13) îndreptate împotriva României, prin care zece resortisanţi români au sesizat Curtea în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia”). Numele acestora şi alte detalii, precum şi data depunerii şi data comunicării către Guvern a fiecărei cereri sunt menţionate în tabelul anexat.
2. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna Catrinel Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. În conformitate cu Protocolul nr. 14, după informarea Guvernului pârât, cererile au fost repartizate unui comitet format din trei judecători.
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
4. La datele menţionate în tabelul anexat, instanţele interne au pronunţat decizii potrivit cărora reclamanţii aveau dreptul la anumite sume şi/sau dreptul de a beneficia de anumite acţiuni întreprinse în favoarea lor de autorităţile statului. Cu toate acestea, reclamanţii nu au putut obţine în timp util punerea în executare a deciziilor pronunţate.
II. Dreptul intern relevant
5. Dispoziţiile legale interne relevante şi procedurile referitoare la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive împotriva autorităţilor statului sunt descrise în cauza-pilot Fundaţia de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu împotriva României (nr. 2699/03 şi 43597/07, pct. 36-40, 7 ianuarie 2014).
ÎN DREPT
I. Cu privire la conexarea cererilor
6. Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră că este adecvată conexarea acestora într-o singură hotărâre.
II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1
7. Reclamanţii s-au plâns că neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor le-a încălcat dreptul de acces la o instanţă, garantat de art. 6 § 1 din Convenţie, şi, de asemenea, dreptul la proprietate, astfel cum este prevăzut la art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie. În măsura în care sunt relevante, aceste articole se citesc după cum urmează:
Art. 6 § 1
„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil [...], de către o instanţă [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...]”.
Art. 1 din Protocolul nr. 1
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor.”
8. Curtea observă că hotărârile în speţă dispuneau ca autorităţile competente să execute diferite obligaţii în natură sau să plătească reclamanţilor anumite sume de bani.
9. Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale art. 6 § 1 din Convenţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 în cauze care au ridicat probleme similare celor din prezentele cereri, reţinând că hotărârile obligatorii şi executorii pronunţate împotriva autorităţilor statului, indiferent dacă impun efectuarea unor plăţi sau adoptarea unor măsuri specifice, trebuie să fie executate ex officio şi cu promptitudine (a se vedea, de exemplu, Fundaţia de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu, citată anterior, pct. 78, şi toate referinţele din aceasta).
10. Jurisprudenţa sa se bazează pe principiul potrivit căruia dreptul la o instanţă, protejat de art. 6, ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie – care dă naştere unui drept consacrat la o plată sau la anumite acţiuni care trebuie întreprinse în favoarea reclamantului, care ar trebui considerate ca un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 – să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi [a se vedea, printre multe alte autorităţi, Burdov împotriva Rusiei (nr. 2), nr. 33509/04, pct. 65 şi 87, CEDO 2009].
11. După ce a examinat toate probele care i-au fost prezentate, Curtea nu a identificat niciun fapt şi niciun argument care să poată conduce la o altă concluzie privind admisibilitatea şi fondul în prezentele cauze.
Prin urmare, ţinând seama de complexitatea procedurilor de executare, comportamentul părţilor şi natura reparaţiilor, Curtea constată că autorităţile nu au depus toate eforturile necesare pentru a executa pe deplin şi în timp util hotărârile pronunţate în favoarea reclamanţilor.
12. Considerentele anterioare sunt suficiente pentru a-i permite Curţii să concluzioneze că au fost încălcate art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie în toate cererile.
III. Cu privire la celelalte pretinse încălcări ale Convenţiei
13. Unii reclamanţi au formulat şi alte capete de cerere în temeiul mai multor articole din Convenţie.
14. Totuşi, în lumina tuturor elementelor de care dispune şi în măsura în care este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele invocate, Curtea constată că acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor şi a libertăţilor prevăzute în Convenţie sau în protocoalele la aceasta.
Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate şi trebuie respinse în temeiul art. 35 § 3 şi art. 35 § 4 din Convenţie.
IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
15. Art. 41 din Convenţie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acorda părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
16. Având în vedere documentele pe care le are la dispoziţie şi jurisprudenţa în materie (a se vedea Fundaţia de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu, citată anterior, pct. 90-91), Curtea consideră rezonabil să acorde reclamanţilor sumele menţionate în tabelul anexat.
17. În plus, Curtea consideră că Guvernul trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, punerea în executare deplină a hotărârilor neexecutate încă.
18. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive,
CURTEA
în unanimitate,
1. Decide să conexeze cererile;
2. Respinge excepţiile preliminare ale Guvernului;
3. Declară admisibile capetele de cerere formulate în temeiul art. 6 § 1 şi al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie în ceea ce priveşte neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor, pentru toate cererile, şi inadmisibile celelalte capete de cerere.
4. hotărăşte că au fost încălcate art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
5. hotărăşte
(a) că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, punerea în executare a hotărârilor neexecutate încă;
(b) că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni, sumele menţionate în tabelul anexat, care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii;
c) că, de la expirarea termenului de trei luni menţionat anterior şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
6. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 17 martie 2015, în temeiul art. 77 § 2 şi § 3 din Regulamentul Curţii.
Marialena TsirliJán Šikuta
Grefier de secţiePreşedinte
Nr.
Cererea
nr.
Data introducerii
data comunicării către Guvern
Numele reclamantului
Data naşterii
Decizia internă relevantă
Durata procedurii de executare
Art. 41
(EUR)
21386/02
30/07/2001
30/03/2009
Tiberiu VLAD
13/06/1932
Decizia din 7 octombrie 2002,
Judecătoria Buzău
1 an şi 4 luni
Prejudiciu moral: 600
Cheltuieli de judecată: 5
22030/05
28/04/2005
17/10/2011
Ion POPOVICI
22/02/1948
Decizia din 30 martie 2004,
Tribunalul Caraş-Severin,
rămasă definitivă la 30 iunie 2004
10 ani şi 5 luni
pe rol
Prejudiciu moral: 4 700
Cheltuieli de judecată: -
30830/08
16/06/2008
10/04/2012
Teodora Gabriela SANDU
14/10/1959
Decizia din 10 octombrie 2007, Tribunalul Bucureşti
rămasă definitivă la 21 ianuarie 2008
6 ani şi 10 luni
pe rol (plăţi)
Prejudiciu moral: 4 700
Cheltuieli de judecată: -
25855/09
29/04/2009
10/04/2012
Vasile SOFRONI
22/02/1940
Decizia din 17 octombrie 2002, Tribunalul Maramureş
rămasă definitivă la 21 ianuarie 2003
7 ani şi 4 luni
Prejudiciu moral: 3 318
Cheltuieli de judecată: 780
40992/10
07/07/2010
10/04/2012
S.C. AGROMEC S.A. FRUMUŞICA
Decizia din 22 martie 2006,
Curtea de Apel Suceava,
rămasă definitivă la 17 octombrie 2006
8 ani şi o lună
pe rol
Prejudiciu moral: 3 600
Cheltuieli de judecată: 450
45172/10
23/07/2010
10/04/2012
Nicolae LUŢU
16/02/1943
Decizia din 17 februarie 2009,
Tribunalul Galaţi,
rămasă definitivă la 28 ianuarie 2010
4 ani şi 10 luni
pe rol (plăţi)
Prejudiciu moral: 3 900
Cheltuieli de judecată: 750
13537/13
13/02/2013
14/02/2014
Ligia Victoria MANDA
08/08/1958
Decizia din 18 ianuarie 2008, Judecătoria Craiova, rămasă definitivă la 5 noiembrie 2008
3 ani şi 8 luni
pe rol
Prejudiciu moral: 2 000
Cheltuieli de judecată: 75
27928/13
17/04/2013
14/02/2014
Mihail GRIGORE
17/12/1929
Decizia din 18 aprilie 2007,
Judecătoria Răcari
6 ani şi 9 luni
pe rol
Prejudiciu moral: 3 600
Cheltuieli de judecată: -
31279/13
29/04/2013
14/02/2014
Georgeta IANĂȘ
01/01/1958
Decizia din 19 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinţi
rămasă definitivă la 8 aprilie 2008
Decizia din 8 decembrie 2009, Tribunalul Mehedinţi
rămasă definitivă la 7 mai 2010
6 ani şi 8 luni
pe rol (plăţi)
2 ani şi o lună
Prejudiciu moral: 4 700
Cheltuieli de judecată: -
46681/13
01/07/2013
14/02/2014
Elena BULIGA
06/06/1962
Decizia din 22 martie 2011,
Tribunalul Timiş,
rămasă definitivă la 28 martie 2012
2 ani şi 6 luni
Prejudiciu moral: 1 100
Cheltuieli de judecată: -
Full & Egal Universal Law Academy