© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Axel Springer SE și RTL Television GmbH v. Germania - 51405/12
Hotărârrea din 21.9.2017 [Secția a V-a]
Articolul 10
Articolul 10-1
Libertatea de exprimare
Dispunerea interzicerii publicării de imagini prin intermediul cărora putea fi identificat acuzatul dintr-un proces care avea ca obiect comiterea unui omor: nicio încălcare
În fapt – Fotografii care lucrau pentru companiile media reclamante au participat la ședințele unui proces care avea ca obiect comiterea unui omor, pentru a face fotografii și pentru a înregistra imagini video în vederea popularizării acestui eveniment. În timpul procesului, judecătorul care prezida ședința a emis un ordin care interzicea publicarea de imagini prin care putea fi identificat acuzatul. În fața Curții Europene, reclamanții s-au plâns că acest ordin a condus la încălcarea articolului 10.
În drept – Problema din fața Curții fusese caracterul necesar într-o societate democratică al ordinul judiciar. Acolo unde trebuia pus în balanță dreptul la libertatea de exprimare cu dreptul la respectarea vieții private, trebuiau avute în vedere criteriile stabilite în jurisprudența Curții*. Criteriile nu erau unele exhaustive și trebuiau transpuse și adaptate în lumina circumstanțelor particulare ale cazului. Acestea erau aplicabile în special în cazurile în care era incidentă prezumția de nevinovăție, în baza articolului 6 § 2 din Convenție. În cazul în discuție, criteriile includeau: contribuția la o dezbatere de interes public, măsura în care era cunoscută persoana afectată, influența asupra procedurilor penale, circumstanțele în care erau făcute fotografiile, contextul, forma și consecințele publicării, precum și gravitatea sancțiunii aplicate.
Infracțiunea în discuție era una oripilantă, însă fusese comisă într-un cadru familial, ca urmare a unei dispute în locuința familiei. Nu existaseră indicii potrivit cărora acest caz ar fi căpătat o notorietate deosebită. Persoana afectată nu era o figură publică, ci o persoană obișnuită, care era subiectul unor proceduri penale. De vreme ce acuzatul a recunoscut că a comis infracțiunea, confesiunea în sine nu înlătura protecția prezumției de nevinovăție. O confesiune poate să aibă, în anumite circumstanțe, un impact asupra punerii în balanță a drepturilor concurente. Judecătorul care prezidase ședința a avut în vedere faptul că confesiunile și credibilitatea lor trebuiau analizate la finalul ședinței principale, potrivit dreptului național, și nu înainte de începerea ei. Acest fapt era aplicabil cu atât mai mult cu cât acuzatul suferea de o tulburare de personalitate schizoidă. Acuzatul nu a urmărit niciodată să contacteze media și nici să facă comentarii publice, însă a cerut în mod expres să fie protejat de comunicarea de reportaje care îl identificau. Ordinul a interzis doar publicarea imaginilor prin care putea fi identificat acuzatul. Orice alt reportaj referitor la proceduri nu era interzis. Cu privire la consecințele unei încălcări a unui ordin al curții, o posibilă interdicție de a face ulterior reportaje cu privire la caz se aplica în egală măsură în privința procedurilor împotriva acuzatului. Ordinul nu avea un efect inhibitor asupra companiilor media reclamante, contrar drepturilor lor în baza articolului 10.
Judecătorul care a prezidat ședința a efectuat un act atent de punere în balanță. Judecătorul a analizat în mod clar conflictul dintre interesele opuse și a aplicat prevederile legale naționale, cântărind cu atenție aspectele relevante ale cazului. În lumina marjei de apreciere disponibile pentru autoritățile naționale în contextul restricțiilor privind comnicarea de informații despre procesele penale, judecătorul care a prezidat ședința a ales cea mai puțin restrictivă măsură din cele posibile. În consecință, ingerința în dreptul companiilor reclamante la libertatea de exprimare fusese necesară într-o societate democratică.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).
* Vezi Axel Springer AG v. Germania [MC], 39954/08, Nota informativă 149; și Bédat v. Elveția [MC], 56925/08, Nota informativă 194
Full & Egal Universal Law Academy