©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 196
Mai 2016
Biao împotriva Danemarcei (MC) - 38590/10
Hotărârea din 24.5.2016 (MC)
Art. 14
Discriminare
Condiții de reîntregire a familiei mai favorabile rezervate persoanelor care dețin cetățenia daneză de cel puțin 28 de ani: încălcare
În fapt –
În acest interval, cea de a doua reclamantă a intrat în Danemarca cu viză turistică. După câteva luni, cuplul s-a instalat în Suedia unde, în 2004, li s-a născut un fiu, danez după tată.
Printr-o hotărâre din 25 martie 2014 (a se vedea Nota de informare nr. 172), o cameră a Curții a concluzionat, în unanimitate, că nu a fost încălcat art. 8 din Convenție și, cu patru voturi la trei, că nu a fost încălcat art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenție în privința diferenței de tratament între resortisanții care dețin cetățenia daneză de mai mult de 28 de ani și cei care o dețin de mai puțin de 28 de ani. Cauza a fost trimisă în fața Marii Camere, la cererea reclamanților.
În drept – 14 coroborat cu art. 8: Pentru a stabili dacă, în speță, este vorba despre o
Ipoteza că persoanele care au dobândit cetățenia daneză după naștere pot să nu fie obligate să aștepte 28 de ani, ci numai, așa cum susține Guvernul, trei ani sau mai puțin pentru a putea beneficia de reîntregirea familiei, nu are legătură cu faptul că regula celor 28 de ani are efect prejudiciabil asupra cetățenilor danezi care se găsesc în situația reclamanților.
Pe de altă parte, Curtea consideră rezonabil să se presupună că cel puțin cea mai mare parte a cetățenilor danezi expatriați și a cetățenilor danezi prin naștere care au reședința în Danemarca (care pot beneficia de regula celor 28 de ani) au, în general, origine etnică daneză, în timp ce persoanele care, precum primul reclamant, au dobândit cetățenia daneză după naștere (cărora nu li se aplică regula celor 28 de ani) au, în general, origine etnică străină.
Posibilitatea oferită persoanelor care au origine etnică străină, născute sau care au venit în Danemarca la o vârstă fragedă, de a beneficia de regula celor 28 de ani nu schimbă faptul că aceasta are drept consecință indirectă favorizarea cetățenilor danezi de origine etnică daneză și dezavantajarea sau generarea unui efect prejudiciabil disproporționat în privința persoanelor de origine etnică străină care, precum primul reclamant, au dobândit cetățenia daneză după naștere.
În aceste condiții, este necesar să se inverseze sarcina probei și aceasta să incumbe Guvernului, care trebuie să demonstreze că această diferență a efectului legislației urmărește un scop legitim și că este rezultatul unor factori obiectivi fără legătură cu originea etnică.
Instituirea regulii celor 28 de ani era legată în special de faptul că modificarea adusă anterior legii privind străinii - respectiv, extinderea condiției de apartenență în cazul cetățenilor danezi - s-a dovedit a avea efecte nedorite în privința anumitor persoane, în special cetățeni danezi care optaseră să trăiască o perioadă îndelungată în străinătate, unde și-au întemeiat o familie, și care aveau dificultăți în a îndeplini condiția de apartenență la întoarcerea în Danemarca.
Motivul invocat pentru justificarea introducerii regulii celor 28 de ani pare în mare măsură speculativă. Pentru Curte, că este vorba de 28 de ani sau de o durată mai mică, răspunsul la întrebarea privind momentul din care se poate considera că un cetățean danez a stabilit legături suficient de strânse cu Danemarca pentru ca reîntregirea familiei cu un soț cetățean străin să prezinte șanse de reușită, din punctul de vedere al integrării acestuia din urmă, nu poate depinde exclusiv de durata de la care persoana respectivă deține cetățenia daneză. Astfel, pentru a obține cetățenia daneză, domnul Biao trebuia deja, printre altele, să fi avut reședința cel puțin 9 ani în Danemarca și să fi demonstrat cunoașterea limbii și a societății daneze; în plus, acesta se căsătorise cu o cetățeană daneză pentru aproximativ patru ani, urmase mai multe cursuri de formare și lucrase în Danemarca de mai mult de 6 ani, iar copilul său era danez prin filiație paternă. Niciunul dintre aceste elemente nu a fost și nu putea fi luat în considerare în scopul aplicării regulii celor 28 de ani în cazul reclamantului. Cu toate acestea, erau relevante pentru aprecierea șanselor de integrare ale soției sale.
Lucrările pregătitoare ale legii în litigiu reflectă o percepție negativă asupra modului de viață al danezilor de origine etnică străină, văzând în „
Curtea Supremă daneză, apreciind că împrejurările de fapt ale prezentei cauze erau identice cu celor ale doamnei Balkandali**, a considerat că prin condiția deținerii cetățeniei daneze de mai mult de 28 de ani se „
În materie de discriminare indirectă realizată de un stat între propriii resortisanți pe baza originii etnice a acestora, este foarte dificil de realizat concilierea acordării unui tratament special cu normele și evoluțiile internaționale actuale.
a) Art. 5 § 2 din Convenția europeană asupra cetățeniei, care are ca scop eliminarea aplicării discriminatorii a normelor cu privire la cetățenie între resortisanții din naștere și ceilalți resortisanți, inclusiv persoane naturalizate, lasă să se întrevadă apariția unei norme europene de care trebuie să se țină seama în speță.
b) În ceea ce privește condițiile stabilite pentru reîntregirea familiei, niciunul dintre cele 29 de state membre ale Consiliului Europei care au făcut obiectul examinării de către Curte, ca și dreptul Uniunii Europene, nu face distincție între persoane în funcție de modul de dobândire a cetățeniei.
c) Mai multe organe independente au exprimat preocupări cu privire la regula celor 28 de ani: Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale (CERD) al Națiunilor Unite; Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) ; Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei.
În concluzie, în ceea ce privește marja de apreciere foarte strânsă a statului pârât în speță, Guvernul nu a demonstrat existența unor considerente imperioase sau foarte puternice care să nu fie legate de originea etnică și să fie de natură a justifica efectul indirect discriminatoriu al regulii celor 28 de ani.
Concluzie: încălcare (douăsprezece voturi la cinci).
Curtea concluzionează, de asemenea, cu paisprezece voturi la trei, că nu este necesar să fie examinată separat cererea din perspectiva art. 8.
Art. 41: 6 000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
* Konstantin Markin împotriva Rusiei (MC), 30078/06, 22 martie 2012, Notă de informare nr. 150.
** Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, 9214/80 și alții, 28 mai 1985.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a consulta Notele de informare privind jurisprudența
Full & Egal Universal Law Academy