CASE OF BATTISTA v. ITALY - [Romanian Translation] legal summary by the COE Human Rights Trust Fund

Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi

Karar Metni

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2015. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2015. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Nota informativă nr. 180 cu privire la jurisprudența Curții

Decembrie 2014

Battista v. Italia - 43978/09

Hotărâre 2.12.2014 [Secția II]

Articolul 2 din Protocolul nr. 4

Articolul 2 al. 2 din Protocolul nr. 4

Libertatea de a părăsi orice țară

Interdicția de a părăsi un teritoriu cauzată de omisiunea de a plăti întreținerea copilului: încălcare

În fapt – Reclamantul era parte dintr-un proces de divorț pe cale judiciară de soția sa; a fost emis un ordin de stabilire a locuinței provizorii în privința ambilor părinți, în legătură cu cei doi copii ai cuplului. În 2007, reclamantul i-a solicitat judecătorului de tutelă eliberarea unui nou pașaport, care să conțină și numele fiului său. Judecătorul de tutelă a respins cererea reclamantului, reținând că era nepotrivit să i se elibereze un pașaport, dat fiind imperativul protejării dreptului copilului de a-și primi plățile pentru întreținere. În acest sens, el a subliniat faptul că reclamantul, care se presupune că trebuia să facă o plată pentru întreținere în cuantum de 600 EUR, a plătit doar o mică parte din această sumă, și exista deci riscul că își va eluda obligația în totalitate, dacă ar fi călătorit în afară. În luna următoare, chestorul de poliție i-a comunicat reclamantului să-și depună pașaportul la secția de poliție și i-a rectificat cardul de identitate, făcându-l inoperabil pentru călătoriile în exterior. În 2008, reclamantul a solicitat din nou un pașaport. Această cerere și apelurile subsecvente au fost respinse în baza aceluiași motiv ca în cazul cererii inițiale.

În drept – Articolul 2 din Protocolul nr. 4: Refuzul instanțelor interne de a-i elibera reclamantului un pașaport și decizia de a-i invalida cardul de identitate pentru călătoriile în afară au constituit o ingerință în dreptul său de a părăsi o țară pentru a intra în orice altă țară, la alegerea sa și în care ar fi fost primit. Ingerința a avut o bază legală în dreptul național, cu certitudine. În această privință, Curtea Constituțională a statuat că esența prevederii relevante era să „se asigure că părinții își îndeplinesc obligațiile în legătură cu copiii lor”. Măsura contestată era menită să garanteze interesele copiilor reclamantului și urmărea, în principiu, un scop legitim, și anume cel al protecției drepturilor altora – dreptul copiilor de a primi plățile pentru întreținere, în prezenta cauză.

Cu toate acestea, instanțele naționale nu au considerat necesar să examineze situația personală a reclamantului sau posibilitatea sa de a plăti sumele datorate, și au aplicat măsura contestată în mod automat. Pare să nu fi existat nicio încercare de punere în balanță a drepturilor în discuție. Singurul factor care a fost avut în vedere au fost interesele legate de proprietate ale beneficiarilor întreținerii. Mai mult, exista o cooperare în materie civilă la nivel european și internațional cu privire la problema recuperării plăților pentru întreținere. Existau metode pentru recuperarea datoriilor în afara granițelor naționale, în special Regulamentul Consiliului (UE) nr. 4/2009 din 18 decembrie 2008 cu privire la competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, Convenția de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei și Convenția de la New York din 20 iunie 1956 cu privire la obținerea pensiei de întreținere în străinătate. Aceste instrumente nu au fost avute în vedere de către autorități atunci când au aplicat măsura contestată. Ele au accentuat doar faptul că reclamantul ar fi putut călători în afară folosindu-se de pașaport și ar fi reușit, astfel, să-și eludeze obligația. În plus, restricția impusă reclamantului nu a asigurat plata sumelor datorate pentru întreținere.

Rezultă că reclamantul a fost supus unor măsuri cu caracter automat, fără vreo limită în ceea ce ține de întinderea și durata lor, iar instanțele naționale nu au efectuat un control nou al justificării și proporționalității măsurii, având în vedere circumstanțele cauzei, din 2008. În consecință, impunerea automată a unei asemenea măsuri nu ar putea fi descrisă ca fiind necesară într-o societate democratică.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 5,000 EUR în ceea ce ține de prejudiciul moral.

Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudența Curții

Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.

Full & Egal Universal Law Academy