Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,
efectuată de asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
CAUZA BERCUT S.R.L. c. MOLDOVEI
(Cererea nr. 32247/07)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
6 decembrie 2011
Hotărârea va rămâne definitivă în circumstanţele stabilite în articolul 44 § 2 al Convenţiei. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Bercut S.R.L. c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SECŢIA a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Nona Tsotsoria,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al SECŢIEI,
Deliberând la 15 noiembrie 2011 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 32247/07) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către o societate comercială înregistrată în Republica Moldova, Bercut SRL („societatea comercială reclamantă”), la 8 iunie 2007.
2. Societatea comercială reclamantă a fost reprezentată de către dl A. Chiriac, avocat în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
3. Societatea comercială reclamantă a pretins, în special, că închiderea companiei a constituit o încălcare a drepturilor sale prevăzute de articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie.
4. La 20 octombrie 2010, Curtea a decis să comunice cererea Guvernului. De asemenea, Curtea a decis să examineze fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia (Articolul 29 § 3).
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
5. Societatea comercială reclamantă a fost înfiinţată în anul 1992, iar din anul 1995 administrează, inter alia, şi o şcoală auto, deţinând licenţa necesară eliberată de autorităţile statului. La 30 iunie 2005, licenţa societăţii comerciale reclamate a fost reînnoită pe un termen de valabilitate de cinci ani. În acea vreme, şcoala auto avea aproximativ 60 de angajaţi şi aproximativ 2400 de studenţi.
6. La 7 august 2006, Camera Înregistrării de Stat a efectuat un control inopinat la şcoala auto şi a descoperit faptul că doi dintre instructori au fost înlocuiţi, lucru despre care Camera Înregistrării de Stat nu a fost informată în decursul perioadei limită de 10 zile prevăzute de lege.
7. La 10 august 2006, Camera Înregistrării de Stat a emis decizia nr. 2985, prin care licenţa societăţii comerciale reclamante a fost retrasă din cauza respectivei iregularităţi.
8. La 12 august 2006, societatea comercială reclamantă a iniţiat proceduri judiciare împotriva Camerei Înregistrării de Stat, solicitând revocarea ordinului din 10 august 2006. Societatea comercială reclamantă a susţinut, inter alia, că controlul efectuat de pârâtul la nivel naţional la 7 august 2006 a fost ilegal şi că a comunicat modificările de personal Camerei Înregistrării de Stat prin scrisorile din 19 august 2005 şi 7 februarie 2006. În această privinţă, societatea comercială reclamantă a prezentat o copie din registrul intern a corespondenţei primite şi trimise, care conţine date despre cele două scrisori trimise Camerei Înregistrării de Stat.
9. La 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Chişinău a respins acţiunea societăţii comerciale reclamante, statuând că sistemul de înregistrare a corespondenţei nu era o probă suficientă. Societatea comercială reclamantă a contestat această hotărâre judecătorească.
10. La 21 februarie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul societăţii comerciale reclamante.
II. DREPTUL ŞI PRACTICA INTERNĂ RELEVANTĂ
11. Prevederile relevante ale Legii nr. 451 privind licenţierea unor genuri de activitate („Legea cu privire la licenţiere”) stipulează următoarele:
Articolul 19. Controlul în domeniul licenţierii
(2) Controalele inopinate se efectuează numai în temeiul unei cereri scrise privind încălcarea condiţiilor de licenţiere de către titularul de licenţă.
Articolul 21. Retragerea licenţei
(1) (f) [(1) Drept temei pentru retragerea licenţei servesc:] descoperirea faptului de neprezentare, în termenul stabilit, a înştiinţării privind modificarea datelor indicate în documentele anexate la cererea de eliberare a licenţei;
12. Prevederile relevante ale Codului Civil stipulează următoarele:
Articolul 619. Dobânda de întârziere
„(1) Obligaţiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 [rata de refinanţare a BNM] dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus.
(2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus.”
ÎN DREPT
I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR.1 LA CONVENŢIE
13. Societatea comercială reclamantă a pretins că retragerea licenţei care îi oferea dreptul de a administra şcoala auto a avut efectul de a-i încălca dreptul la protecţia proprietăţii prevăzut de articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie, care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional...”
A. Admisibilitatea
14. Curtea notează că plângerea depusă în temeiul articolului 1 al Protocolului nr.1 nu este vădit neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 al Convenţiei. În continuare, ea notează că cererea nu este inadmisibilă în baza altor motive.
B. Fondul
15. Guvernul a declarat că retragerea licenţei societăţii comerciale reclamante a constituit o ingerinţă în dreptul acesteia la protecţia proprietăţii, care a fost disproporţionată şi nenecesară într-o societate democrată. Prin urmare, acesta a recunoscut că a avut loc o încălcare a articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie.
16. Curtea face trimitere la jurisprudenţa sa în cauza M SRL v. Moldova, nr. 21151/04, §§ 68-79, 8 aprilie 2008, în care, în circumstanţe similare, ea a constat încălcarea articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. În lumina jurisprudenţei de mai sus şi având în vedere recunoaşterea clară a încălcării admisă de Guvern, Curtea conchide că a avut loc încălcarea articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
17. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
A. Prejudiciul material
18. Reclamantul a pretins 76,992 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material. Societatea comercială reclamantă s-a bazat pe venitul net obţinut în anul 2005 după plata impozitelor (137,117 lei moldoveneşti, echivalentul a EUR 8,850) în raport cu care a calculat dobânda de întârziere în conformitate cu articolul 619 a Codului civil pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 30 aprilie 2011. Societatea comercială reclamantă a prezentat un raport de expertiză în susţinerea poziţiei sale.
19. Guvernul a contestat suma pretinsă de către societatea comercială reclamantă şi a susţinut, în primul rând, că licenţa societăţii comerciale reclamante a fost retrasă la 21 februarie 2007, când Curtea Supremă de Justiţie a pronunţat o decizie irevocabilă în cauză. Prin urmare, orice calcul ar trebuie să fie făcut începând cu acea dată şi nu cu 1 ianuarie 2007. În al doilea rând, Guvernul a susţinut că după şase luni de la retragerea licenţei sale în februarie 2007, societatea comercială reclamantă ar fi putut să solicite şi să obţine o nouă licenţă. Prin urmare, orice profit neîncasat ar trebui să fie calculat pentru o perioadă de şase luni, plus cele cincisprezece zile necesare pentru finalizarea formalităţilor. Faptul că societatea comercială reclamantă nu şi-a redus pierderile prin solicitarea unei noi licenţe după şase luni nu poate fi opus Guvernului. În mod alternativ, calculul nu poate depăşi data de 30 iunie 2010, dată la care ar fi expirat licenţa societăţii comerciale reclamante.
20. Curtea acceptă faptul că societatea comercială reclamantă a suferit un prejudiciu material ca urmare a încălcării articolului 1 al Protocolului nr.1, constatată mai sus. Având în vedere circumstanţele cauzei date şi în baza propriilor aprecieri, Curtea acordă societăţii comerciale reclamante o sumă totală de EUR 9,000 pentru compensarea prejudiciului material.
B. Prejudiciul moral
21. Societatea comercială reclamantă a pretins EUR 10,000 pentru compensarea prejudiciului moral.
22. Guvernul a contestat suma pretinsă şi a solicitat Curţii să o respingă.
23. Curtea consideră că societatea comercială reclamantă trebuie să fi suferit un inconvenient considerabil, cel puţin în gestionarea de zi cu zi a afacerii acesteia. Adoptând o decizie pe bază de echitate, ea acordă societăţii comerciale reclamante EUR 4,000.
C. Costuri şi cheltuieli
24. Societatea comercială reclamantă nu a prezentat nicio pretenţie cu titlu de costuri şi cheltuieli.
D. Dobânda de întârziere
25. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară cererea admisibilă;
2. Hotărăşte că a avut loc încălcarea articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie;
3. Hotărăşte
(a) că statul pârât trebuie să plătească societăţii comerciale reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea rămâne definitivă conform articolului 44 § 2 al Convenţiei, EUR 9,000 (nouă mii de euro), plus orice taxe care vor fi percepute, cu titlu de prejudiciu material, şi EUR 4,000 (patru mii de euro), plus orice taxe care pot fi percepute, cu titlu de prejudiciu moral, care vor fi convertiţi în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii;
(b) că, de la expirarea perioadei de trei luni menţionată mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la suma de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii practicată de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei puncte procentuale;
4. Respinge restul pretenţiilor cu privire la satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 6 decembrie 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Santiago QuesadaJosep Casadevall Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy