Traducere neoficială a variantei franceze a hotărârii,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
CAUZA BEŞLIU c. REPUBLICII MOLDOVA
(Cererea nr. 28178/10)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
9 iulie 2013
Această hotărâre poate fi supusă redactării.
În cauza Beşliu c. Republicii Moldova,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită în cadrul unui comitet compus din:
Luis López Guerra, preşedinte,
Nona Tsotsoria,
Valeriu Griţco, judecători,
şi Marialena Tsirli, grefier adjunct al secţiei,
Deliberând la 18 iunie 2013 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 28178/10) depusă la 3 mai 2010 împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dna Svetlana Beşliu („reclamanta”).
2. Reclamanta a fost reprezentată în faţa Curţii de către dl V. Găşiţoi, avocat în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol, din cadrul Ministerului Justiţiei.
3. Reclamanta a invocat încălcarea drepturilor garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei prin anularea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.
4. La 1 iunie 2011, cererea a fost comunicată Guvernului.
5. Guvernul s-a opus examinării cererii de către un Comitet. Curtea respinge obiecţia Guvernului.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
6. Reclamanta s-a născut în 1976. Ea locuieşte în Chişinău.
7. La 7 februarie 2007, procuratura a iniţiat urmărirea penală împotriva reclamantei pentru săvârşirea infracţiunii de samavolnicie. La 25 aprilie 2008, Procuratura Centru a încetat cauza pe motiv că faptele incriminate reclamantei sunt de natură civilă. Ordonanţa a fost menţinută de procurorul ierarhic superior. Partea civilă a contestat-o la judecătorul de instrucţie, care la 26 iunie 2009 a respins plângerea părţii civile. Încheierea respectivă nu a putut fi atacată în căile ordinare de atac.
8. La 17 august 2009, partea civilă a depus la Curtea Supremă de Justiţie un recurs în anulare împotriva hotărârii din 26 iunie 2009. La 26 ianuarie 2010, CSJ a casat încheierea judecătorului de instrucţie din cadrul Judecătoriei Centru şi a dispus redeschiderea procesului penal. La 10 iunie 2011, procuratura a emis o nouă ordonanţă de încetare a procesului penal.
II. DREPTUL INTERN RELEVANT
9. În ceea ce ţine de revizuirea hotărârilor judecătoreşti irevocabile în materie penală, dreptul intern relevant a fost rezumat în cauza Bujniţa c. Moldova, (nr. 36492/02, § 14, 16 ianuarie 2007). Articolul 453 al Codului de procedură penală prevede că partea civilă este în drept să atace cu recurs în anulare hotărârile judecătoreşti irevocabile în cazul în care acestea sunt ilegale.
10. În ceea ce priveşte recursul introdus prin Legea nr. 87, dispoziţiile acesteia sunt rezumate în cauza Manascurta c. République de Moldova ((déc.), nr. 31856/07, §§ 11 et 12, 14 februarie 2012).
ÎN DREPT
I. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 AL CONVENŢIEI PRIN REDESCHIDEREA PROCESULUI
11. Reclamanta susţine că anularea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea ei a adus atingere principiului securităţii juridice. Ea pretinde existenţa unei încălcări a articolului 6 § 1 al Convenţiei, care prevede următoarele:
„Orice persoană are dreptul la judecarea ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra ... temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.”
A. Admisibilitatea
12. Curtea constată că plângerea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 a) al Convenţiei. Curtea nu constată un alt motiv pentru declararea inadmisibilităţii, prin urmare, o declară admisibilă.
B. În fond
13. Reclamanta s-a plâns de faptul că instanţele de judecată interne au admis recursul în anulare şi au anulat hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă pronunţată în favoarea sa.
14. Guvernul a contestat plângerea.
15. Curtea aminteşte că respectarea dreptului la un proces echitabil şi al principiului securităţii raporturilor juridice presupun că niciuna din părţi să nu poată cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile cu singurul scop de a obţine reexaminarea cauzei şi o nouă hotărâre judecătorească. În special, revizuirea nu trebuie să devină un „recurs deghizat”, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Riabykh c. Russie, nr. 52854/99, § 52, CEDH 2003-IX ; Roşca c. République de Moldova, nr. 6267/02, § 25, 22 martie 2005).
16. Curtea aminteşte că hotărârile judecătoreşti prin care se dispune redeschiderea procesului trebuie să se conformeze dispoziţiilor interne relevante şi că utilizarea abuzivă a acestei proceduri poate fi contrară Convenţiei. Principiul securităţii raporturilor juridice şi supremaţia legii impune Curţii să fie vigilentă în acest domeniul (Eugenia et Doina Duca c. République de Moldova, nr. 75/07, § 33, 3 martie 2009). Sarcina Curţii este de a determina dacă această procedură a fost aplicată într-un mod compatibil cu articolul 6 al Convenţiei şi, astfel, a asigurat respectarea principiului securităţii raporturilor juridice. Făcând acest lucru, Curtea trebuie să ţină cont, în primul rând, de responsabilitatea instanţelor judecătoreşti naţionale de a interpreta prevederile legislaţiei naţionale (Waite et Kennedy c. Allemagne [GC], nr. 26083/94, § 54, CEDH 1999 I).
17. În prezenta cauză, Curtea remarcă că la 26 iunie 2009 a fost pronunţată o hotărâre judecătorească irevocabilă în favoarea reclamantei, hotărâre care ulterior a fost anulată în urma admiterii recursului în anulare declarat de partea civilă. Curtea observă că hotărârea judecătorească din 26 iunie 2009 a fost anulată pe motiv de ilegalitate. Cu toate acestea, magistraţii CSJ nu au oferit nicio explicaţie care să determine reevaluarea constatărilor primei instanţe. În acest circumstanţe, Curtea consideră că procedura de revizuire în cauză nu a fost decât un „recurs deghizat”, care a servit pentru obţinerea unei noi examinări a cauzei, şi nu o procedură veritabilă de revizuire prevăzută de Codul de procedură penală.
18. Curtea relevă faptul că a examinat cauze care prezentau probleme similare celor din prezenta cauză şi că în acelea a constatat încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei (a se vedea mutatis mutandis Popov c. République de Moldova (nr. 2), nr. 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005 ; Roşca c. Moldova, nr. 6267/02, § 27-29, 22 martie 2005 ; Bujniţa, citată mai sus, §§ 23-24).
19. În lumina circumstanţelor speţei şi a argumentelor invocate de părţi, Curtea nu găseşte niciun motiv pentru a se îndepărta de această concluzie în prezenta cauză. Ţinând cont de jurisprudenţa sa în această materie, Curtea consideră că în speţă procedura de revizuire a fost utilizată de Curtea Supremă de Justiţie într-un mod incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice.
20. Prin urmare, a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei prin anularea hotărârii judecătoreşti definitive din 26 iunie 2009.
II. ÎNCĂLCAREA ARTICOLELOR 6 ŞI 13 ALE CONVENŢIEI DIN CAUZA DURATEI EXCESIVE A PROCESULUI
21. Reclamanta s-a plâns în privinţa duratei excesive a procesului penal desfăşurat împotriva sa; proces care a început la 7 februarie 2007 şi s-a încheiat la 10 iunie 2011, ceea ce înseamnă aproape patru ani şi jumătate.
22. Guvernul a ridicat excepţia de neepuizare a căilor de recurs interne.
23. Curtea constată că dreptul moldovenesc a instituit începând cu 1 iulie 2011 o nouă cale de recurs împotriva duratei excesive a procesului. Curtea relevă faptul că ea s-a pronunţat deja asupra noului recurs, constatând că acesta este efectiv (a se vedea Balan c. République de Moldova (déc.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012 ; Manascurta c. République de Moldova (déc.), nr. 31856/07, 14 februarie 2012). Or, reclamanta nu a utilizat noua cale de recurs pusă la dispoziţia sa de către legislaţia internă.
24. Prin urmare, plângerea privind durata excesivă a procesului penal trebuie respinsă în conformitate cu articolul 35 §§ 1 şi 4 al Convenţiei pentru neepuizarea căilor de recurs interne.
III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
25. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă”.
A. Prejudiciul
26. Reclamanta a solicitat 4 000 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral.
27. Guvernul s-a opus acestei pretenţii, considerând că este excesivă şi nejustificată. Guvernul a solicitat Curţii să o respingă.
28. Curtea consideră că este cazul să se acorde reclamantei 2 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
B. Costuri şi cheltuieli
29. Reclamanta a solicita 1 712,5 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli de reprezentare în faţa instanţelor judecătoreşti interne şi în faţa Curţii, precum şi 75 EUR taxe poştale.
30. Guvernul consideră că pretenţia este excesivă şi nejustificată.
31. Ţinând cont de documentele pe care le deţine, precum şi de jurisprudenţa sa, Curtea consideră că suma este rezonabilă şi o acordă integral.
C. Dobânda
32. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în dependenţă de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei prin anularea hotărârii judecătoreşti din 26 iunie 2009 şi inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere;
2. Hotărăşte că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei;
3. Hotărăşte
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantei în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă următoarele sume, plus taxele care ar putea fi percepute:
i) 2 000 EUR (două mii de euro) cu titlu de prejudiciu moral;
ii) 1 787,50 EUR (o mie şapte sute optzeci şi şapte de euro şi cincizeci de cenţi) cu titlu de costuri şi cheltuieli;
b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus, egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente.
4. Respinge restul pretenţiilor reclamantei cu privire la satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba franceză şi comunicată în scris la 9 iulie 2013, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Marialena TsirliLuis López Guerra
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy