Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 21867/09
depusă de Ionel Bigea
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), întrunită la 24 ianuarie 2012, în cadrul unei camere compuse din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Mihai Poalelungi,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 27 aprilie 2009,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
PROCEDURA
Reclamantul, dl Ionel Bigea, un cetăţean al României care s-a născut în anul 1969 şi care locuieşte în Bârlad. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl A. Postică, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul este preot în cadrul Mitropoliei Basarabiei şi a fost desemnat să slujească la biserica din satul Vadul lui Isac, în sudul Moldovei, pentru ultimii şaisprezece ani.
În anul 2007, Vladimir Voronin, pe atunci preşedinte al Republicii Moldova, a declarat că el nu recunoaşte Mitropolia Basarabiei. Ulterior, autorităţile naţionale au încercat, fără succes, să expulzeze reclamantul din Republica Moldova şi au creat numeroase obstacole în activitatea sa de preot. În anul 2008, în urma unei proceduri judiciare, reclamantul a obţinut un permis de şedere şi un permis de muncă valabil până în august 2009.
La 9 aprilie 2009, autorităţile Republicii Moldova au introdus regimul de vize cu România. La 11 aprilie 2009, reclamantul a încercat să călătorească din România în Republica Moldova cu permisul său de şedere, însă i-a fost interzisă intrarea pe teritoriul Republicii Moldova, pe motiv că nu avea viză.
Reclamantul a contestat refuzul la Curtea de Apel Chişinău, şi la 24 aprilie 2009, a obţinut o hotărâre definitive prin care refuzul a fost declarat ilegal şi Serviciul de grăniceri a fost obligat să-i permită reclamantului să intre pe teritoriul Republicii Moldova în baza permisului său de şedere.
În aceeaşi zi, reclamantul a făcut o încercare de a intra în Republica Moldova în baza permisului său de şedere şi a hotărârii judecătoreşti, însă fără succes. Poliţia de frontieră a refuzat să se conformeze hotărârii şi a insistat că reclamantul are nevoie de viză
Reclamantul a repetat încercarea la 25 aprilie 2009, dar din nou fără succes.
Din cauza refuzului autorităţilor de a permite reclamantului intrarea în Republica Moldova, el a fost în imposibilitatea de a fi cu enoriaşii săi de Paşte, un eveniment religios foarte important în Republica Moldova
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns că refuzul autorităţilor de a se conforma cu decizia Curţii de Apel din 24 aprilie 2009 a constituit o încălcare a drepturilor sale garantate de articolele 6, 8, 9 ale Convenţiei şi articolul 2 al Protocolului nr. 4 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 29 noiembrie 2011, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Ionel Bigea suma de 2,500 de euro (două mii cinci sute de euro) cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, plus orice taxe care pot fi percepute de la reclamant, în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii, şi va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
La 15 noiembrie 2011, Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de reprezentantul reclamantului:
„Eu, Alexandru Postica, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Ionel Bigea suma de 2,500 de euro (două mii cinci sute de euro) cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, plus orice taxe care pot fi percepute de la reclamant, în vederea reglementării amiabile a cauzei aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
Consultându-mi clientul, că informez că el acceptă propunerea şi renunţă la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. Declar că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei).
În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy