Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
CAUZA BUCURIA c. MOLDOVEI
(Cererea nr. 10758/05)
HOTĂRÎRE
STRASBOURG
5 ianuarie 2010
DEFINITIVĂ
la 05 aprilie 2010
potrivit articolului 44 § 2 (b) din Convenţie
Această hotărîre va poate fi supusă unei revizuiri editoriale.
În cauza Bucuria c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd într-o Сameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Fatoş Aracı, Grefier Adjunct al Secţiei,
Deliberînd cu uşile închise la 1decembrie 2009,
Pronunţă următoarea hotărîre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată prin cererea (nr. 10758/05) introdusă împotriva Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului Omului potrivit articolului 34 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (“Convenţia”), de o companie înregistrată în Moldova, Bucuria Inc. („compania reclamantă”), la 4 ianuarie 2005.
2. Compania reclamantă a fost reprezentată de Dl O. Dorogan, un avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Moldovean („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
3. Compania reclamantă a susţinut, în special, că nu a fost citată la şedinţa Curţii Supreme de Justiţie şi că, în consecinţă, a suferit prejudiciu în urma pierderii cazului.
4. Cererea a fost repartizată Secţiunii a Patra a Curţii. La 5 decembrie 2006 o Cameră a Secţiunii respective a decis să comunice cererea Guvernului. De asemenea, ea a decis să examineze fondul cererii simultan cu admisibilitatea acesteia (articolul 29 § 3).
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
5. Circumstanţele cauzei, după cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
6. La 25 noiembrie 2002 compania reclamantă l-a concediat pe M. La 20 decembrie 2002, M. a intentat acţiune în judecată în vederea restabilirii sale în funcţie.
7. După numeroase amînări ale şedinţei de judecată la cererea lui M., Judecătoria sectorului Buiucani la 5 februarie 2004 s-a pronunţat în favoarea sa.
8. Compania reclamantă a înaintat o cerere de apel. La 22 aprilie 2004 Curtea de Apel a anulat hotărîrea primei instanţe şi a adoptat una nouă, respingînd toate pretenţiile lui M. Instanţa a constatat că M. nu a prezentat nici o dovadă în susţinerea pretenţiei sale că, la 1 noiembrie 2002, atunci cînd lipsea de la lucru, dînsul a fost la înmormîntarea unei rude apropiate.
9. M. a înaintat recurs. Prima şedinţă în faţa Curţii Supreme de Justiţie a fost programată pentru data de 23 iunie 2004. La 18 iunie 2004 compania reclamantă a informat instanţa că reprezentantul său va fi plecat în ziua respectivă şi a cerut amînarea şedinţei.
10. Conform companiei reclamante, aceasta nu a primit veşti de la instanţă şi de aceea nu şi-a prezentat răspunsul în scris la recursul lui M., dat fiind faptul că aştepta o citaţie pentru o altă zi. La 15 iulie 2004, aceasta s-a interesat despre noua dată a şedinţei. În răspuns, a fost informată că recursul lui M. a fost examinat şi admis în totalitate la 7 iulie 2004.
11. În hotărîrea sa, instanţa s-a bazat, inter alia, pe dovada prezenţei lui M. la înmormîntarea unei rude apropiate şi pe opoziţia asociaţiei sindicale vizavi de demitere.
12. Examinînd materialele din dosar, compania reclamantă a constatat că cererea sa de amînare a fost acceptată de curte la 23 iunie 2004 şi că noua dată a şedinţei a fost fixată pentru 7 iulie 2004. Pentru data respectivă exista şi o citaţie, care a fost semnată doar de către M.
13. Compania reclamantă a depus o cerere de revizuire a hotărîrii Curţii Supreme de Justiţie. Aceasta a informat instanţa că nu a primit nici o citaţie pentru data de 7 iulie 2004 şi a atras atenţia curţii la lipsa din dosar a oricărei probe în privinţa înmînării citaţiei. Ea a invocat articolul 6 din Convenţie.
14. La 27 octombrie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea. Ea a constatat că instanţa a expediat citaţia pe adresa companiei reclamante la 24 iunie 2004 şi că compania reclamantă nu s-a prezentat la şedinţa din 7 iulie 2009, fără a informa curtea. Instanţa nu a văzut nici un motiv pentru a considera că compania reclamantă nu a primit citaţia, ţinînd cont de faptul că cotorul citaţiei demonstra că aceasta a fost expediată şi ţinînd cont de faptul că „nu exista nici o dovadă că citaţia nu a fost recepţionată.” Ea a adăugat că, în temeiul articolului 444 § 2 din Codul de Procedură Civilă (CPC, a se vedea infra), neprezentarea uneia dintre părţi nu a împiedicat instanţa să examineze cauza şi că, în temeiul articolului 449 CPC, examinarea cauzei în absenţa unei părţi nu constituia temei pentru revizuirea hotărîrii.
II. DREPTUL ŞI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTĂ
15. Prevederile pertinente din Codul de procedură Civilă sunt următoarele:
“Articolul 105. Înmînarea citaţiei...
(1) Citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei.
...
(5) Citaţia ... adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citaţia ... adresată unei organizaţii se înmînează persoanei cu funcţie de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenţei acesteia, se înmînează în acelaşi mod unui alt angajat...”
“Articolul 441
... (2) Preşedintele colegiului lărgit [al Curţii Supreme de Justiţie] stabileşte, în cel mult o lună, termenul de judecare a recursului şi dispune să se comunice faptul participanţilor la proces. O dată cu citarea, părţilor li se expediază copia de pe recurs, cu înştiinţarea necesităţii depunerii obligatorii, cel tîrziu cu 5 zile înainte de judecată, a referinţei asupra recursului declarat.
Articolul 444
... (2) Judecarea recursului se face cu citarea părţilor. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea recursului.”
16. La 12 decembrie 2005 Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat o hotărîre „cu privire la aplicarea regulilor din Codul de procedură civilă la examinarea cauzelor în primă instanţă”. În punctul 5 al hotărîrii respective, instanţa a notat că examinarea unei cauze în absenţa unei părţi care nu a fost citată corespunzător este contrară legii. Ea a adăugat că în temeiul articolului 105 § 5 din Codul de Procedură Civilă, o persoană se consideră citată conform legii doar dacă acesteia i s-a înmînat citaţia personal şi contra semnăturii pe cotor.
17. În următoarele hotărîri adoptate de Curtea Supremă de Justiţie la 30 ianuarie 2008 (nr. 2ra-3/08), 4 iunie 2008 (nr. 2ra-1097/08) şi 25 iunie 2008 (nr. 2r-156/08), instanţa respectivă a confirmat necesitatea înmînării personale a citaţiei şi contrasemnarea de către destinatar, în absenţa căreia se consideră că citaţia nu a fost înmînată corespunzător.
ÎN DREPT
18. Compania reclamantă s-a plîns de încălcarea dreptului său la acces liber la justiţie, contrar articolului 6 din Convenţie.
Partea pertinentă din articolului 6 prevede următoarele:
“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ...”
19. De asemenea, compania reclamantă s-a plîns în temeiul articolului 1 din Protocolul Nr. 1 la Convenţie de faptul că a suportat pierderi în urma hotărîrii Curţii Supreme de Justiţie adoptate în absenţa sa.
Partea pertinentă a articolului 1 din Protocolul Nr. 1 la Convenţie prevede următoarele:
“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. ...”
I. ADMISIBILITATEA
20. Curtea consideră că plîngerile companiei reclamante în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie şi articolului 1 din Protocolul Nr. 1 la Convenţie ridică probleme de fapt şi de drept care sunt suficient de grave, astfel încît aprecierea lor trebuie să depindă de o examinare a fondului cauzei şi că nu au fost stabilite temeiuri pentru declararea acestora inadmisibile. În consecinţă, Curtea declară aceste plîngeri admisibile. În conformitate cu decizia sa de a aplica articolul 29 § 3 din Convenţie (a se vedea paragraful 4 supra), Curtea va examina imediat fondul acestor plîngeri.
II. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENŢIE
21. Compania reclamantă a susţinut că, în pofida argumentelor Guvernului şi a probelor că Curtea Supremă de Justiţie i-a expediat o citaţie, aceasta nu a primit vreodată o asemenea citaţie pentru şedinţa din 7 iulie 2004 şi nici nu exista vreo dovadă în acest sens. Totuşi, legea prevedea obligaţia expresă de a înmîna citaţia personal reprezentantului companiei reclamante (a se vedea paragraful 15 supra).
22. Guvernul a susţinut că compania reclamantă a fost citată în mod corespunzător la şedinţă, după cum o confirmă documentele referitoare la expedierea scrisorii de către Curtea Supremă de Justiţie. Mai mult, sarcina probării recepţionării efective a scrisorii nu revenea autorităţilor, ci companiei reclamante.
23. Curtea notează că în Russu c. Moldovei (nr. 7413/05, §§ 23-28, 13 noiembrie 2008) ea a constatat deja că „în practică, instanţele naţionale nu acceptă în calitate de probă suficientă expedierea unei scrisori de către instanţă, dar solicită dovada înmînării”. În mod similar cauzei respective şi ţinînd cont de interpretarea prevederilor legale de însăşi Curtea Supremă de Justiţie (a se vedea paragrafele 15-17 supra), Curtea consideră că compania reclamantă în prezenta cauză nu a fost citată în mod corespunzător la şedinţa din 7 iulie 2004.
24. De asemenea, Curtea notează că Curtea Supremă de Justiţie nu doar a confirmat constatările instanţei inferioare, ci a anulat o hotărîre în favoarea companiei reclamante. În asemenea circumstanţe, era importantă audierea reprezentantului companiei reclamante, de asemenea ţinînd cont de faptul că părţile nu erau de acord în privinţa numeroaselor probleme de fapt precum prezenţa motivelor legitime pentru absenţa angajatului de la muncă şi existenţa unei decizii a asociaţiei sindicale în privinţa concedierii (a se vedea paragraful 11 supra).
25. Ţinînd cont de cele expuse supra, Curtea concluzionează, pentru motivele expuse în Russu (citat supra, § 27), că companiei reclamante nu i s-a oferit posibilitatea de a-şi susţine complet cauza în faţa Curţii Supreme de Justiţie.
26. În consecinţă, a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie.
III. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA CONVENŢIE
27. De asemenea, compania reclamantă a afirmat că a fost încălcat dreptul său garantat de articolul 1 din Protocolul Nr. 1 la Convenţie, prin hotărîrea Curţii Supreme de Justiţie din 7 iulie 2004.
28. Guvernul a considerat că compania reclamantă nu a fost privată de proprietatea sa, dat fiind faptul că prejudiciul pe care pînă la urmă a fost obligată să-l achite angajatului său a fost cauzat prin propriile sale acţiuni ilegale.
29. Curtea nu poate prevedea care ar fi fost rezultatului procesului, în cazul în care Curtea Supremă de Justiţie ar fi audiat reprezentantul companiei reclamante. În această privinţă, prezenta cauză trebuie deosebită de alte cauze în care instanţele nu respectă regulile exprese care nu lasă loc pentru discreţie (precum termenele de prescripţie pentru diverse acte procedurale, a se compara Dacia SRL c. Moldova, nr. 3052/04, §§ 75, 18 martie 2008).
30. În consecinţă, nu a avut loc o încălcare a articolului 1 din protocolul Nr. 1 la Convenţie.
IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENŢIE
31. Articolul 41 din Convenţie prevede:
“Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a Protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
A. Prejudiciul material
32. Compania reclamantă a pretins 38798 lei moldoveneşti (2482 euro (EUR)) pentru prejudiciul material suferit în urma încălcării drepturilor sale. Ea s-a referit la sumele pe care a fost obligată să le achite conform hotărîrilor adoptate împotriva sa.
33. Guvernul a susţinut că rezultatul procesului, chiar cu participarea reprezentantului companiei reclamante, nu putea fi prevăzut. În consecinţă, nu există nici o legătură cauzală între alegaţia în privinţa faptului că la şedinţă nu a fost citată compania reclamantă şi rezultatul procesului.
34. Curtea se referă la constatările sale de încălcare a articolului 6 din Convenţie cu privire la faptul că compania reclamantă nu a fost citată la şedinţa Curţii Supreme de Justiţie. Precum a menţionat deja supra, Curtea nu va specula în privinţa rezultatului şedinţei Curţii Supreme de Justiţie, dacă compania reclamantă ar fi fost citată în mod corespunzător.
35. Curtea consideră că nu există nici o legătură cauzală între încălcarea pe care a constatat-o în prezenta cauză şi pretenţia companiei reclamante de compensare a prejudiciului material. În consecinţă, pretenţia trebuie respinsă.
B. Prejudiciul moral
36. Compania reclamantă a pretins 10000 EUR pentru prejudiciul moral care i-a fost cauzat în rezultatul gravităţii încălcărilor drepturilor sale şi al duratei în care banii săi au fost reţinuţi.
37. Guvernul a contestat şi a considerat că compania reclamantă nu a prezentat nici o dovadă în susţinerea pretenţiei sale. Orice prejudiciu care i-a fost cauzat a constituit consecinţa propriilor sale acţiuni. În orice caz, constatarea unei încălcări a oricăruia dintre articolele din Convenţie ar oferi o satisfacţie echitabilă suficientă.
38. Curtea consideră că, în urma faptului că reprezentantul său nu a fost citat la şedinţa Curţii Supreme de Justiţie, administraţiei companiei reclamante trebuie să i se fi cauzat o anumită stare de stres şi frustrare. Judecând pe o bază echitabilă, Curtea acordă companiei reclamante 1000 EUR pentru prejudiciu moral.
C. Costuri şi cheltuieli
39. Compania reclamantă nu a pretins compensaţie în această privinţă.
D. Penalităţi
40. Curtea consideră oportun ca penalitatea de întârziere să fie bazată pe rata limită a dobînzii Băncii Centrale Europene, căreia urmează să i se adauge trei procente.
DIN ACESTE CONSIDERENTE, CURTEA ÎN UNANIMITATE
1. Declară plîngerea admisibilă;
2. Susţine că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie;
3. Susţine că nu a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
4. Susţine
(a) că Statul reclamat trebuie să achite reclamantului, în decurs de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu prevederile articolului 44 § 2 din Convenţie, 1000 EUR (una mie euro), care urmează a fi convertite în lei moldoveneşti la rata de schimb aplicabilă la data efectuării plăţii:
(b) că din momentul expirării celor trei luni sus menţionate, o penalitate de întârziere va fi plătită reieşind din cuantumurile de mai sus la rata limită a dobînzii Băncii Centrale Europene pentru perioada de penalizare, plus trei procente;
5. Respinge restul pretenţiilor reclamantului de satisfacţie echitabilă.
Întocmită în limba engleză şi notificată în scris la 5 ianuarie 2010, potrivit articolului 77 §§ 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
Fatoş AracıNicolas Bratza
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy