©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Bykov împotriva Rusiei (MC) - 4378/02
Hotărârea din 10.03.2009 (MC)
Art. 6
Art. 6 § 1
Proces echitabil
Utilizarea la proces a unor probe obţinute prin intermediul unei operaţiuni secrete: neîncălcare
În fapt – Reclamantul era un important om de afaceri şi deputat în Parlamentul regional. În 2000, el i-ar fi ordonat lui V., o persoană din anturajului acestuia, să îl asasineze pe S., fostul său partener. V. nu a pus planul în execuţie, l-a denunţat pe reclamant Serviciului Federal de Securitate (FSB) şi a predat arma pe care pretinde că a primit-o de la reclamant. La scurt timp, FSB şi poliţia au desfăşurat o operaţiune secretă în vederea obţinerii de probe pentru a verifica dacă reclamantul a dorit într-adevăr să aranjeze asasinarea lui S. Poliţia a înscenat descoperirea a două cadavre la domiciliul lui S. şi a anunţat oficial în mass-media ca una dintre victime a fost identificată ca fiind S. La instrucţiunile poliţiei, V. l-a vizitat pe reclamant la domiciliul acestuia, s-a angajat într-o conversaţie cu acesta şi a declarat ca a comis asasinatul. Pentru a dovedi că şi-a îndeplinit misiunea, i-a dat reclamantului mai multe obiecte luate de la S. V. avea ascuns asupra sa un dispozitiv de emisie radio, iar un poliţist aflat afară primea şi înregistra ceea ce era transmis. Poliţia a obţinut astfel o înregistrare de 16 minute a dialogului dintre V. şi reclamant. A doua zi, domiciliul reclamantului a fost percheziţionat. Obiectele care îi fuseseră date de V. au fost confiscate. Reclamantul a fost plasat în arest preventiv. Au fost desemnaţi doi experţi în lingvistică pentru a studia înregistrarea conversaţiei dintre reclamant şi V. Aceştia au considerat că V. dovedea subordonare faţă de reclamant, că nu exista niciun indiciu că acesta din urmă nu credea mărturisirea crimei de către V. şi că reclamantul l-a interogat insistent pe V. cu privire la detaliile tehnice ale executării misiunii acestuia. În 2002, reclamantul a fost condamnat la 6 ani şi 6 luni de închisoare pentru complicitate la omor şi asociere infracţională în vederea dobândirii, deţinerii şi folosirii armelor de foc. A fost liberat condiţionat cu un termen de încercare de cinci ani. Această condamnare a fost confirmată în recurs.
În drept – Art. 6 § 1: Reclamantul a avut posibilitatea de a denunţa metodele utilizate de poliţie, în cursul dezbaterilor în contradictoriu, atât în primă instanţă, cât şi în recurs. Acesta a putut susţine aşadar că probele acuzării au fost obţinute ilegal şi că înregistrarea în litigiu a fost interpretată greşit. Instanţele interne au examinat fiecare din aceste argumente în detaliu şi le-au respins, punct cu punct, prin decizii motivate. În plus, pentru condamnarea reclamantului, instanţa internă nu s-a bazat exclusiv pe înregistrarea în litigiu şi pe elemente materiale obţinute datorită operaţiunii secrete. În fapt, declaraţia iniţială a lui V. a constituit elementul cheie pentru acuzaţie. Aceasta fusese făcută de V. înainte de operaţiunea secretă şi independent de aceasta, în calitatea sa de persoană particulară şi nu de informator al poliţiei. În plus, V. şi-a reiterat declaraţiile incriminatorii în cursul interogatoriilor ulterioare şi al confruntării cu reclamantul din etapa instrumentării cazului. Faptul că V. nu a făcut obiectul unui contra-interogatoriu la proces nu este imputabil autorităţilor, care au întreprins toate măsurile necesare, solicitând în special asistenţa Interpolului, pentru a stabili unde se afla acesta şi pentru a-l aduce la proces. Reclamantul a avut posibilitatea de a-l interoga pe V. cu privire la esenţialul declaraţiilor incriminatoare ale acestuia în timpul confruntării. În plus, avocatul reclamantului a acceptat în mod expres ca depoziţiile făcute de V. în stadiul instrumentării să fie citite în şedinţă publică. Instanţa de judecată a procedat la o examinare riguroasă a condiţiilor în care V. şi-a retractat ulterior declaraţiile incriminatorii şi a concluzionat, expunându-şi motivele, că retractarea nu era credibilă. În fine, unele indicii, în special numeroase mărturii care au confirmat existenţa unui conflict de interese între reclamant şi S., s-au coroborat cu declaraţiile incriminatorii ale lui V. Declaraţiile reclamantului, înregistrate în secret, nu au fost făcute sub nicio formă de constrângere, nu au fost luate în considerare direct de instanţele interne, care s-au bazat mai degrabă pe expertiza la care au suspus înregistrarea, şi au fost coroborate de o serie de probe materiale. Având în vedere garanţiile acordate la aprecierea admisibilităţii şi a fiabilităţii elementelor de probă în cauză, la natura şi gradul pretinsei constrângeri, precum şi la utilizarea elementelor obţinute prin intermediul operaţiunii secrete, procedura desfăşurată în cauza reclamantului, considerată în ansamblul său, nu a încălcat cerinţele unui proces echitabil.
Concluzie: neîncălcare (unsprezece voturi la şase).
Full & Egal Universal Law Academy