©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Notă de informare privind jurisprudenţa Curţii nr. 191
Decembrie 2015
Cengiz şi alţii împotriva Turciei - 48226/10 şi 14027/11
Hotărârea din 1 decembrie 2015 (Secţia a II-a)
Art. 34
Victimă
Blocarea totală a accesului la YouTube, site pe care reclamanţii îl folosesc în mod activ: calitatea de victimă, recunoscută
Art. 10
Art. 10 - 1
Libertatea de a comunica informaţii
Libertatea de a primi informaţii
Blocarea totală a accesului la YouTube, fără bază legală: încălcare
În fapt – În mai 2008, o instanţă din Ankara, considerând, în special, că conţinutul a zece pagini prezente pe site-ul YouTube încalcă interdicţia de ultraj la memoria lui Atatürk, a dispus blocarea totală a accesului la site-ul respectiv. Reclamanţii, utilizatori activi ai acestuia, au contestat hotărârea respectivă. Recursul a fost respins cu motivarea că nu erau părţi în cadrul anchetei şi, prin urmare, nu aveau calitatea de a acţiona în justiţie.
Legea pe care s-a întemeiat hotărârea instanţei a fost amendată ulterior faptelor din speţă, astfel încât blocarea totală a accesului la un site de pe internet să fie posibilă şi nu doar în ceea ce priveşte conţinutul în litigiu.
În drept – Art. 10: Reclamanţii şi-au depus cererile în faţa Curţii în calitate de utilizatori activi ai site-ului YouTube, subliniind, în special, repercusiunile blocării în litigiu asupra activităţii lor academice, precum şi caracteristicile importante ale site-ului respectiv. Aceştia susţin, în special, că, prin intermediul conturilor YouTube, folosesc această platformă nu numai pentru a avea acces la videoclipurile referitoare la domeniul lor profesional, dar şi în mod activ, încărcând şi distribuind astfel de fişiere. De altfel, unii reclamanţi au precizat că au publicat înregistrări cu activităţile lor academice. În plus, YouTube difuzează nu numai opere artistice şi muzicale, ci reprezintă şi o platformă foarte populară în ceea ce priveşte discursul politic şi activităţile politice şi sociale. Fişierele difuzate de site-ul YouTube cuprind, printre altele, informaţii care pot să prezinte un interes particular pentru fiecare persoană. Într-adevăr, măsura în litigiu făcea inaccesibil un site internet care cuprinde informaţii specifice pentru reclamanţi, care nu sunt uşor de accesat prin alte mijloace. Site-ul respectiv reprezintă, de asemenea, o sursă importantă de comunicare pentru persoanele în cauză. În plus, YouTube este un site web de colectare de videoclipuri, pe care utilizatorii pot să trimită, să privească sau să distribuie videoclipuri, reprezentând, fără îndoială, un mijloc important de exercitare a libertăţii de a primi sau de a comunica informaţii şi idei. În special, informaţiile cu caracter politic ignorate de mass-media tradiţională au fost deseori divulgate prin intermediul YouTube, ceea ce a dus la apariţia unui jurnalism al cetăţenilor. Din acest punct de vedere, platforma respectivă este unică, având în vedere caracteristicile sale, nivelul de accesibilitate şi, mai ales, impactul său potenţial, iar la momentul faptelor nu exista nici un echivalent al acestuia.
În consecinţă, deşi reclamanţii nu au fost direct vizaţi de hotărârea de blocare a accesului la site-ul YouTube, aceştia pot în mod legitim să pretindă că măsura în cauză le-a afectat dreptul de a primi şi de a comunica informaţii sau idei. Indiferent de temeiul legal, o astfel de măsură putea să influenţeze accesibilitatea la internet. Prin urmare, aceasta angaja răspunderea statului pârât în temeiul art. 10.
În ceea ce priveşte legalitatea ingerinţei respective, trebuie reţinut că legea în cauză nu autoriza blocarea în totalitate a accesului la un site de pe internet din cauza conţinutului uneia dintre paginile web pe care le găzduia. Într-adevăr, poate fi dispusă doar blocarea accesului la o publicaţie exactă dacă există motive suficiente pentru a bănui că, prin conţinutul său, o astfel de publicaţie prezintă caracteristicile uneia dintre infracţiunile menţionate în lege. În consecinţă, atunci când instanţa a hotărât blocarea totală a accesului la platforma YouTube, nici o dispoziţie legislativă nu îi conferea o astfel de competenţă. Într-adevăr, tehnologia de filtrare a URL-ului pentru site-urile din străinătate nu este disponibilă în Turcia. Prin urmare, în practică, un organ administrativ decide blocarea totală a accesului la site-ul în cauză pentru a executa hotărâri judecătoreşti referitoare la un anumit conţinut. Or, autorităţile ar fi trebuit să ţină cont mai ales de faptul că o asemenea măsură, care făcea inaccesibilă o cantitate mare de informaţii, nu putea decât să afecteze considerabil drepturile internauţilor şi să aibă un efect colateral semnificativ. Prin urmare, măsura în litigiu nu îndeplinea condiţia de legalitate.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41: constatarea încălcării constituie o reparaţie suficientă pentru prejudiciul moral suferit.
Art. 46: După introducerea prezentei cauze, legea respectivă a fost modificată. În prezent, se poate dispune blocarea totală a accesului la un site internet dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Amendamentele respective au fost introduse după faptele din speţă. Or, Curtea nu are sarcina de a se pronunţa in abstracto asupra compatibilităţii cu Convenţia a regimului juridic de blocare a accesului la site-urile internet, astfel cum era la momentul faptelor în Turcia sau astfel cum este, în prezent, dar trebuie să aprecieze in concreto incidenţa aplicării dispoziţiilor în cauză în dreptul reclamanţilor la libertatea de exprimare. Prin urmare, în circumstanţele speţei, nu este necesar să se pronunţe asupra cererii reclamanţilor având ca obiect pronunţarea unei decizii în temeiul art. 46 din Convenţie.
(A se vedea, de asemenea, Ahmet Yıldırım împotriva Turciei, 3111/10, 18 decembrie 2012, Nota de informare nr. 158 şi fişa tematică Noi tehnologii)
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.
Full & Egal Universal Law Academy