Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECȚIUNEA A DOUA
CAUZA CEREALE FLOR S.A. ȘI ROȘCA
c. REPUBLICII MOLDOVA
(Cererile nr. 24042/09 și 3159/10)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
14 februarie 2017
Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cauza Cereale Flor S.A. și Roșca c. Republicii Moldova,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Doua), statuând într-un Comitet compus din:
Nebojša Vučinić, Președinte,
Valeriu Griţco,
Stéphanie Mourou-Vikström, judecători,
și Hasan Bakırcı, Grefier adjunct,
Deliberând în secret la 24 ianuarie 2017,
Pronunță următoarea hotărâre, adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost inițiată în baza a două cereri (nr. 24042/09 și 3159/10) depuse împotriva Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”) potrivit Articolului 34 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o companie înregistrată în Republica Moldova, Cereale Flor S.A., și de către o cetățeancă a Republicii Moldova, dna Snejana Roșca („reclamanții”), la 22 aprilie și, respectiv, 22 decembrie 2009.
2. Compania reclamantă Cereale Flor S.A. a fost reprezentată de dl V. Zamă, iar reclamanta dna Roșca a fost reprezentată de dl V. Râhlea, ambii avocați care practică în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl L. Apostol.
3. Reclamanții s-au plâns de casarea ilegală a hotărârilor judecătorești definitive care erau în favoarea lor. Aceștia și-au întemeiat pretențiile în baza Articolului 6 § 1 din Convenție și Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Dna Roșca s-a plâns, de asemenea, în baza Articolului 6 § 1 din Convenție și Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, de neexecutarea hotărârii judecătorești care era în favoarea ei, și că procedurile judiciare care s-au desfășurat în absența ei au fost nedrepte.
4. La 21 ianuarie 2011 cererile au fost comunicate Guvernului.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
5. Compania reclamantă este o societate pe acțiuni constituită în conformitate cu legislația Republicii Moldova. Dna Roșca s-a născut în 1984 și locuiește în Chișinău.
A. Cererea nr. 24042/09
6. La 23 februarie 2000 Judecătoria Economică de Circumscripție a obligat compania reclamantă să plătească altei companii, E., suma de 1,908,145 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 152,190 euro (EUR)). Instanța de judecată a emis un titlu executoriu.
7. La 14 iulie 2005 E. a solicitat repunerea în termenul limită pentru executarea hotărârii din 23 februarie 2000, susținând că a fost în imposibilitate de a iniția o procedură de executare în termenul legal de trei ani, pentru că executorul judecătoresc a pierdut actul inițial de executare.
8. La 2 mai 2006 Curtea de Apel Economică, printr-o hotărâre definitivă, a respins cererea E. ca fiind nefondată, menționând că un duplicat al titlului a fost emis în 2003.
9. La 17 decembrie 2008, Curtea de Apel Economică a admis o cerere înaintată de E. pentru o revizuire a hotărârii, a casat decizia din 2 mai 2006 și a permis repunerea în termenul limită de executare. Instanța nu s-a pronunțat asupra argumentului înaintat de compania reclamantă, potrivit căruia cererea a depășit termenul de prescripție.
10. După comunicarea hotărârii instanței de judecată, E. a inițiat procedurile de executare și compania reclamantă a plătit 294 405,37 lei (echivalentul a 18 400 euro).
B. Cererea nr. 3159/10
11. La 28 februarie 2007, Judecătoria Ciocana a recunoscut dreptul reclamantei, ca familie tânără, la o parcelă de teren pentru construcții. Instanța a dispus ca administrația locală Tohatin să acorde reclamantei titlul de proprietate asupra unui astfel de teren. Deoarece nu a fost depus niciun apel, hotărârea a devenit definitivă la data de 20 martie 2007.
12. Reclamanta a solicitat executarea hotărârii din 28 februarie 2007, dar fără niciun rezultat.
13. La data de 11 februarie 2009, administrația locală Tohatin a depus o cerere de revizuire a hotărârii, susținând că reclamanta nu putea fi calificată drept familie tânără, întrucât soțul ei a murit în 2006 și, prin urmare, ea a pierdut dreptul la orice teren.
14. La data de 22 aprilie 2009, Judecătoria Ciocana a respins cererea de revizuire, constatând că reclamanta a solicitat parcela de teren în anul 2005. Moartea soțului ei nu putea fi calificată drept o nouă circumstanță, deoarece administrația locală cunoștea despre solicitarea respectivă la momentul procedurilor. Administrația locală a înaintat apel.
15. La data de 24 iunie 2009, în lipsa reclamantei, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul, a casat decizia din 22 aprilie 2009 și a admis cererea de revizuire. De asemenea, a casat hotărârea Judecătoriei Ciocana din 28 februarie 2007 și a emis o nouă hotărâre pe fond, prin care a respins pretențiile reclamantei, ca fiind nefondate.
16. După comunicarea hotărârii, reclamanta a introdus o acțiune civilă, pretinzând daune-interese pentru încălcarea dreptului său la un proces echitabil într-un termen rezonabil, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Ea sa referit la perioada de douăzeci și șase luni, între 20 martie 2007 și 24 iunie 2009, în decursul căreia nu a fost executată hotărârea din 28 februarie 2007.
17. La data de 16 martie 2012 Judecătoria Rîșcani s-a pronunțat în favoarea reclamantei, a recunoscut încălcarea drepturilor sale și i-a acordat 450 000 de lei (echivalentul a 27 250 euro) cu titlu de prejudiciu material, 66 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 38 193 lei pentru costuri și cheltuieli. Curtea a notat că despăgubirile acordate pentru prejudiciul material au reprezentat prețul mediu de piață al unui teren de 0,09 ha. Instanța a folosit mărimea de referință de 0,09 ha, întrucât administrația locală Tohatin a acordat parcele de această dimensiune în momentul executării hotărârilor similare în ceea ce privește familiile tinere. Ministerul Finanțelor a înaintat apel.
18. La 25 octombrie 2012, Curtea de Apel Chișinău, printr-o hotărâre definitivă, a constatat că durata procedurilor a fost excesivă, fapt care s-a datorat actelor autorităților. Instanța a acordat reclamantei 30 000 lei (echivalentul a 1 895 euro) cu titlu de prejudiciu moral și 5 000 lei (echivalentul a 316 euro) pentru costuri și cheltuieli. Instanța a respins restul cererii, constatând că reclamanta nu și-a fundamentat costurile pe care le-a pretins pentru închirierea unei locuințe alternative și a constatat că pentru teren nu ar trebui să-i fie atribuită nicio compensație, deoarece hotărârea care recunoștea dreptul său la acel teren a fost anulată.
II. DREPTUL INTERN RELEVANT
19. Dreptul intern pertinent privind revizuirea unei hotărâri definitive este stabilită în Popov c. Moldovei (nr. 2) (nr. 19960/04, §§ 27-29, 6 decembrie 2005) și Jomiru și Crețu c. Moldovei (nr. 28430/06, §§ 26-27, 17 aprilie 2012).
20. Legea nr. 87, care a creat un nou remediu pentru a aborda plângerile cu privire la durata excesivă a procedurilor, a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2011. Detalii suplimentare ale legii sunt stabilite în decizia Curții în cauza Bălan c. Moldovei ((dec.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012).
21. Potrivit art. 11 din Codul Funciar al Republicii Moldova, administrațiile locale pot acorda familiilor tinere dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru construcții cu o suprafață de la 0,04 la 0,12 ha.
22. În conformitate cu art. 449 lit. (h) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, o parte poate solicita redeschiderea procedurilor în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sale, care poate fi redresată, cel puțin parțial, prin anularea hotărârii pronunțate de instanțele naționale.
ÎN DREPT
I. CONEXAREA CERERILOR
23. Curtea constată că, dată fiind originea comună de fapt și de drept a cererilor, este necesar să le conexeze și să le examineze într-o singură hotărâre.
II. SOLICITĂRILE GUVERNULUI DE RADIERE A CERERILOR CONFORM ARTICOLULUI 37 DIN CONVENȚIE
24. La 16 septembrie 2011 și, respectiv, 01 octombrie 2013, Guvernul a prezentat declarații unilaterale, solicitând Curții să radieze cererile din lista de cazuri în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul Articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul Nr. 1 la Convenție, ca urmare a anulării hotărârilor definitive pronunțate în favoarea lor. În ceea ce privește cererea nr. 3159/10, aceasta a vizat, de asemenea, eșecul autorităților naționale de a cita reclamanta la ședințele de judecată. Guvernul a atras atenția Curții asupra faptului că nu trebuia plătită nicio compensație pentru suma plătită de compania reclamantă în cererea nr. 24042/09, deoarece aceasta a reprezentat o datorie între două companii private. În ceea ce privește cererea nr. 3159/10, Guvernul a menționat că mărimea parcelei de teren nu au fost identificată și că o evaluare a daunelor ar putea fi făcută numai în cadrul unei proceduri civile separate. Guvernul a propus să plătească companiei reclamante Cereale Flor S.A. 2 500 EUR, și reclamantei dna Roșca 3 000 EUR cu titlu de daune materiale și morale și costuri și cheltuieli de judecată, susținând că aceste sume ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă.
25. Printr-o scrisoare din 3 noiembrie 2011, compania reclamantă a respins declarația unilaterală și a prezentat obiecții cu privire la radierea cererii sale din lista de cazuri a Curții. Compania reclamantă a susținut că era îndreptățită să primească o compensație pentru suma plătită companiei E. după casarea abuzivă a unei decizii judecătorești prin care a E. a fost absolvită de executarea unei hotărâri prescrise împotriva ei. În consecință, compania reclamantă a solicitat 294 405,37 lei cu titlu de prejudiciu material, 5 000 euro cu titlu de prejudiciu moral și 900 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
26. Printr-o scrisoare din 3 ianuarie 2014, dna Roșca a declarat că nu este de acord cu declarația unilaterală și a prezentat obiecții cu privire la radierea cererii sale din lista de cauze de pe rolul Curții. Reclamanta a susținut că era în drept să primească compensații pentru prejudiciu material, întrucât declarația unilaterală nu avea efect restitutio in integrum. Aceasta a solicitat 720 000 lei cu titlu de prejudiciu material, sumă care reprezintă prețul mediu pe piață a unui teren de 0.09 ha, rata de inflație și costurile pentru închirierea unui spațiu locativ alternativ. Reclamanta a solicitat, de asemenea, 5 000 euro cu titlu de prejudiciu moral și 2 002 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
27. Curtea notează că, în unele circumstanțe, poate fi oportun să radieze o cerere în temeiul Articolului 37 § 1 (c) din Convenție în baza unei declarații unilaterale a Guvernului reclamat, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să fie continuată. O astfel de decizie va depinde, totuși, de circumstanțele particulare despre cum declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Convenție, nu solicită Curții să continue examinarea cauzei (a se vedea Tahsin Acar c. Turciei (incidentală) [MC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003 VI, Melnic c. Moldovei, nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006, și Jeronovičs c. Letoniei [MC], nr. 44898/10, § 64, CEDO 2016).
28. Curtea reiterează principiul stabilit în cauza Fostul rege al Greciei și alții c. Greciei ([MC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002), precum că o hotărâre în care se constată o încălcare impune statului pârât obligația legală de a pune capăt încălcării și de a repara consecințele sale, astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația existentă anterior încălcării. Curtea este de părere că acest principiu se aplică, de asemenea, în cazuri precum cele prezente, în cazul în care un guvern încearcă să obțină decizii de radiere prin intermediul declarațiilor unilaterale (Decev c. Moldovei (nr. 2), nr. 7365 / 05, § 18, 24 februarie 2009).
29. După ce a studiat termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului, Curtea consideră că, în circumstanțele prezentei cauze, și, în special, deoarece sumele de compensare propuse sunt în mod substanțial mai mici decât sumele pe care Curtea le acordă în cazuri similare, declarațiile unilaterale nu oferă o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Convenție și protocoalele sale, nu îi impune să continue examinarea cazurilor.
30. Prin urmare, Curtea respinge solicitările Guvernului de a radia cererile din lista cauzelor în temeiul Articolului 37 din Convenție și va continua examinarea admisibilității și fondului cauzelor.
III. PRETINSE VIOLĂRI ALE ARTICOLULUI 6 ȘI 13 DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR.1 LA CONVENȚIE
31. Reclamanții s-au plâns că casarea deciziilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor în cadrul procedurilor de revizuire a dus la violarea Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1
„Asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... fiecare persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil ... de către o instanță independentă și echitabilă ...”
Articolul 1 din Protocolul nr. 1
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”
32. Reclamanții au susținut, de asemenea, că nu au avut la dispoziție un remediu național efectiv împotriva casării deciziilor adoptate în favoarea lor. Aceștia s-au bazat pe Articolul 13 din Convenție, care prevede următoarele:
Articolul 13
„Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.”
33. Reclamanta care a înaintat cererea nr. 3159/10 s-a plâns, de asemenea, în temeiul Articolului 6 din Convenție și Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, despre eșecul autorităților naționale de a executa hotărârea din 28 februarie 2007, prin care i-a fost alocat un teren de pământ pentru construcția unei case. Aceasta s-a plâns și în temeiul Articolului 6, de procesul inechitabil de la Curtea de Apel Chișinău, la care nu a fost citată, cauza fiind examinată în lipsa ei la data de 28 februarie 2007.
A. Admisibilitate
1. Cererea nr. 24042/09
34. Curtea notează că cererea nu este în mod vădit nefondată, în sensul Articolului 35 § 3 (a) al Convenției. În continuare, notează că nu este inadmisibilă nici din oricare alte motive. Prin urmare, trebuie să fie declarată admisibilă.
2. Cererea nr. 3159/10
35. Curtea notează că reclamanta a înaintat o acțiune în fața instanțelor naționale, în conformitate cu Legea nr. 87, în privința plângerii sale privind neexecutarea hotărârii din 28 februarie 2007. Instanțele au acceptat parțial acțiunea reclamantei și i-au oferit sumele de 1 895 euro cu titlu de prejudiciu moral și 316 euro cu titlu de costuri și cheltuieli. În acest mod, acestea au stabilit în mod expres și încălcarea drepturilor reclamantei, garantate de Articolul 6 al Convenției și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
36. Curtea reiterează că o hotărâre sau o măsură favorabilă unui reclamant nu este, în principiu, suficientă pentru a-i retrage acestuia calitatea de „victimă”, decât în cazul în care autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în substanță, și au reparat încălcarea Convenției (a se vedea Dalban c. României [MC], nr. 28114/95, § 44, CEDO 1999-VI). În ce privește repararea corespunzătoare și suficientă pentru a remedia la nivel național o încălcare a unui drept garantat de Convenție, Curtea a considerat, în general, că aceasta depinde de toate circumstanțele cauzei, având în vedere, în special, natura încălcării în discuție a Convenției (a se vedea, ca exemple recente, Gäfgen c. Germaniei [MC], § 116 și următoarele, CEDO 2010, și Sakhnovskiy c. Rusiei [MC], nr. 21272/03, §§ 76-84, 2 noiembrie 2010).
37. Prin urmare, Curtea trebuie să verifice dacă reclamantei i-a fost acordat un remediu pentru prejudiciul cauzat acesteia prin încălcarea stabilită în acest caz, pentru a determina dacă și-a pierdut calitatea de victimă.
38. Curtea notează că hotărârea din 28 februarie 2007 nu a fost executată pentru o perioadă de douăzeci și șase de luni, fiind casată la 24 iunie 2009. În această privință, Curtea notează că instanțele naționale au stabilit în mod clar o încălcare a drepturilor reclamantei. Cu toate acestea, instanțele nu i-au oferit vreo compensare pentru prejudiciul material, din cauza absenței vreunei legături cauzale cu încălcarea constatată sau cu probele care îi susțineau pretențiile. Pretențiile reclamantei privind prejudiciul moral și costurile și cheltuielile au fost satisfăcute parțial, iar compensațiile obținute astfel au corespuns sumelor acordate de Curte în cauze similare.
39. Curtea observă că anterior a constatat că hotărârile instanțelor naționale prin care nu se acordă nicio compensație, în absența unei astfel de pretenții, sau prin care se oferă doar o parte din suma pretinsă cu titlu de compensație, corespunzătoare probelor prezentate acestora, ar putea fi acceptate ca oferind un remediu suficient (a se vedea, spre exemplu, Vladimir Kolobov c. Rusiei (dec.), nr. 26528/03, 28 iunie 2011). Curtea nu vede niciun motiv convingător de a se îndepărta de la constările sale din cauza menționată mai sus.
40. În lumina celor expuse, reclamanta trebuie considerată ca pierzându-și calitatea de victimă în privința acestui capăt de cerere. Astfel, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai este o victimă a pretinsei încălcări, și că această parte a cererii trebuie respinsă, în conformitate cu Articolul 35 §§ 3 (a) și 4 al Convenției.
41. Curtea notează că restul cererii nu este în mod vădit nefondat, în sensul Articolului 35 § 3 (a) al Convenției. În continuare, notează că nu este inadmisibil nici din oricare alte motive. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.
B. Fond
42. Reclamanții au invocat că faptul casării hotărârilor definitive adoptate în favoarea acestora au încălcat principiul securității raporturilor juridice, astfel fiind încălcate drepturile acestora prevăzute de Articolul 6 § 1 al Convenției și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
43. Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 al Convenției și Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în privința ambilor reclamanți. Cu toate acestea, Guvernul a obiectat în privința compensării companiei reclamante pentru datoria avută față de o altă companie privată, și a notat că problema prejudiciului material trebuie să fie hotărâtă într-o procedură separată. De asemenea, Guvernul a notat că hotărârea adoptată în favoarea doamnei Roșca nu a stabilit exact la ce suprafață de teren avea dreptul aceasta și că, conform dreptului național, terenurile în cauză puteau varia de la 0,04 la 0,12 ha. Prin urmare, acesta a invocat că nu exista o bază exactă pentru calcularea compensației.
44. Reclamanții nu au fost de acord.
45. Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale Articolului 6 § 1 al Convenției în cauze care abordează probleme similare celor din prezenta cerere (a se vedea Popov (nr. 2), citat mai sus, §§ 52-58, 6 decembrie 2005; Oferta Plus SRL c. Moldovei, nr. 14385/04, §§ 104-07 și 112-15, 19 decembrie 2006; Melnic c. Moldovei, nr. 6923/03, §§ 38-44, 14 noiembrie 2006; și Istrate c. Moldovei, nr. 53773/00, §§ 46-61, 13 iunie 2006).
46. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu găsește niciun motiv de a se îndepărta de la constatările sale din cauzele menționate mai sus. Într-adevăr, Curtea consideră că în prezenta cauză Curtea de Apel Chișinău și Curtea de Apel Economică au utilizat procedura de revizuire într-o modalitate incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice.
47. În legătură cu plângerea reclamanților referitoare la dreptul lor de proprietate, Curtea consideră, în conformitate cu jurisprudența sa constantă în această privință (a se vedea Popov (nr. 2), citat mai sus), că deciziile autorităților naționale de a casa hotărârea definitivă din 2 mai 2006, care a exonerat compania reclamantă de la plata unei sume de bani, și de a casa hotărârea definitivă din 28 februarie 2007, care oferea reclamantei dreptul asupra unui teren de pământ, le-au încălcat drepturile lor garantate de Articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție. Prin urmare, a existat și o încălcare a acestei prevederi.
48. Curtea nu consideră necesar de a se pronunța cu privire la plângerea în baza Articolului 13, întrucât Articolul 6 § 1 este lex specialis în ceea ce privește această pretenție a reclamantului, iar cerințele Articolului 13 în acest context sunt absorbite de cele din Articolul 6 § 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Popov (nr. 2), citat mai sus, § 55).
49. În lumina constatărilor referitoare la Articolul 6 al Convenției (a se vedea alineatul 46 de mai sus), Curtea nu consideră necesar să se pronunțe cu privire la plângerea dnei Roșca în baza aceleiași prevederi de inechitate a procesului ce a fost derulat în absența ei.
IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI
50. Articolul 41 al Convenției prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”
A. Prejudiciul material
51. Compania reclamantă a solicitat suma de 294 405,37 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 18 400 euro) cu titlu de prejudiciu material. Compania reclamantă a prezentat un certificat de la un executor judecătoresc, care confirma faptul că suma de 294 405,37 MDL a fost extrasă de pe contul bancar al acesteia, restul sumei, de 1 653 739,63 MDL, urmând a fi executat.
52. Dna Roșca a pretins suma de 720 150 MDL (echivalentul a 40 390 euro) cu titlu de prejudiciu material, ceea ce reprezintă prețul mediu de piață al unui teren de 0,09 ha, rata inflației și costul închirierii unui spațiu alternativ. Aceasta a prezentat o evaluare efectuată de o agenție imobiliară, care confirmă că prețul mediu pentru un teren de 0,09 ha destinat construcției în Tohatin varia de la 18 168 euro la 27 253 euro, și un certificat ce confirmă rata de inflație în perioada 2007-2011.
53. Guvernul a susținut că compania reclamantă ar fi putut obține compensația pentru prejudiciul material, prin solicitarea redeschiderii procedurii în fața instanțelor naționale. Guvernul a contestat sumele pretinse de dna Roșca, notând că hotărârea din 28 februarie 2007 nu a stabilit dreptul acesteia la un teren de 0,09 ha.
54. Curtea observă că a constatat o încălcare a Articolului 6 § 1 al Convenției și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul companiei reclamante, pe motiv că anularea hotărârii definitive din 2 mai 2006 implica faptul că compania reclamantă trebuia să îndeplinească o obligație pecuniară de care a fost exonerată anterior. Curtea consideră că cea mai corespunzătoare formă de remediere este asigurarea că reclamanta este pusă, pe măsura posibilităților, în poziția în care ar fi fost dacă cerințele acestor prevederi nu ar fi fost ignorate (a se vedea Piersack c. Belgiei (Articolul 50), 26 octombrie 1984, § 12, Seria A nr. 85, și, mutatis mutandis, Gençel c. Turciei, nr. 53431/99, § 27, 23 octombrie 2003). Din acest motiv, Curtea acceptă pretenția companiei reclamante și îi oferă suma de 18 400 euro în acest sens, plus orice taxă care poate fi percepută la această sumă. În ce privește restul datoriei, Curtea notează că art. 449 (h) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova prevede posibilitatea redeschiderii procedurilor naționale, atunci când Curtea a constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale reclamantului.
55. În privința reclamantei dna Roșca, Curtea notează că, conform hotărârii definitive din 28 februarie 2007, administrația locală a fost obligată să ofere reclamantei un teren de pământ pentru construcție. Guvernul nu a contestat afirmația că reclamanților în situații similare, familiilor tinere, le sunt acordate terenuri de 0,09 ha. Guvernul nu a contestat valoarea medie de piață prezentată de reclamantă. Din aceste motive, Curtea oferă reclamantei suma de 18 168 euro în această privință, plus orice taxă care poate fi percepută la această sumă. Curtea respinge restul pretențiilor reclamantei, întrucât nu discerne vreo legătură cauzală dintre încălcarea constatată și solicitarea compensațiilor pentru inflație, nici nu are dovezi ale costurilor suportate pentru spațiu alternativ.
B. Prejudiciul moral
56. Fiecare reclamant a pretins suma de 5 000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
57. Guvernul a considerat că sumele cerute sunt excesive.
58. În ce privește pretenția dnei Roșca, Curtea consideră că aceasta trebuie să fi suferit un anumit grad de suferință, având în vedere încălcările stabilite mai sus. Judecând pe o bază echitabilă, Curtea îi oferă acesteia suma de 2 000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
59. În ce privește compania reclamantă, Curtea reiterează că poate oferi unei societăți comerciale o compensație pecuniară pentru prejudiciul moral. Prejudiciul moral suferit de astfel de companii poate include aspecte care, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt „obiective” sau „subiective”. Aspecte care pot fi luate în considerare includ reputația companiei, incertitudinea planificării, perturbarea conducerii companiei (pentru care nu există o metodă precisă de calculare a consecințelor) și, în final, dar nu într-o măsură mai mică, anxietatea și inconveniențele cauzate membrilor echipei de conducere (a se vedea Comingersoll SA c. Portugaliei [MC], nr. 35382/97, § 35, CEDO 2000-IV, și Centro Europa 7 SRL și Di Stefano c. Italiei [MC], nr. 38433/09, § 221, CEDO 2012).
60. Având în vedere circumstanțele prezentei cauze și natura încălcării constatate, Curtea consideră rezonabil a acorda companiei reclamante suma de 2 000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
C. Costuri și cheltuieli
61. Compania reclamantă a solicitat 900 euro, în timp ce dna Roșca a solicitat 2 002 euro cu titlu de costuri și cheltuieli suportate în fața Curții. Compania reclamantă a prezentat o listă detaliată a orelor în care avocatul său a lucrat asupra cazului, cuprinzând nouă ore la un tarif de 100 euro per oră. Dna Roșca a prezentat chitanțe care confirmă plata sumei de 39 014 MDL (echivalentul a 1 980 euro) pentru servicii juridice, traducere, poștă și alte costuri.
62. Guvernul a contestat.
63. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul de a i se rambursa costurile și cheltuielile, în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost cu adevărat și în mod necesar suportate, iar cuantumul lor este unul rezonabil. În cauza prezentă, făcând referire la documentele aflate în posesia sa și la criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil de a acorda companiei reclamante suma de 900 de euro, iar reclamantei dna Roșca suma de 1 500 euro, care acoperă costurile pentru procedura din fața Curți
D. Dobânda
64. Curtea consideră corespunzător ca rata dobânzii să fie calculată în conformitate cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei procente.
DIN ACEST MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Conexează cererile;
2. Respinge solicitările Guvernului cu privire la radierea de pe rol a cererilor;
3. Declară admisibile cererea nr. 24042/09 și plângerile privind casarea ilegală a deciziei finale și echitatea procesului în cererea nr. 3159/10, și inadmisibil restul cererii nr. 3159/10;
4. Hotărăște că a existat o încălcare a Articolului 6 § 1 al Convenției și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție;
5. Hotărăște că nu este necesară examinarea plângerii în baza Articolului 13 al Convenției în ambele cereri și a plângerii în baza Articolului 6 al Convenției în privința echității procesului în cererea nr. 3159/10;
6. Hotărăște
(a) că Statul respondent trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume, care vor fi convertite în moneda Statului respondent, la rata aplicabilă la data executării:
(i) companiei reclamante Cereale Flor S.A. 18 400 euro (optsprezece mii patru sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută, iar reclamantei dna Roșca 18 168 euro (optsprezece mii o sută șaizeci și opt euro), plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de prejudiciu material;
(ii) fiecărui reclamant suma de 2 000 euro (două mii euro), plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de prejudiciu moral;
(iii) companiei reclamante Cereale Flor S.A. 900 euro (nouă sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută, iar reclamantei dna Roșca 1 500 euro (o mie cinci sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de costuri și cheltuieli.
(b) că, de la data expirării celor trei luni menționate mai sus, și până la executarea hotărârii, urmează a fi plătită o dobândă la sumele prevăzute mai sus, la o rată egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;
7. Respinge restul pretențiilor reclamanților cu privire la satisfacția echitabilă.
Redactată în limba engleză și notificată în scris la 14 februarie 2017, în conformitate cu Articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.
Hasan BakırcıNebojša Vučinić
Grefier adjunctPreședinte
Full & Egal Universal Law Academy