©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Ichin şi alţii împotriva Ucrainei (nr. 28189/04)
Hotărârea din 21.12.2010
Art. 5 § 1: Arestare sau detenţie legalã
Detenţia arbitrară a unor minori într-un centru de detenţie pentru minori: încălcare
În fapt – Al doilea şi al patrulea reclamant, care erau la acea dată minori, furaseră mâncare şi ustensile de bucătărie de la cantina şcolii. Au fost interogaţi de poliţie şi au recunoscut faptele. De asemenea, au înapoiat o parte din obiectele pe care le-au furat. O instanţă a dispus trimiterea lor într-un centru de detenţie pentru minori, considerând că erau susceptibili de a comite acte periculoase din punct de vedere social, de a se sustrage anchetei şi de a obstrucţiona buna derulare a procedurii. Cei doi adolescenţi au fost deţinuţi timp de 30 de zile. În cele din urmă, procedura penală îndreptată împotriva lor a fost clasată, pentru că nu aveau vârsta necesară pentru a răspunde penal.
În drept – Art. 5 § 1: plasarea minorilor într-un centru de detenţie special era prevăzută de Codul de procedură penală. Având în vedere acestea, circumstanţele cauzei suscită îndoieli cu privire la chestiunea dacă domeniul şi modalităţile de aplicare ale acestei proceduri erau suficient de bine definite pentru a evita arbitrarul. Autorităţile i-au convocat pe reclamanţi în calitate de martori într-o cauză penală deschisă împotriva lui X, deşi identitatea autorilor infracţiunii fusese deja stabilită. Decizia de a-i plasa în detenţie nu pare să fi răspuns la nici unul din obiectivele vizate de art. 5 § 1 lit. c). Nu a fost luată nicio măsură de anchetă în timpul detenţiei adolescenţilor, iar procedura penală îndreptată împotriva lor a fost iniţiată la 20 de zile după repunerea lor în libertate, deşi erau prea tineri pentru a putea a avea răspundere penală. Mai mult, centrul de detenţie pentru minori în care au fost trimişi nu poate fi considerat un loc de „educaţie supravegheată" în sensul art. 5 § 1 lit. d), căci era destinat izolării temporare a minorilor şi în special a tinerilor care săvârşiseră o infracţiune. Din elementele comunicate Curţii, nu reiese că reclamanţii ar fi participat la vreo activitate educativă în timpul şederii lor în acest centru. În consecinţă, detenţia lor nu face obiectul excepţiilor acceptabile, menţionate la art. 5 § 1 lit. d). Pe scurt, persoanele în cauză au făcut obiectul unei detenţii arbitrare.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy