Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,
efectuată de către organizaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 40274/06
depusă de COLDIN-DC şi Eugeniu COLISNICENCO
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 6 noiembrie 2012 în cadrul unui comitet compus din:
Luis López Guerra, preşedinte,
Ján Šikuta,
Nona Tsotsoria, judecători
şi Marialena Tsirli, Grefier Adjunct al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 2 august 2006,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
1. Prima reclamantă, COLDIN-DC SRL, este o societate cu răspundere limitată înregistrată în Republica Moldova, care are sediul în Chişinău. Al doilea reclamant, dl Eugeniu Colisnicenco, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1950 şi care locuieşte în Chişinău. Al doilea reclamant este directorul şi cofondatorul primei reclamante.
2. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său ad interim, dl L. Apostol.
3. Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
A. Neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive
4. La 3 decembrie 2002, Tribunalul Economic Chişinău a obligat primăria localităţii Dubăsarii-Vechi să elibereze primei reclamante un certificat în scris privind drepturile acesteia asupra unui teren. Hotărârea judecătorească nu a fost atacată, astfel ea devenind definitivă şi irevocabilă.
5. Părţile nu au fost de acord în ceea ce priveşte executarea corespunzătoare a hotărârii judecătoreşti.
6. La 21 aprilie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Potrivit articolului 7 al acestei legi, persoanele care au depus cerere la Curtea în legătură cu o pretinsă încălcare a drepturilor lor stabilite de prezenta lege şi care sunt pendinte, pot adresa în instanţă de judecată, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cereri de chemare în judecată.
Legea a intrat în vigoare la 1 iulie 2011.
7. În scrisoarea din 18 iunie 2012, reclamanţii au informat Curtea că nu intenţionează să utilizeze noul recurs intern.
B. Urmărirea penală împotriva celui de-al doilea reclamant
8. La 3 decembrie 2002, procuratura Criuleni a deschis un dosar penal pe numele celui de-al doilea reclamant pentru falsificarea documentelor oficiale. La 5 decembrie 2003, Judecătoria Criuleni l-a achitat pe reclamant, hotărâre care a fost menţinută în apel şi recurs.
9. La 6 ianuarie 2005, reclamantul a atacat în justiţie Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală în scopul obţinerii despăgubirilor morale pentru prejudiciul cauzat prin urmărirea penală efectuată împotriva lui. La 15 februarie 2006, Curtea Supremă de Justiţie a acordat reclamantului 5000 de lei moldoveneşti (în jur de 310 euro) cu titlu de prejudiciu moral.
PLÂNGERILE
10. Invocând articolele 6 şi 13 ale Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr.1, prima reclamantă s-a plâns de neexecutarea de către autorităţile naţionale a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.
11. Al doilea reclamant a susţinut că judecătorii Curţii Supreme de Justiţie nu au fost independenţi faţă de Guvern, contrar articolului 6 § 1 al Convenţiei, deoarece i-au acordat o sumă mică în calitate de despăgubiri morale.
ÎN DREPT
12. Primul reclamant s-a plâns de omisiunea autorităţilor de stat de a executa hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea sa într-un termen rezonabil.
13. Curte aminteşte că s-a pronunţat anterior asupra noului remediu introdus de Legea nr. 87 şi că a statuat că acesta este efectiv (a se vedea Balan c. Moldova (déc.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012; Manascurta c. Moldova (déc.), nr. 31856/07, 14 februarie 2012).
14. În lumina constatărilor făcute de Curte în cauzele Balan şi Manascurta citate mai sus, Curtea notează că prima reclamantă trebuie să epuizeze această nouă cale de recurs intern accesibile în dreptul naţional, în temeiul articolului 35 § 1 al Convenţiei. În acelaşi timp, Curtea trebuie să constată că prima reclamantă nu intenţionează să o utilizeze.
15. Reiese că plângerile primei reclamante generate de neexecutarea într-un termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti definitive sunt premature şi trebuie respinse pentru neepuizarea căilor de recurs interne, în conformitate cu articolul 35 § 1şi § 4 al Convenţiei.
16. Cât priveşte plângerile formulate de cel de-al doilea reclamant în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, Curtea notează că, având în vedere ansamblul materialelor pe care le deţine şi în măsura în care ea este competentă să examineze pretenţiile formulate, ea nu constată vreo aparenţă de încălcare a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie. Prin urmare, acest capăt de cerere este vădit neîntemeiat şi trebuie respins în conformitate cu articolul 35 § 3 şi § 4 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declară cererile inadmisibile.
Marialena TsirliLuis López Guerra
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy