©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Creangă împotriva României (MC) – 29226/03
Hotărârea din 23.02.2012
Art. 5 § 1: Lipsire de libertate – Căi legale
Art. 5 § 1 lit. c) Motive verosimile de a bănui
Nerespectarea procedurii legale pentru detenţia unui suspect: încălcare
În fapt - Reclamantul este, din 1995, ofiţer în cadrul poliţiei judiciare. La 16 iulie 2003, fiind informat de superiorul său ierarhic că trebuia să se prezinte la sediul Parchetului Naţional Anticorupţie („PNA”) pentru a fi audiat, reclamantul s-a prezentat la sediul parchetului la orele 9:00 dimineaţa. La orele 10:00, reclamantul a fost interogat de un procuror. A fost reţinut la sediul parchetului până la orele 20:00 când a fost informat de învinuirile formulate împotriva sa. Ulterior, a fost arestat preventiv pe baza unui mandat de arestare preventivă emis în temeiul ordonanţei PNA din 16 iulie 2003, în care se menţiona că măsura de arestare a reclamantului fusese dispusă pe o durată de trei zile, adică de la 16 iulie 2003, orele 22:00, până la 18 iulie 2003, orele 22:00. La 18 iulie 2003, curtea militară de apel, în complet de judecător unic, a prelungit măsura arestării preventive cu 27 de zile. În aceeaşi zi, un mandat de arestare a fost emis pe numele reclamantului, având acelaşi conţinut cu cel din 16 iulie 2003. La 21 iulie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul prin care se contesta legalitatea compunerii completului de judecată, a casat hotărârea dată în primă instanţă şi a dispus punerea în libertate a reclamantului. Acesta a fost pus în libertate în aceeaşi zi. Ulterior, Procurorul general a formulat la Curtea Supremă de Justiţie un recurs în anulare împotriva acestei hotărâri. Prin hotărârea definitivă din 25 iulie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, în complet de nouă judecători, a admis recursul în anulare, a casat hotărârea din 21 iulie 2003. La 25 iulie 2003, reclamantul a fost arestat preventiv. În iulie 2004, curtea militară de apel a dispus punerea în libertate a reclamantului, înlocuind măsura arestării preventive cu interdicţia de a părăsi ţara.
Printr-o hotărâre din 15 iunie 2010, Curtea europeană a stabilit, în unanimitate, că, pe de o parte, a fost încălcat art. 5 § 1 prin luarea, fără temei legal, a măsurii arestării preventive a reclamantului din 16 iulie 2003 între orele 10:00 şi 22:00 şi prin arestarea preventivă la 25 iulie 2003, în urma admiterii recursului în anulare, iar pe de altă parte, că nu a avut loc o încălcare a art. 5 § 1 privind insuficienţa motivării măsurii arestării preventive de la 16 la 18 iulie 2003.
În drept – Art. 5 § 1: Nu este contestat faptul că reclamantul a fost citat la PNA şi că a intrat în sediul parchetului la orele 9:00 pentru a da o declaraţie în cadrul unei anchete penale. Trebuie admis că, din acel moment, reclamantul s-a aflat într-adevăr sub controlul autorităţilor. În consecinţă, Guvernului îi revine sarcina de a oferi explicaţii privind evenimentele petrecute începând cu acel moment în sediul PNA. La rândul său, Guvernul se declară în imposibilitatea de a prezenta registrele de intrări şi ieşiri ale sediului PNA, care ar fi fost distruse ca urmare a împlinirii termenului de conservare. Pe de altă parte, declaraţia procurorului însărcinat cu urmărirea penală la momentul faptelor este contrazisă nu numai de afirmaţiile reclamantului, ci şi de declaraţiile scrise concordante a doi martori.
La citarea reclamantului se mai adaugă şi ordinul verbal dat de superiorul său ierarhic de a se prezenta la PNA. şªeful poliţiei fusese de asemenea informat de citarea mai multor agenţi de poliţie la 16 iulie 2003, pentru a garanta prezenţa acestora la parchet. Or, la vremea respectivă, cadrele de poliţie se supuneau disciplinei militare, astfel încât le era extrem de dificil să nu se conformeze ordinelor superiorilor lor. Deşi nu se poate concluziona că privarea de libertate a reclamantului a intervenit doar pe baza acestui singur motiv, totuşi există alte elemente importante care militează în favoarea unei astfel de privări, cel puţin începând din momentul notificării orale a deciziei de începere a urmării penale, la orele 12:00: cererea adresată de procuror reclamantului de a rămâne la sediul PNA în vederea unor noi depoziţii şi confruntări multiple, începerea urmăririi penale împotriva reclamantului în acea zi, faptul că şapte poliţişti faţă de care nu se începuse urmărirea penală au fost informaţi că puteau părăsi sediul PNA din moment ce prezenţa şi interogatoriul lor nu mai erau necesare, prezenţa jandarmilor în sediul PNA, precum şi faptul că procurorul l-a informat pe reclamant că avea posibilitatea de a fi asistat de un avocat. Având în vedere ordinea lor cronologică, aceste evenimente se înscriu în mod evident în cadrul unei anchete penale de mare anvergură. Această anchetă urmărea să anihileze o reţea de trafic cu produse petroliere. Începerea urmăririi penale faţă de reclamant şi colegii săi se încadrează în acest context procedural, iar necesitatea de a realiza într-o singură zi diferite acte de procedură penală faţă de aceste persoane tinde să demonstreze că reclamantul era într-adevăr obligat să se conformeze. În concluzie, întrucât Guvernul nu a prezentat elemente convingătoare şi relevante în sprijinul versiunii sale asupra faptelor, şi anume faptul că reclamantul ar fi părăsit sediul PNA şi că era liber să părăsească de bunăvoie sediul după ce a dat prima declaraţie şi având în vedere caracterul coerent şi plauzibil al versiunii reclamantului, reiese că acesta din urmă a rămas într-adevăr în sediul parchetului şi că a fost lipsit de libertate, cel puţin între orele 12:00 şi 22:00.
Reclamantul a fost citat să se prezinte la PNA pentru a da o declaraţie în cadrul unei proceduri penale, fără să i se ofere alte precizări cu privire la scopul declaraţiei. Or, legislaţia naţională în materie impune ca citaţia să precizeze calitatea în care o persoană este citată, precum şi obiectul cauzei. Rezultă că reclamantul nu ştia că era citat în calitate de martor sau învinuit, ori poate chiar în calitate de poliţist care efectuează el însuşi cercetări. În orice caz, potrivit versiunii faptelor prezentate de Guvern, în jurul orelor 12:00, pe când agenţii de poliţie îşi terminau de scris declaraţiile, procurorul a revenit în sală pentru a-i informa că a fost începută urmărirea penală faţă de 10 dintre agenţii de poliţie prezenţi, inclusiv reclamantul, şi că aceştia aveau dreptul să îşi aleagă un avocat sau, în caz contrar, li se va repartiza unul din oficiu. La momentul primei sale declaraţii, reclamantul nu avea cunoştinţă de statutul său juridic şi de garanţiile care decurgeau din acesta. Chiar dacă, în aceste condiţii, Curtea se îndoieşte de compatibilitatea situaţiei reclamantului în primele 3 ore petrecute la sediul PNA cu art. 5 § 1, totuşi nu intenţionează se pronunţe asupra acestei chestiuni din moment ce este evident că, cel puţin începând cu orele 12:00, statutul penal al reclamantului s-a clarificat, în urma declanşării urmăririi penale. Începând din acel moment, reclamantul a avut incontestabil calitatea de învinuit, astfel încât legalitatea lipsirii sale de libertate trebuie examinată cu începere din acel moment, din perspectiva art. 5 § 1 lit. c). Începând cu orele 12:00, procurorul avea la dispoziţie motive suficient de întemeiate pentru a justifica privarea de libertate a reclamantului în scopul efectuării cercetării. Dreptul român prevede măsurile ce trebuie luate în acest sens, şi anume reţinerea sau arestarea preventivă, însă procurorul nu a luat cea de-a doua măsură decât foarte târziu, în jurul orelor 22:00. În consecinţă, privarea de libertate căreia i-a căzut victimă reclamantul la 16 iulie 2003, cel puţin între orele 12:00 şi 22:00, nu avea temei legal în dreptul intern.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy