CASE OF CULEV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,

efectuată de asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”

SECŢIA A TREIA

CAUZA CULEV c. MOLDOVEI

(Cererea nr. 60179/09)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

17 aprilie 2012

Hotărârea va rămâne definitivă în circumstanţele stabilite în articolul 44 § 2 al Convenţiei. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Culev c. Moldovei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

Josep Casadevall, Preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al Secţiei,

Deliberând la 27 martie 2012 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 60179/09) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dl Vasile Culev („reclamantul”), la 29 octombrie 2009.

2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl V. Sîrghi, avocat în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

3. Reclamantul susţine că a fost deţinut în condiţii inumane de detenţie şi că instanţele judecătoreşti nu au dedus din termenul pedepsei cu închisoarea perioada cât s-a aflat în arest preventiv.

4. La 20 ianuarie 2010 cererea a fost comunicată Guvernului. De asemenea, Curtea a decis să examineze fondul cererii şi admisibilitatea acesteia împreună (Articolul 29 § 3).

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

5. Reclamantul s-a născut în anul 1961 şi locuieşte în Chişinău.

6. Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.

A. Arestul şi condamnarea reclamantului

7. La 8 august 2006, reclamantul a fost reţinut sub bănuiala că a falsificat documente oficiale, că avea în posesie marijuana în scop personal şi că a vândut valută străină falsificată. El a pledat vinovat în ceea ce priveşte prima acuzaţie, dar a negat că a comis celelalte infracţiuni.

8. La 10 august 2006 el a fost pus în libertate, fiind reţinut din nou la 16 august 2006 şi plasat în Penitenciarul nr. 13 din Chişinău la 26 august 2006.

9. La 20 februarie 2007 el a fost condamnat pentru infracţiunea pe care a recunoscut că a săvârşit-o şi a fost achitat pentru celelalte capete de acuzare. El a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni şi 6 zile, dar a fost pus în libertate imediat deoarece petrecuse deja în arest preventiv o perioadă de timp echivalentă.

10. La 18 septembrie 2007, Curtea de Apel Chişinău a casat parţial sentinţa şi a mărit pedeapsa reclamantului până la 2 ani. La 3 martie 2008, el a fost arestat din nou şi a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13 din Chişinău în perioada 6 martie 2008 – 27 decembrie 2009 (atunci când a fost transferat la Penitenciarul nr. 5 din Cahul). La 10 aprilie 2010 el a fost transferat la Spitalul Penitenciarului nr. 16 „Pruncul” pentru a fi supus unui tratament împotriva tuberculozei.

11. La 15 iulie 2008, Curtea Supremă de Justiţie a dispus reexaminarea cauzei de către Curtea de Apel Chişinău.

12. La 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Chişinău l-a condamnat pe reclamant pentru toate capetele de acuzare (a se vedea paragraful 7 de mai sus), aplicându-i o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani şi 6 luni.

13. La 30 iunie 2009, Curtea Supremă de Justiţie a casat parţial sentinţa, condamnându-l pe reclamant la 7 ani şi 2 luni de închisoare.

14. La 17 noiembrie 2009, Curtea Supremă de Justiţie a adoptat o hotărâre judecătorească prin care a corectat o eroare admisă în prima decizie din 30 iunie 2009. În rezultat, întreaga perioadă de arest preventiv a reclamantului a fost dedusă din pedeapsa cu închisoarea aplicată reclamantului. Reclamantul continuă să-şi execute pedeapsa.

B. Condiţiile de detenţie

15. Reclamantul a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13 din 16 august 2006 până la 20 februarie 2007, precum şi din 6 martie 2008 până la 27 decembrie 2009. El a descris condiţiile de detenţie în felul următor.

16. Celula măsura 20 m2 şi găzduia 13-20 de deţinuţi în acelaşi timp. Aceasta era umedă şi murdară. Pe timp de vară era extrem de cald, ceea ce-i forţa pe deţinuţi să se dezbrace pe jumătate; pe timp de iarnă era foarte frig.

17. Reclamantul ar fi fost expus fumatului pasiv, în ciuda faptului că era bolnav de tuberculoză, lucru de care autorităţile penitenciarului erau conştiente încă de la începutul detenţiei sale. Unicul geam micuţ era acoperit cu o placă de metal cu găuri mici, nepermiţând luminii zilei să pătrundă în celulă.

18. La robinet nu întotdeauna curgea apă, ceea ce făcea imposibilă eliminarea mirosului de toaletă care era situată la doar 1,5 metru depărtare de la masa la care mâncau. Doar o dată pe săptămână aveau acces la duş. Celula era infestată de insecte parazite.

19. Reclamantul ar fi solicitat de mai multe ori să îi fie acordată îngrijire medicală corespunzătoare, dar aceasta a fost refuzată din cauză că nu existau medicamentele necesare (reclamantul nu a specificat ce fel de medicamente erau necesare şi pentru ce fel de boală). De asemenea, el a solicitat o alimentaţie mai bună şi timp suplimentar pentru plimbările zilnice pentru a-şi îmbunătăţi starea de sănătate, dar şi aceste solicitări au fost refuzate.

20. Potrivit reclamantului, mâncarea care era servită mirosea rău şi era practic necomestibilă.

21. În scrisoarea din 8 decembrie 2006 pe care şeful Departamentului Instituţiilor Penitenciare i-a trimis-o ca răspuns la plângerea reclamantului, acesta îl informa pe reclamant că în urma unui control s-a stabilit că celula în care erau deţinuţi reclamantul şi alte cinci persoane, celula nr. 57, a fost proiectată pentru 12 persoane.

22. La 21 septembrie 2009, reclamantul a intrat în greva foamei şi a fost mutat într-o altă celulă.

23. Guvernul a prezentat detalii cu privire la condiţiile de detenţie a reclamantului, inclusiv în ceea ce priveşte suprafaţa fiecărei celule în care acesta a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13, cum a fost, de exemplu, celula nr. 57 care măsoară 22,3 m2. Fiecare celulă este bine luminată şi are un geam şi sistem de ventilare funcţional. Fiecare celulă este echipată cu chiuvetă şi toaletă, separate de restul celulei printr-un perete. Mâncarea este pregătită în conformitate cu normele specifice, iar doctorul din cadrul penitenciarului verifică calitatea acestei în mod regulat. Încălzirea este asigurată prin intermediul centralei termice autonome instalate în cadrul penitenciarului. Fumatul în celule este interzis, dar există zone autorizate pentru fumat; reclamantul însăşi fuma 20 de ţigări pe zi. În plus, reclamantul a fost supus testelor de tuberculoză perioade îndelungate de timp încă de când a fost adus prima dată în Penitenciarul nr. 13. El a suferit de această boală în anul 2004 în Ucraina şi de aceea se ştia că există un risc sporit de recidivare a bolii, fiind tratat corespunzător. Guvernul a prezentat probe a unor astfel de controale medicale şi tratamente, care, de asemenea, conţineau şi tratamente aplicate reclamantului pentru alte afecţiuni de care suferea acesta.

II. DREPTUL ŞI PRACTICA NAŢIONALĂ RELEVANTĂ, PRECUM ŞI RAPOARTELE NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE RELEVANTE

24. În conformitate cu articolul 225 al Codului de executare (în vigoare din 1 iulie 2005 şi republicat la 5 noiembrie 2010), norma de spaţiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m2.

25. Guvernul a anexat la observaţiile sale copii ale hotărârilor în cauzele Drugaliov c. Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor, şi Gristiuc c. Ministerul Finanţelor şi Departamentul Instituţiilor Penitenciare. Reclamanţilor în ambele cauze le-au fost acordate despăgubiri pentru maltratare şi/sau condiţii inumane de detenţie.

26. În raportul din 2010 (pagina 142 şi următoarele, capitolul „Condiţii de detenţie”) al centrului pentru Drepturile Omului din Moldova („Centrul”, care reprezintă instituţia Ombudsmanului în Republica Moldova), acesta a constatat inter alia că:

„Asigurarea normei de spaţiu locativ (4m²) în blocurile locative ale instituţiei[1] rămâne o problemă incomodă şi s-a transformat într-o deficienţă sistemică a penitenciarelor din întreaga ţară. ...

Aceeaşi situaţie a fost atestată şi în cadrul vizitei din Penitenciarul nr. 13 mun. Chişinău, la 9 septembrie 2010, în unele celule spaţiul locativ nefiind proporţional cu numărul deţinuţilor. La momentul vizitei, în celula 38 erau plasate opt persoane, în timp ce aceasta avea o suprafaţă de 24 m2. Această situaţie a fost constată în repetate rânduri în cadrul vizitelor angajaţilor Centrului pentru Drepturile Omului în izolatorul de urmărire penală din mun. Chişinău. O asemenea stare de lucruri a fost documentată şi în cadrul vizitei din 19 mai 2010 la Penitenciarul nr. 7 s. Rusca, unde în una din celulele blocului nr. 2, cu o suprafaţă de 15,5 m2, se deţineau şase persoane, şi la Penitenciarul nr. 4 or. Cricova, unde la data efectuării vizitei, la 27 aprilie 2010, în cadrul sectorului locativ nr.7, s-a depistat deţinerea a peste 20 de persoane într-o încăpere de 65 m2.

Aglomerarea este un subiect de relevanţă directă şi pentru mandatul avocatului parlamentar în calitatea sa de Mecanism Naţional de Prevenire a Torturii, care a constat în repetate rânduri supra-aglomerarea în instituţiile penitenciare din ţară. ...

... Departamentul Instituţiilor Penitenciare a informat avocatul parlamentar despre faptul că asigurarea cu produse din carne şi peşte se efectuează după posibilităţi. Totodată, autorităţile vizate au comunicat că, în condiţiile situaţiei financiare dificile, pe parcursul anului 2010, deţinuţii din Penitenciarul nr. 17 or. Rezina au fost asiguraţi cu produse din carne în volum de 75 la sută din necesar şi cu produse din peşte în volum de 80 la sută din necesar. În acest sens, Ministerul Justiţiei a comunicat despre cheltuielile suportate pe parcursul anului 2010. Astfel, pentru alimentaţia deţinuţilor în 2010 au fost alocate din bugetul de stat 24,05 milioane de lei, în timp ce necesităţile pentru aceeaşi perioadă, prezentate Ministerului Finanţelor la proiectul Legii bugetului, au constituit 29,05 milioane de lei. Pentru alimentarea unui deţinut în zi, în anul 2010, au fost cheltuiţi 10,24 lei, necesitatea fiind de 12,35 lei. În asemenea condiţii, deseori acest fapt s-a aflat la baza motivării de către reprezentanţii administraţiilor instituţiilor penitenciare privind imposibilitatea asigurării deţinuţilor cu produse din carne şi peşte.

...

În ceea ce priveşte condiţiile sanitare, iluminarea şi ventilarea, aceste probleme persistă în majoritatea încăperilor locative ale penitenciarelor din Republica Moldova, excepţie fiind instituţiile penitenciare nr.1, or. Taraclia şi nr.7, s. Rusca, Hânceşti.

Republica Moldova a moştenit penitenciare vechi, cu edificiile degradate, de tip lagăr, conform standardelor sovietice. Aceste tipuri de penitenciare nu corespund exigenţelor înaintate de actele naţionale şi internaţionale în domeniu, iar posibilităţile financiare reduse ale statului nu permit reconstrucţia sau renovarea acestora.

În instituţiile penitenciare, cu excepţia celor cu statut de izolator de urmărire penală şi Penitenciarul nr. 1 or. Taraclia, găzduirea deţinuţilor se face în dormitoare de capacitate mare, care nu dispun în deplină măsură de facilităţile de care condamnaţii ar putea beneficia zilnic: spaţiu de dormit, spaţiu de zi şi instalaţii sanitare. Deţinuţii se află în spaţii extrem de înghesuite, întunecoase, umede, fără ventilaţie şi care sunt îmbibate cu fum de ţigară. În unele penitenciare paturile amenajate în două nivele împiedică esenţial pătrunderea luminii naturale în sectoarele locative.”

27. Paragrafele relevante ale raportului Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor sau Pedepselor Inumane şi Degradante (CPT) publicat ca urmare a vizitei în Moldova în perioada 14-24 septembrie 2007 (CPT/Inf (2008) 39), prevede următoarele (traducere neoficială):

„46. La începutul vizitei din 2007, directorul Departamentului Instituţiilor Penitenciare a Ministerului Justiţiei a prezentat delegaţiei informaţii detaliate privind măsurile luate deja sau planificate cu scopul reformării sistemului penitenciar din Republica Moldova şi implementării recomandărilor CPT. Un rezultat deosebit de binevenit al acestor măsuri este reducerea gradului de populare a închisorilor din ţară. În perioada în care a fost efectuată vizita din 2007, numărul total al deţinuţilor în închisori se ridica la 8033 (inclusiv 1290 în arest preventiv), comparativ cu 10591 în anul 2004. Această tendinţă pozitivă poate fi atribuită modificărilor legislative efectuate în anii precedenţi, inclusiv intrării în vigoare a noului Cod de executare în iulie 2005 şi adoptării unor amendamente la Codul penal şi Codul de procedură penală. Drept rezultat, a avut loc o creştere a numărului de persoane eliberate condiţionat, precum şi creşterea frecvenţei de utilizare a pedepselor alternative pedepsei cu închisoarea şi o aplicare mai selectivă a arestului preventiv de către instanţele de judecată.

În continuare, implementarea „Conceptului de reformare a sistemului penitenciar în perioada 2004-2013” a fost susţinută de creşterea alocaţiilor bugetare (de la 75,8 milioane de lei în 2004 la 166,1 milioane de lei în 2007), precum şi de sporirea ajutorului din străinătate. Aceasta a făcut posibilă, inter alia, ameliorarea hranei servită deţinuţilor, îmbunătăţirea asistenţei medicale şi efectuarea unor lucrări de renovare la câteva penitenciare (de exemplu, nr. 1 din Taraclia, nr. 7 de la Rusca şi nr. 17 din Rezina).

În cele din urmă, dar nu mai puţin important, a avut loc o schimbare importantă în mentalitatea în rândul angajaţilor prin intermediul unor proceduri îmbunătăţite de angajare şi instruire. Delegaţia a fost informată că în ultimii ani directorii multor penitenciare au fost înlocuiţi prin organizarea unor concursuri de angajare şi aplicarea perioadei de probă. În plus, au fost elaborate noi programe de training pentru angajaţi, punându-se un accent deosebit pe problemele privind drepturile omului ...

47. CPT nu poate decât să salute măsurile menţionate mai sus adoptate de autorităţile Republicii Moldova. Însă, informaţia colectată de delegaţia Comitetului în timpul vizitei din 2007 demonstrează că sunt de făcut mai multe. În special, suprapopularea continuă să fie o problemă; în ciuda faptului că toate unităţile vizitate funcţionau cu mult sub capacităţile lor oficiale, iar spaţiul locativ pentru fiecare deţinut se reducea în medie la 2 m2, şi nu la standardul de 4 m2 prevăzut de legislaţia Republicii Moldova.

CPT este convins că singura cale viabilă de a controla suprapopularea şi de a atinge standardul de 4 m2 de spaţiu locativ per deţinut este adoptarea unor politici care să limiteze sau să moduleze numărul deţinuţilor trimişi la închisoare.

În legătură cu aceasta, Comitetul trebuie să sublinieze necesitatea unei strategii care să acopere atât admiterea cât şi eliberarea din închisoare pentru a asigura că închisoarea este într-adevăr ultima soluţie. Aceasta implică, în primul rând, punerea accentului pe măsurile neprivative de libertate care pot fi aplicate în perioada de dinaintea aplicării pedepsei cu închisoarea şi, în al doilea rând, adoptarea unor măsuri care să faciliteze reintegrarea în societate a persoanelor care au fost private de libertate.

CPT are încredere că autorităţile Republicii Moldova vor continua eforturile lor în combaterea fenomenului suprapopulării, iar în acest proces se vor ghida de Recomandarea Rec(99)22 Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu privire la suprapopularea închisorilor, precum şi de Recomandarea Rec(2003)22 cu privire la eliberarea condiţionată.”

ÎN DREPT

I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 3 AL CONVENŢIEI

28. Reclamantul s-a plâns de faptul că condiţiile de detenţie din Penitenciarul nr. 13 au fost inumane, contrar cerinţelor articolului 3 din Convenţie, care stipulează următoarele:

„ Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

A. Admisibilitatea

29. Guvernul a susţinut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne în ceea ce priveşte pretenţia compensării prejudiciului care i-ar fi fost cauzat prin detenţia lui în condiţii inumane. Acesta a făcut trimitere la jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti naţionale în această materie (a se vedea paragraful 25 de mai sus).

30. Curtea observă că a constatat deja încălcarea articolului 13 al Convenţiei în cauza Malai v. Moldova (nr. 7101/06, §§ 45-46, 13 noiembrie 2008), în cauza I.D. v. Moldova (nr. 47203/06, § 50, 30 noiembrie 2010) şi în cauza Rotaru v. Moldova (nr. 51216/06, § 47, 15 februarie 2011) pe motivul inexistenţei recursurilor efective în Republica Moldova pentru compensarea prejudiciilor cauzate prin detenţia în condiţii inumane şi degradante. De asemenea, Curtea a observat că recursul invocat de Guvern nu are un efect preventiv în sensul îmbunătăţirii condiţiilor de detenţie a unui reclamant, ci doar un efect compensator (a se vedea, de exemplu, Holomiov v. Moldova, nr. 30649/05, § 107, 7 noiembrie 2006). Prin urmare, acesta nu este efectiv în cazul persoanelor aflate în detenţie în asemenea condiţii în momentul depunerii cererii lor la Curte (a se vedea, de exemplu, Oprea v. Moldova, nr. 38055/06, § 33, 21 decembrie 2010), cum este şi situaţia reclamantului.

31. Aşadar, obiecţia preliminară a Guvernului trebuie respinsă.

32. Curtea face trimitere la jurisprudenţa sa rezumată în cauza I.D. v. Moldova (citată mai sus, §§ 27-31) privind aplicarea regulii de şase luni, stipulată în articolul 35 § 1 al Convenţiei, pentru plângerile privind condiţiile de detenţie, în cazul în care detenţia reclamantului este întreruptă. Curtea constată că prima perioadă de detenţie a reclamantului în Penitenciarul nr. 13 (între 26 august 2006 şi 20 februarie 2007) trebuie luată în considerare separat de cea de-a doua perioadă de detenţie (care a început la 6 martie 2008). Este adevărat că în timpul celor două perioade de detenţie reclamantul a fost deţinut în cadrul aceluiaşi proces penal. Însă, având în vedere intervalul de timp semnificativ dintre cele două perioade de detenţie care sunt vizate în cerere – mai mult de un an – Curtea nu le poate trata ca părţi ale unei situaţii continue aidoma celei descrise mai sus, chiar dacă sunt îndeplinite şi alte condiţii (a se vedea Haritonov v. Moldova, nr. 15868/07, § 26, 5 iulie 2011). Reclamantul a depus plângerea sa la 29 octombrie 2009 şi nu există nimic care să sugereze că el a fost împiedicat de către autorităţi într-un fel sau altul să depună plângeri şi înainte de această dată. Prin urmare, în ceea ce priveşte prima perioadă de detenţie, plângerea reclamantului a fost depusă mai târziu de şase luni de la data la care pretinsa încălcare ar fi avut loc şi, astfel, trebuie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 1 şi § 4 al Convenţiei.

33. Curtea notează că în observaţiile sale privind fondul cauzei prezentate la 30 august 2010, reclamantul s-a plâns că nu i s-ar fi acordat suficientă îngrijire medicală în Penitenciarul nr. 16, unde a fost tratat de tuberculoză. Această nouă plângere nu a făcut parte din cererea iniţială şi nici nu a fost formulată în corespondenţa care a precedat data la care a fost comunicată prezenta cerere Guvernului pârât. De aceea, aceasta a fost înregistrată ca cerere separată pe motiv că depăşeşte scopul prezentei cauze şi nu va fi examinată aici.

34. Curtea notează că plângerea privind condiţiile de detenţie din cea de-a doua perioadă de detenţie a reclamantului în Penitenciarul nr. 13 (între 6 martie 2008 şi 27 decembrie 2009) nu este vădit neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 (a) al Convenţiei. În continuare, ea notează că aceasta nu este inadmisibilă pe alte temeiuri. Prin urmare ea trebuie declarată admisibilă.

B. Fondul

35. Reclamantul a făcut referinţă la descrierea sa cu privire la condiţiile de detenţie din Penitenciarul nr. 13, adică la suprapopulare, la accesul insuficient la lumina zilei şi la ventilare, la calitatea hranei şi la calitatea asistenţei medicale care i-a fost acordată (a se vedea paragrafele 15-20 de mai sus). De asemenea, el a susţinut că a fost lipsit de îngrijirea medicală care se impunea datorită condiţiei sale de sănătate.

36. Guvernul a argumentat că în Penitenciarul nr. 13 reclamantul a fost deţinut în celule care îi puneau la dispoziţie acei 4 m2 de spaţiu locativ per deţinut, aşa cum prevăd exigenţele legale (a se vedea paragraful 24 de mai sus). Guvernul consideră că condiţiile de detenţie au fost acceptabile (a se vedea paragraful 23 de mai sus). În plus, greva foamei organizată de reclamant nu avea legătură cu condiţiile de detenţie, iar reclamantul însăşi a declarat aceasta în acţiunea sa de protest din 21 septembrie 2009.

37. Curtea este de acord cu Guvernul că în privinţa anumitor aspecte reclamantul nu şi-a susţinut pretenţiile cu probe, cum ar fi, de exemplu, pretenţia legată de îngrijirea medicală necorespunzătoare din Penitenciarul nr. 13 (a se vedea paragraful 23 de mai sus).

38. Curtea observă că în cauza Ţurcan v. Moldova (nr. 10809/06, §§ 35‑39, 27 noiembrie 2007) a constatat încălcarea articolului 3 al Convenţiei pe motivul condiţiilor proaste de detenţie a reclamantului în Penitenciarul nr. 13 în perioada februarie-septembrie 2006. În cauza Haritonov v. Moldova (citată mai sus) ea a ajuns la o concluzie similară în privinţa condiţiilor de detenţie a reclamantului în aceeaşi închisoare în perioada dintre 6 septembrie 2006 şi 17 ianuarie 2007.

39. Odată ce prezenta cauză vizează aceeași închisoare (Penitenciarul nr. 13) ca şi cea vizată în cauzele Ţurcan şi Haritonov, şi având în vedere constatările CPT (a se vedea paragraful 27 de mai sus) şi ale instituţiei naţionale a Ombudsmanului (a se vedea paragraful 26 de mai sus), precum şi lipsa probelor concludente din partea Guvernului care ar demonstra că situaţia s-a schimbat semnificativ, Curtea consideră că nu există motive pentru a ajunge la concluzii diferite de cele constatate în cauzele menţionate mai sus. Aşadar, Curtea consideră că suferinţa îndurată de reclamant în timpul detenţiei din perioada 6 martie 2008 – 27 decembrie 2009 a depăşit nivelul inevitabil de suferinţă inerentă detenţiei şi au atins pragul de gravitate contrar articolului 3 al Convenţiei. Prin urmare, a avut loc încălcarea articolului 3 al Convenţiei.

II. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 5 AL CONVENŢIEI

40. Reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 5 al Convenţiei în privinţa omisiunii Curţii Supreme de Justiţie de a deduce, în conformitate cu norma legală, timpul petrecut în arest preventiv din termenul pedepsei cu închisoarea. El susţine că nu a fost informat despre deciziile ulterioare luate în această privinţă, despre care a aflat doar după ce a citit observaţiile Guvernului.

41. Guvernul a făcut trimitere la hotărârea din 17 noiembrie 2009 (a se vedea paragraful 14 de mai sus).

42. Curtea consideră că, în lumina hotărârii din 17 noiembrie 2009, prezenta plângere nu ridică probleme în raport cu articolul 5 al Convenţiei.

43. Reiese că acest capăt de cerere trebuie să fie respins ca fiind vădit neîntemeiat, în conformitate cu articolul 35 § 3 şi § 4 al Convenţiei.

44. Reclamantul s-a plâns în temeiul aceleiaşi prevederi legale că a fost deţinut ilegal în baza hotărârilor judecătoreşti incorecte pronunţate de instanţele de judecată naţionale. Curtea consideră că această pretenţie repetă în esenţă pe cea formulată în temeiul articolului 6, care este examinată mai jos.

III. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 AL CONVENŢIEI

45. Reclamantul s-a plâns şi de încălcarea articolului 6 al Convenţiei pe motivul pretinsei examinări incorecte şi părtinitoare a probelor de către instanţele de judecată naţionale, ceea ce a dus la adoptarea unor hotărâri judecătoreşti greşite şi nemotivate.

46. În urma examinării dosarului, Curtea nu găseşte niciun indiciu de abuz în hotărârile judecătoreşti emise de instanţele de judecată naţionale. Prin urmare, nu există motive pentru a pune la îndoială aceste hotărâri judecătoreşti, iar rolul Curţii nu este cel al unei „a patra instanţe de judecată” care să decidă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane aşa cum solicită reclamantul. Reiese că această plângere trebuie respinsă ca fiind vădit neîntemeiată în conformitate cu articolul 35 § 3 şi § 4 al Convenţiei.

IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI

47. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”

A. Prejudiciul material

48. Reclamantul a pretins 9500 de euro (EUR) pentru compensarea cheltuielilor pe care le-ar fi suportat pe medicamente şi tratamente.

49. Guvernul a contestat această pretenţie, considerând-o neîntemeiată.

50. Curtea notează că nu există probe care să susţină pretenţia reclamantului cum că el a trebuit să plătească pentru medicamente şi tratamente. Din contra, reiese din lista lungă de intervenţii medicale prezentată de Guvern că toate controalele şi tratamentele medicale au fost plătite de către Stat deoarece reclamantul avea calitatea de deţinut. Prin urmare, Curtea nu acordă nicio sumă cu acest titlu.

B. Prejudiciul moral

51. Reclamantul a pretins 1 milion EUR cu titlu de prejudiciu moral care i-a fost cauzat ca urmare a detenţiei sale în condiţii inumane.

52. Guvernul consideră că nu i se cuvine nicio compensație în absenţa încălcării drepturilor garantate de Convenţie. În orice caz, suma pretinsă este excesivă.

53. Având în vedere încălcarea articolului 3 al Convenţiei constate mai sus, Curtea consideră că se justifică în prezenta cauză acordarea unei compensaţii pentru prejudiciul moral. Deliberând în bază de echitate şi luând în considerare perioada lungă de timp în care reclamantul a fost deţinut în condiţii inumane, Curtea acordă reclamantului 4500 EUR.

C. Costuri şi cheltuieli

54. Reclamantul a pretins 300 EUR pentru cheltuieli legale. El a prezentat borderouri cu sumele plătite avocatului său.

55. Guvernul consideră că cheltuielile suportate nu au nicio legătură cu pretinsa încălcare a articolului 3 al Convenţiei şi, de aceea, ar putea să nu fie rambursate deoarece borderourile de plată vizau reprezentarea în procedurile penale naţionale.

56. Curtea notează că unul din borderourile de plată menţionează în mod expres costul reprezentării pentru pregătirea prezentei cereri care a constituit 4784 lei moldoveneşti (300 EUR). Aşadar Curtea este convinsă de faptul că reclamantul a efectuat această plată anume pentru serviciile de reprezentare în prezenta procedură prestate de avocatul său. În plus, suma pretinsă nu este excesivă, de aceea Curtea o acordă integral.

D. Dobânda de întârziere

57. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1. Declară admisibilă plângerea întemeiată pe articolul 3 privind condiţiile de detenţie din cea de-a doua perioadă de detenţie a reclamantului şi inadmisibile restul pretenţiilor din cerere;

2. Hotărăşte că a avut loc încălcarea articolului 3 al Convenţiei;

3. Hotărăşte

(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantei în termen de trei luni de la data la care această hotărâre devine definitivă, în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, următoarele sume, care să fie convertite în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:

(i) EUR 4500 (patru mii cinci sute de euro) cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fi percepută; şi

(ii) EUR 300 (trei sute de euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută;

(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente.

4. Respinge restul pretenţiilor din cerere privind satisfacţia echitabilă.

Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 17 aprilie 2012, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.

              Santiago QuesadaJosep Casadevall              Grefier              Preşedinte

[1] Instituţia la care se face trimitere în această parte a raportului este Penitenciarul nr. 3 din Leova.

Full & Egal Universal Law Academy