Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 52157/10
depusă de Nicolae CUSNIR
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 29 mai 2012, în cadrul unei camere compuse din:
InetaZiemele, Preşedinte,
JánŠikuta,
NonaTsotsoria, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier adjunct al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 26 august 2010,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
PROCEDURA
Reclamantul, dl Nicolae Cusnir, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1947 şi care locuieşte în Bălţi. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl V. Caletnic, avocat din Rauţel. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Lilian Apostol.
Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 10 al Convenţiei de încălcarea dreptului său la libertatea exprimării.
La 26 martie 2012 şi 13 aprilie 2012, Curtea a primit declaraţiile de reglementare amiabilă a cauzei semnate de către părţi, potrivit cărora reclamantul a fost de acord să renunţe la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri în schimbul angajamentului Guvernului de a-i plăti suma de 3,000 euro cu titlu de orice prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, care ar fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
ÎN DREPT
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei).
În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Marialena TsirliIneta Ziemele
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy