©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Notă de informare privind jurisprudenţa Curţii nr. 167
Octombrie 2013
Delfi AS împotriva Estoniei - 64569/09
Hotărârea din 10.10.2013 [Secţia I]
Art. 10
Art. 10 § 1
Libertatea de exprimare
Obligarea unui portal de internet de ştiri la plata de despăgubiri pentru afirmaţii insultătoare publicate pe site-ul acestuia de către terţi anonimi: neîncălcare
În fapt – Societatea reclamantă deţine unul dintre cele mai importante portaluri de internet de informare din Estonia. La momentul faptelor, utilizatorii de internet puteau să afişeze comentarii privind articolele publicate pe acest site, în mod anonim şi fără o înregistrare prealabilă. Societatea reclamantă nu avea posibilitatea de a edita sau de a modera aceste comentarii, dar putea să le elimine cu ajutorul unui dispozitiv automat de filtrare prin folosirea de cuvinte-cheie sau ulterior sesizării sale de către utilizatorii de internet. În 2006, aceasta a publicat un articol care preciza că o societate care furniza servicii de transport cu feribotul modificase itinerariul urmat de navele sale şi, astfel, a provocat spargerea gheţii în anumite locuri unde ar fi putut fi trasate drumuri de gheaţă. Conform articolului în cauză, rezultase o întârziere de mai multe săptămâni în deschiderea unor astfel de drumuri, care constituiau o modalitate mai ieftină şi mai rapidă decât transportul cu feribotul pentru a ajunge la insulele estoniene. Acest articol a dat naştere mai multor comentarii care conţineau ameninţări personale şi un limbaj insultător la adresa proprietarului companiei de feriboturi. La cererea insistentă a acesteia din urmă, societatea reclamantă a eliminat comentariile în litigiu după aproximativ şase săptămâni de la publicarea lor. Proprietarul companiei de feriboturi a introdus o acţiune pentru calomnie împotriva părţii în cauză, care a fost obligată, printr-o hotărâre definitivă, la plata de despăgubiri în cuantum de 320 EUR.
În drept – Art. 10
a) Aplicabilitate – În faţa Curţii, Guvernul a susţinut că art. 10 nu este aplicabil în speţă deoarece societatea reclamantă pretinde că nu este autorul comentariilor calomnioase şi că nici nu le-a făcut publice. Curtea subliniază că partea în cauză a fost afectată direct de deciziile pronunţate de instanţele interne, care au considerat-o vinovată de calomnie, făcând publice comentariile de pe portalul său. În consecinţă, capătul de cerere al societăţii reclamante priveşte libertatea de exprimare şi intră în sfera de aplicare a art. 10.
b) Cu privire la fond – Societatea reclamantă susţine că dreptul intern nu îi impunea să efectueze o verificare prealabilă a conţinutului mesajelor publicate de terţi şi că răspunderea sa era limitată de Directiva Uniunii Europene privind comerţul electronic*. Cu toate acestea, instanţele estoniene au decis altfel. În această privinţă, Curtea reaminteşte că obligaţia de a interpreta dreptul naţional revine în primul rând instanţelor interne. Aceasta consideră că ingerinţa în libertatea de exprimare a reclamantei era legală în cadrul art. 10, având în vedere că dreptul şi jurisprudenţa interne enunţau clar că editorii de presă sunt răspunzători pentru toate afirmaţiile calomnioase conţinute de publicaţiile pe care le editează. În această privinţă, Curtea observă că faptul de a echivala publicarea articolelor şi comentariilor într-un portal internet cu activitatea jurnalistică şi administratorul portalului în calitate de întreprinzător cu un editor poate fi considerat ca o aplicare a legislaţiei privind răspunderea civilă delictuală în vigoare într-un domeniu nou corespunzător noilor tehnologii.
În ceea ce priveşte problema stabilirii dacă ingerinţa în litigiu era necesară într-o societate democratică, trebuie subliniat faptul că articolul care a dat naştere comentariilor calomnioase privea o chestiune de interes general şi că societatea reclamantă ar fi trebuit să se aştepte la reacţii negative şi să dea dovadă de vigilenţă, pentru a evita să fie acuzată de atingere adusă reputaţiei altora. Totuşi, dispozitivul de filtrare automată, notificare şi eliminare, instituit de partea în cauză, nu a fost suficient pentru a proteja drepturile terţilor. În plus, activitatea comercială a societăţii reclamante consta tocmai în publicarea de articole de informare şi difuzarea comentariilor inspirate de conţinutul acestora utilizatorilor de internet, iar veniturile sale din publicitate depindeau în mare parte de numărul cititorilor săi şi de comentariile publicate. Având în vedere că partea în cauză era în măsură să exercite un control extins asupra comentariilor cititorilor, aceasta ar fi putut să prevadă natura comentariilor pe care un anumit articol risca să le provoace şi să ia măsuri tehnice sau manuale, prin care să evite difuzarea unor afirmaţii calomnioase. În plus, nu ar fi fost deloc realist să se urmărească stabilirea răspunderii autorilor comentariilor în litigiu, deoarece identificarea acestora ar fi fost dificilă. În orice caz, Curtea nu este sigură că adoptarea unor măsuri care ar autoriza părţile vătămate să acţioneze doar împotriva autorilor unor afirmaţii calomnioase ar fi de natură să le asigure acestora dreptul la respectarea vieţii lor private. Având în vedere că societatea reclamantă a decis să autorizeze utilizatorii de internet să publice comentarii fără o înregistrare prealabilă, trebuie să se considere că aceasta şi-a asumat un numit grad de răspundere în ceea ce priveşte comentariile în cauză. Ţinând seama de considerentele anterioare şi de cuantumul modic al despăgubirilor impuse societăţii reclamante, Curtea consideră că restricţia aplicată libertăţii de exprimare a părţii în cauză era justificată şi proporţionată.
Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
[A se vedea şi Krone Verlag GmbH & Co. KG împotriva Austriei (nr. 4), 72331/01, 9 noiembrie 2006]
* Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.
Full & Egal Universal Law Academy