Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către organizaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 488/07
depusă de Anatolie DONCIU
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 11 octombrie 2011 în cadrul unui comitet compus din:
Egbert Myjer, Preşedinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier Adjunct,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 12 decembrie 2006,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
PROCEDURA
Reclamantul, dl Anatolie Donciu, este cetăţean al Republicii Moldova, care s-a născut în 1979 şi care locuieşte la Băcioi. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
La 18 aprilie 2006, reclamantul a fost implicat într-un accident de maşină minor care a avut loc în Chişinău. Potrivit raportului poliţiei, maşina lui a fost implicată într-o tamponare într-o intersecţie nesemnalizată, ca urmare a faptului că nu a oferit prioritate unei maşini care se deplasa din dreapta. În rezultat, a fost pornit un proces administrativ împotriva reclamantului pentru încălcarea codului rutier.
La 16 iunie 2006, la Judecătoria sectorului Centru a avut loc o şedinţă de judecată în timpul căreia reclamantul a susţinut că în intersecţia cu pricina era un indicator de circulaţie. Conform acelui indicator, maşina cealaltă care a fost implicată în accident trebuia să dea prioritate. Judecătoria a respins argumentele reclamantului şi a constatat că este responsabil de producerea accidentului. Instanţa de judecată l-a sancţionat cu o amendă administrativă în sumă de 300 lei moldoveneşti.
Reclamantul a declarat recurs şi a susţinut, inter alia, că el nu a avut posibilitatea să îl audieze pe reprezentantul poliţiei rutiere care a investigat accidentul.
La 10 iulie 2006, Curtea de Apel Chişinău a desfăşurat o şedinţă de judecată la care reclamantul nu a participat şi a respins recursul fără motivare suplimentară.
După comunicarea acestei cauze Guvernului, Procuratura Generală a iniţiat proceduri de revizuire la cererea Agentului guvernamental.
La 27 iulie 2010, Curtea de Apel Chişinău a casat hotărârea judecătorească din 10 iulie 2006 şi a dispus redeschiderea procesului pe motiv că reclamantul nu a fost citat la şedinţa de judecată.
Rezultatul rejudecării nu este cunoscut Curţii.
PLÂNGEREA
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolul 6 al Convenţiei, că procesul de judecată a fost inechitabil, deoarece recursul lui a fost examinat în lipsa sa.
ÎN DREPT
La 26 mai 2011, Curtea a primit următoarea declaraţia de la Guvern:
„Guvernul recunoaşte că, în prezenta cauză, [...] a avut loc încălcarea drepturilor reclamantului garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei.
Guvernul consideră că, prin casarea hotărârii judecătoreşti din 10 iulie 2006 şi rejudecare, efectele încălcării au fost remediate [...] în ceea ce priveşte drepturile reclamantul de a participa, a audia şi a urmări procedurile în faţa unei instanţe de judecată, în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenţiei [...]
Guvernul propune o sumă totală de 1,500 de euro pentru compensarea prejudiciului material şi moral, precum şi acoperirea costurilor şi cheltuielilor angajate în faţa Curţii. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
La 5 septembrie 2011, Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de reclamant:
„Eu sunt de acord cu reglementarea amiabilă a acestei cauze şi [...] accept propunerea Guvernului Republicii Moldova [...]”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei).
În lumina celor de mai sus, este necesar de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rol.
Marialena TsirliEgbert Myjer
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy