Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
CAUZA DRAGOSTEA COPIILOR - PETROVSCHI - NAGORNII c. REPUBLICII MOLDOVA
(Cererea nr. 25575/08)
HOTĂRÎRE
(Reparaţie echitabilă)
STRASBOURG
10 iunie 2014
DEFINITIVĂ
10.09.2014
Această hotărîre poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Dragostea Copiilor - Petrovschi - Nagornii c. Republicii Moldova,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Dragoljub Popović,
Luis López Guerra,
Johannes Silvis,
Valeriu Griţco, judecători,
şi Santiago Quesada, grefier al Secţiei,
Deliberînd la 20 mai 2014 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată prin cererea (nr. 25575/08) depusă la 13 mai 2008 contra Republicii Moldova la Curte, potrivit articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o întreprindere înregistrată în Republica Moldova, Dragostea Copiilor - Petrovschi - Nagornii („compania reclamantă”).
2. În hotărîrea pronunţată la 13 septembrie 2011 („hotărîrea principală”), Curtea a constatat că principiul securităţii raporturilor juridice a fost încălcat ca urmare a admiterii de Curtea Supremă de Justiţie la 14 noiembrie 2007 a cererii de revizuire a hotărîrii judecătoreşti definitive din 18 iulie 2007, aducîndu-se atingere articolului 6 § 1 din Convenţie şi articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie (Dragostea Copiilor - Petrovschi - Nagornii v. Moldova, nr. 25575/08, 13 septembrie 2011).
3. Deoarece chestiunea cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenţie nu era finalizată pentru adoptarea unei soluţii, Curtea a rezervat-o şi a invitat Guvernul şi reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observaţiile sale scrise asupra acestui aspect şi, în special, să notifice Curtea despre orice acord pe care ele l-ar putea încheia.
4. Compania reclamantă şi Guvernul a omis să încheie un acord de reglementare amiabilă a cauzei şi au prezentat observaţii.
ÎN DREPT
5. Articolul 41 din Convenţie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
A. Prejudiciul
6. Compania reclamantă a susţinut că administra o scoală privată din anul 1995. Se pare că de la fondarea pînă la închiderea acesteia în anul 2009, şcoala nu a fost niciodată profitabilă. Potrivit informaţiei prezentate de compania reclamantă pentru perioada anilor 2000-2011, şcoala a înregistrat pierderi în fiecare an, cu excepţia 2000, 2001 şi 2003, cînd nu s-au înregistrat nici pierderi şi nici venituri. Totuşi, pierderile au crescut spre sfîrşitul acestei perioade, atunci cînd compania reclamantă a început să aibă probleme cu dl M.
7. Compania reclamantă a susţinut că a existat o legătură de cauzalitate între încercările dlui M. de a executa hotărîrea din 25 iulie 2001 pronunţată în defavoarea ei şi pierderile suferite de către şcoală. Încercările de punere în executare a hotărîrii judecătoreşti din 2001 au început în 2006. Dacă Curtea Supremă de Justiţie ar fi respins la 14 noiembrie 2007 cererea de revizuire depusă de către dl M., şcoala nu ar fi avut pierderi în perioada 2008-2011 (a se vedea paragraful 12 din hotărîrea principală). În plus, compania reclamantă, în acest caz, ar fi avut dreptul să depună o acţiune în instanţele judecătoreşti naţionale în vederea încasării unei despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a acţiunilor dlui M. în perioada 2006 şi 14 noiembrie 2007. Potrivit companiei reclamante, în perioada 2006 şi 2011 pierderile sale au constituit 22164 euro (EUR). Compania reclamantă a recunoscut că doar o parte din aceste pierderi au fost cauzate de revizuirea reclamată, de aceea a pretins doar 75% din această sumă, ceea ce reprezintă 16600 EUR.
8. De asemenea, compania reclamantă a pretins suma de 5000 EUR cu titlu de prejudiciu moral. Compania reclamantă a susţinut că în rezultatul încălcărilor constatate în prezenta cauză, şcoala a fost nevoită să-şi înceteze activitatea, iar consiliul de administraţie a suferit prejudicii grave.
9. Guvernul a considerat că pretenţiile companiei reclamante cu titlu de prejudiciu material sunt speculative şi nefondate. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, Guvernul a considerat că suma este excesivă.
10. Curtea este de acord cu Guvernul că pretenţiile companiei reclamante cu titlu de prejudiciu material sunt speculative. Într-adevăr, din materialele prezentate de către compania reclamantă reiese că şcoala administrată de către aceasta nu a fost niciodată profitabilă şi, de asemenea, că ea a avut pierderi pînă în anul 2006. Prin urmare, Curtea consideră că nu poate fi acordată vreo sumă cu titlu de prejudiciu material. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, avînd în vedere circumstanţele cauzei şi apreciind echitabil, Curtea acordă companiei reclamante suma de 2000 EUR.
B. Costuri şi cheltuieli
11. De asemenea, compania reclamantă a pretins suma de 4300 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli suportate în procedura în faţa Curţii. Compania reclamantă a prezentat dovada plăţii acestei sume către reprezentatul său.
12. Guvernul a contestat suma pretinsă şi a susţinut că aceasta este excesivă şi nefondată.
13. Potrivit jurisprudenţei Curţii, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor şi cheltuielilor sale doar dacă a fost dovedit faptul că acestea au fost realmente angajate, necesare şi rezonabile ca mărime. În prezenta cauză, avînd în vedere documentele de care dispune şi criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil să acorde întreaga sumă pretinsă.
C. Penalitate
14. Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Hotărăşte,
(a) că Statul pîrît trebuie să plătească companiei reclamante, în termen de trei luni de la data la care această hotărîre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume care vor fi convertite în valuta naţională a Statului pîrît conform ratei aplicabile la data executării hotărîrii:
(i) 2000 EUR (două mii euro), plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de prejudiciu moral;
(ii) 4300 EUR (patru mii trei sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de costuri şi cheltuieli;
(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întîrziere, plus trei procente;
2. Respinge restul pretenţiilor companiei reclamante cu titlu de reparaţie echitabilă.
Redactată în limba engleză şi notificată în scris la 10 iunie 2014, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy