© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă informativă cu privire la jurisprudența Curții nr. 158
Decembrie 2012
El-Masri c. “fostei republici iugoslave a Macedoniei” [MC] - 39630/09
Hotărâre 13.12.2012 [MC]
Articolul 3
Tratament degradant
Tratament inuman
Tortură
Anchetă efectivă
Extrădare
Tortură și tratament inuman și degradant în timpul și după predarea extraordinară a reclamantului către CIA: încălcare
Articolul 5
Articolul 5-1
Arestare și detenție legală
Detenție în timpul și după operațiunea de predare extraordinară către CIA: încălcare
În fapt – Reclamantul, cetățean german, a afirmat că la data de 31 decembrie 2003 a urcat într-un autobuz cu direcția Skopje. La granița macedoneană a apărut o suspiciune cu privire la valabilitatea pașaportului său. A fost interogat de către autoritățile macedonene despre posibilele legături cu mai multe organizații și grupuri islamiste. Mai târziu, a fost dus într-o cameră de hotel din Skopje, unde a fost ținut douăzeci și trei zile. În timpul detenției sale, a fost urmărit tot timpul și interogat în mod repetat. Cererile sale de a contacta ambasada Germaniei au fost refuzate. La un moment dat, când a declarat că intenționează să plece, a fost amenințat cu o armă. În a treisprezecea zi de detenție, reclamantul a început greva foamei pentru a protesta față de detenția sa continuă. La 23 ianuarie 2004, încătușat și legat la ochi, a fost urcat într-o mașină și dus la aeroportul din Skopje.
Acolo a fost închis într-o cameră, bătut grav de mai mulți oameni deghizați, dezbrăcat și sodomizat cu un obiect. Ulterior, i s-a administrat cu forța un supozitor, a fost îmbrăcat într-un scutec și într-un trening albastru închis cu mânecă scurtă. Apoi, legat și acoperit cu glugă, supus la privare senzorială totală, a fost forțat să urce într-un avion CIA, care era înconjurat de agenți de securitate macedoneni. În avion, reclamantul a fost aruncat pe podea, legat și tranchilizat. În această poziție, reclamantul a fost transportat cu avionul la Kabul (Afganistan), unde a fost ținut în captivitate timp de cinci luni.
La data de 29 mai 2004 reclamantul a fost readus în Germania, prin Albania. În octombrie 2008, reclamantul a depus o plângere penală la parchetul din Skopje, dar aceasta a fost respinsă ca fiind nefondată.
În drept – Toate afirmațiile reclamantului au fost contestate de către Guvernul pârât. Cu toate acestea, având în vedere materialul probatoriu disponibil și comportamentul autorităților și în lipsa oricărei explicații satisfăcătoare și convingătoare din partea Guvernului, Curtea a considerat că situația de fapt prezentată de către reclamant a fost stabilită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Articolul 3
(A) aspect procedural: Prin depunerea plângerii penale, reclamantul a adus în atenția procurorului afirmațiile sale conform cărora agenți ai statului l-au supus la rele tratamente și au fost implicați în mod activ în predarea lui ulterioară de către agenții CIA. Plângerea sa a fost susținută de dovezi care au ieșit la lumină în cursul investigațiilor internaționale și a altor anchete externe. El a pus astfel bazele unui caz prima facie de abuz din partea forțelor de securitate ale statului pârât, care ar fi justificat efectuarea unei anchete. Cu toate acestea, aproape două luni și jumătate mai târziu, procurorul a respins plângerea pentru lipsă de probe. În afară de obținerea de informații de la Ministerul de Interne, parchetul nu a luat nicio măsură pentru a examina acuzațiile reclamantului. În plus, deși afirmațiile reclamantului cu privire la calendarul și modul de transfer către Afganistan erau în concordanță cu traseul aeronavei în cauză, anchetatorii au rămas pasivi și nu au urmărit această pistă, considerând în schimb că nu sunt necesare măsuri de anchetă suplimentare. Având în vedere dovezile, cel puțin circumstanțiale, disponibile la momentul depunerii plângerii de către reclamant, concluzia autorităților nu corespunde cu ceea ce autoritățile ar fi trebuit să facă în cauză.
Un alt aspect al caracterului inadecvat al anchetei a fost impactul acesteia asupra dreptului de a afla adevărul cu privire la circumstanțele relevante ale cauzei. Cazul avea o mare importanță nu numai pentru reclamant și familia sa, dar și pentru alte victime ale infracțiunilor similare și pentru publicul larg, care au dreptul să știe ce s-a întâmplat. Problema "extrădărilor extraordinare" a atras atenția la nivel mondial și a declanșat anchete ale mai multor organizații internaționale și interguvernamentale, inclusiv organismele ONU privind drepturile omului, Consiliul Europei și Parlamentul European. Conceptul de "secrete de stat" a fost des invocat pentru a împiedica căutarea adevărului. Secretul de stat a fost, de asemenea, invocat de către Guvernul SUA în cazul reclamantului în fața instanțelor din SUA. În ciuda complexității incontestabile a împrejurărilor din cazul de față, statul pârât ar fi străduit să efectueze o anchetă efectivă pentru a preveni orice aparență de impunitate cu privire la anumite acte. De aceea, ancheta sumară efectuată în acest caz nu poate fi considerată ca fiind una efectivă.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
(b) Aspect material
(i) Tratamentul din hotel – Reclamantul a fost, în mod incontestabil, într-o permanentă stare de anxietate din cauza incertitudinii sale cu privire la soarta lui în timpul interogatoriilor la care a fost supus. Mai mult, un astfel de tratament i-a fost aplicat în mod intenționat cu scopul de a extrage o mărturisire sau informații despre presupusele sale legături cu organizațiile teroriste. Suferința reclamantului a fost, de asemenea, accentuată de caracterul secret al operațiunii și de faptul că a fost ținut izolat timp de douăzeci și trei zile, într-un hotel, un loc de detenție extraordinar, în afara oricărui cadru juridic. Prin urmare, tratamentul la care reclamantul a fost supus în timp ce s-a aflat în hotel a constituit tratament inuman și degradant.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
(ii) Tratamentul la aeroport - același tip de tratament în condiții similare a fost deja considerat ca fiind o încălcare a articolului 7 din Pactul internațional ONU privind drepturile civile și politice. Deși reclamantul a fost sub autoritatea unei echipă speciale de extrădări a CIA, activitățile în cauză au fost efectuate în prezența funcționarilor statului pârât și sub jurisdicția sa. Prin urmare, statul pârât trebuie să fie considerat răspunzător în temeiul Convenției pentru actele îndeplinite de către oficiali străini pe teritoriul său, cu consimțământul sau complicitatea autorităților. Reclamantul nu reprezenta o amenințare pentru răpitorii săi. Astfel, forța fizică folosită împotriva lui la aeroport a fost excesivă și nejustificată în împrejurările respective. Măsurile combinate au fost aplicate cu premeditare, pentru a provoca durere sau suferință gravă, în scopul de a obține informații, de a-l pedepsi sau intimida pe reclamant. Un astfel de tratament constituie tortură. Așadar, statul pârât este considerat direct responsabil de încălcarea drepturilor reclamantului, deoarece agenții săi au facilitat în mod activ aplicarea unui astfel de tratament și nu a reușit să ia toate măsurile necesare pentru a preveni astfel de încălcări.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
(iii) extrădarea reclamantului – Nu există nicio dovadă a faptului că transferul reclamantului în custodia agenților CIA a avut loc în urma unei cereri legitime de extrădare sau orice altă procedură juridică recunoscută în dreptul internațional pentru predarea unui deținut către autoritățile străine. Nici nu s-a făcut dovada existenței vreunui mandat de arestare la momentul predării reclamantului în mâinile agenților americani. În plus, dovezile au sugerat că autoritățile macedonene au avut cunoștință de destinația reclamantului. Au știut, de asemenea, sau ar fi trebuit să știe că există un risc real ca reclamantul să fie supus unui tratament contrar articolului 3, având în vedere că se publicaseră diferite rapoarte cu privire la practicile adoptate sau tolerate de către autoritățile americane, practici în mod vădit contrare principiilor Convenției. Nu în ultimul rând, statul pârât nu a solicitat nicio garanție din partea autorităților americane pentru a evita riscul ca reclamantul să fie supus unor rele tratamente. În consecință, având în vedere modul în care reclamantul a fost transferat în custodia autorităților americane, Curtea consideră că a fost supus unei "expulzări extraordinare", care este un transfer extra-judiciar dintr-o jurisdicție sau stat membru în altul altul, în scopul arestării și interogării în afara sistemului legal normal, existând un risc real de tortură sau tratamente crude, inumane sau degradante.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 5
(a) aspect material
(i) detenția în Skopje - privarea de libertate a reclamantului în hotel nu a fost autorizată de către o instanță, nici susținută de vreun mandat de arestare. Reclamantul nu a avut acces la un avocat, nici nu i s-a permis să-și contacteze familia sau un reprezentant al Ambasadei Germaniei și a fost lipsit de orice posibilitate de a fi adus în fața unui tribunal pentru a solicita verificarea legalității detenției sale. Este total inacceptabil ca, într-un stat de drept, o persoană să poată fi lipsită de libertatea sa într-un loc extraordinar de detenție, în afara oricărui cadru juridic. Detenția necunoscută și fără mijloace de comunicare a reclamantului într-o locație extrem de neobișnuită, așa cum este un hotel, este un element determinant al caracterului arbitrar al privării de libertate. Aceasta constituie o încălcare deosebit de gravă a dreptului la libertate și la siguranță.
(ii) detenția ulterioară - În speță, reclamantul a fost supus la o "expulzare extraordinară", care a determinat detenția sa în afara sistemului legal normal și care, prin eludarea deliberată a principiilor unui proces echitabil, a încălcat principiile statului de drept și valorile protejate de Convenție. În plus, detenția suspecților de terorism în cadrul programului de "expulzare" desfășurat de către autoritățile americane s-a dovedit deja a fi arbitrară, în alte cazuri similare. În astfel de circumstanțe, era clar pentru autoritățile macedonene că prin predarea reclamantului în custodia autorităților americane, acesta se confrunta cu un risc real de încălcare flagrantă a drepturilor sale în temeiul articolului 5. Autoritățile macedonene nu numai că nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a proteja reclamantul împotriva unei detenții contrare acestei prevederi, ci, de asemenea, au facilitat în mod activ detenția sa ulterioară în Afganistan, în ciuda faptului că aveau cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de riscul pe care îl presupunea transferul.
Având în vedere cele de mai sus, răpirea și detenția reclamantului reprezintă "dispariție forțată", astfel cum este definită în dreptul internațional. Guvernul pârât este responsabil pentru încălcarea drepturilor reclamantului în temeiul articolului 5 din Convenție pentru întreaga perioadă de captivitate.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
(b) aspectul procedural: Curtea a constatat deja în temeiul articolului 3 că statul pârât nu a efectuat o anchetă efectivă cu privire la acuzațiile reclamantului de rele tratamente. Din aceleași motive, constată că nu s-a efectuat nicio anchetă semnificativă cu privire la acuzațiile credibile ale reclamantului cu privire la detenția arbitrară.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Curtea a constatat, de asemenea, încălcări ale articolelor 8 și 13 din Convenție.
Articolul 41: 60.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudența Curții
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2013
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2013
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy