Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
CAUZA EUGENIA ŞI DOINA DUCA
c. REPUBLICII MOLDOVA
(Cererea nr. 75/07)
HOTĂRÂRE
(Satisfacţie echitabilă)
STRASBOURG
8 aprilie 2014
Această hotărâre va rămâne definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei. Ea poate fi supusă redactării.
În cauza Eugenia şi Doina Duca c. Republicii Moldova,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Dragoljub Popović,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
Iulia Antoanella Motoc, judecători,
şi Santiago Quesada, grefier al secţiunii,
Deliberând la 18 martie 2014 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA ŞI STAREA DE FAPT
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 75/07) depusă la Curte la 27 decembrie 2006 împotriva Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către două cetăţene a Republicii Moldova, dna Eugenia Duca şi dna Doina Duca („reclamantele”).
2. În hotărârea din 3 martie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a constatat încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului nr.1 al Protocolului nr.1 la Convenţie pe motiv că la 27 noiembrie 2006 Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile din anul 1999, încălcând astfel principiul securităţii juridice (Eugenia and Doina Duca v. Moldova, nr. 75/07, 3 martie 2009). În rezultatul casării hotărârii judecătoreşti definitive, a doua reclamantă a pierdut întreaga sa cotă-parte (94.46%) din capitalul companiei pe care o deţinea.
3. Deoarece chestiunea privind aplicarea articolului 41 al Convenţiei nu era pregătită pentru decizie, Curtea a rezervat-o şi a invitat Guvernul şi reclamantele să depună, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, observaţiilor lor scrise şi, în special, să comunice Curţii orice acord sau înţelegere la care au ajuns.
4. Atât reclamantele cât şi Guvernul au depus observaţii scrise.
5. După adoptarea hotărârii principale de către Curte, la 26 octombrie 2009 Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia judecătorească din 27 noiembrie 2006. Instanţa supremă a acordat reclamantelor compensaţii în valoare de 35 000 MDL (echivalentul în lei a 1 963 EUR) cu titlu de prejudiciu moral suferit în urma casării ilegale a hotărârii judecătoreşti din 1999.
6. Judecătorul ales din partea Republicii Moldova s-a abţinut de la examinarea cauzei (Articolul 28 al Regulamentului Curţii) după comunicarea acesteia Guvernului. La 31 ianuarie 2009, Guvernul a informat Curtea, în conformitate cu articolul 29 § 1 (a), că este de acord cu desemnarea unui alt judecător ales la discreţia Preşedintelui Camerei. La 1 februarie 2009, Preşedintele Secţiunii a Patra l-a desemnat pe judecătorul Šikuta să participe la examinarea cauzei. Decizia a fost susţinută de Preşedintele Secţiunii a Trei, după ce judecătorul Grițco, judecător ales din partea Republicii Moldova, de asemenea s-a abţinut de la examinarea cauzei.
ÎN DREPT
7. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
A. Prejudiciul
1. Argumentele părţilor
8. Reclamantele au pretins 1 428 251 EUR cu titlu de prejudiciu material şi 1 500 000 EUR pentru compensarea prejudiciului moral.
9. În ceea ce priveşte prejudiciul material, reclamantele au susţinut că după ce au pierdut controlul asupra companiei în favoarea lui I.A. şi S.A., ultimul a efectuat câteva tranzacţii care au avut ca scop diminuarea capitalului companiei în favoarea lor.
10. Astfel, ei au vândut o clădire care aparţinea companiei, situată pe str. Hîncești în Chişinău, la un preţ mai mic decât preţul pe piaţă, adică 9 400 EUR, în timp ce în realitate valoarea clădirii era mult mai mare. Potrivit unui raport prezentat de reclamante preţul pe piaţă al clădirii era de 186 495 EUR. Suma solicitată de reclamante în contul acestei tranzacţii constituie diferenţa de preţul pieţii şi cel la care a fost vândută clădirea, la care se adaugă compensaţii pentru efectele inflaţiei, reprezentând în total 216 914 EUR.
11. Reclamantele au susţinut, în continuare, că I.A. şi S.A. au efectuat o tranzacţie similară şi în ceea ce priveşte o parte a clădirii care aparţinea companiei, situată pe str. Renaşterii din Chişinău. Potrivit opiniei experţilor prezentate de reclamante, compania a pierdut 433 471 EUR în urma acestei tranzacţii.
12. O altă tranzacţie încheiată de I.A. şi S.A. care a avut scopul de a diminua capitalul companiei a fost cumpărarea la un preţ majorat şi ulterior ipotecarea la bancă a unei clădiri situate în oraşul Leova. Potrivit opiniei experţilor prezentate de reclamante, compania a suferit pierderi în valoare de 412 472 EUR în urma acestei tranzacţii.
13. La categoria de pierderi suferite de companie în urma acţiunilor lui I.A. şi S.A. intră şi amenzile în sumă de 12 401 EUR impuse de autoritatea fiscală.
14. De asemenea, o pierdere de 352 993 EUR a fost cauzată de I.A. şi S.A. în urma închirierii proprietăţii companiei unor terţe persoane la un preţ mai mic decât preţul pieţii. Reclamantele au prezentat opinia expertului în susţinerea acestei pretenţii.
15. Guvernul a susţinut că reclamantele nu au dreptul la compensaţii deoarece între prejudiciul material pretins şi încălcările constatate nu există nicio legătură de cauzalitate. Pe de altă parte, Guvernul a susţinut că dovezile prezentate de reclamante nu sunt concludente şi nu dovedesc dincolo de orice dubiu rezonabil că ele au suferit un prejudiciu material. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, Guvernul a susţinut că în urma pronunţării hotărârii principale, la 26 octombrie 2009, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia sa din 27 noiembrie 2006 şi a acordat reclamantelor compensaţii pentru prejudiciul moral în sumă de 1 963 EUR. Prin urmare, Guvernul a argumentat că reclamantele au fost deja despăgubite pentru prejudiciul moral suferit şi a solicitat respingerea pretenţiilor lor.
2. Argumentele Curţii
16. Curtea reiterează că o hotărâre care constată existenţa unei încălcări impune Statului pârât obligaţia de a pune capăt încălcării şi de a repara pe cât posibil consecinţele acesteia într-o manieră care să restabilească pe cât posibil situaţia existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis v. Greece (satisfacţie echitabilă) [GC], nr. 31107/96, § 32, ECHR 2000-XI).
17. În prezenta cauză Curtea observă încă de la început că înainte de casarea abuzivă a hotărârii din 27 septembrie 1999 la 27 noiembrie 2006, doar cea de-a doua reclamantă deţinea acţiuni în companie în proporţie de 94.46%. Prin urmare, doar aceasta poate pretinde că a suferit prejudicii în rezultatul încălcărilor constate în speţă.
18. Curtea notează în continuare că metoda folosită de reclamante pentru calcularea prejudiciului material nu este întru totul pertinentă, întrucât ea demonstrează pierderile suferite de companie în perioada 2006-2009 şi nu cele suferite de acţionarii ei. Curtea consideră că capitalul companiei nu trebuie confundată cu cea a acţionarilor şi că nu toate pierderile companiei s-ar reflecta obligatoriu şi în valoarea acţiunilor sale. În plus, dacă ar accepta o asemenea abordare, Curtea ar trebuie să ignore eventualele tranzacţii profitabile care au fost efectuate de companie în perioada respectivă. În opinia Curţii, ar fi fost mai util ca reclamantele să arate diferenţa de valoare a acţiunilor lor înainte de evenimentele contestate din 2006 şi după hotărârea judecătorească din 26 octombrie 2009, când a doua reclamantă a deţinut toate acţiunile în companie.
19. Totuşi, Curtea este pregătită să accepte că a doua reclamantă a suferit un prejudiciu material ca urmare a pierderii oportunităţilor. În fapt, a doua reclamantă a pierdut dreptul de a vota deliberativ consiliul director şi posibilitatea de a influenţa deciziile directorilor companiei în interesele sale, şi de a împiedica pe ceilalţi asociaţi să încheie tranzacţii care nu sunt în interesul său (a se vedea mutatis mutandis, Sovtransavto Holding v. Ukraine (satisfacţie echitabilă), nr. 48553/99, § 72, 2 octombrie 2003)
20. Având în vedere consideraţiile de mai sus şi făcând o evaluare echitabilă, Curtea acordă celei de-a doua reclamante suma de 50 000 EUR şi respinge restul pretenţiilor cu titlu de prejudiciu material.
21. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, Curtea notează că suma acordată reclamantelor de Curtea Supremă de Justiţie la 26 octombrie 2009 este comparabilă cu sumele acordate de Curte cu acelaşi titlu în cauze similare (a se vedea Roşca v. Moldova, nr. 6267/02, § 41, 22 martie 2005). Prin urmare, Curtea nu consideră necesar să acorde o reparaţie financiară.
B. Costuri şi cheltuieli
22. Reclamanta a pretins 5 347 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli angajate în faţa instanţelor de judecată naţionale.
23. Guvernul a contestat suma respectivă, considerându-o excesivă şi nefondată.
24. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea trebuie să examineze dacă costurile şi cheltuielile pretinse au fost necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime (a se vedea Nilsen and Johnsen v. Norway [GC], nr. 23118/93, § 62, ECHR 1999-VIII). În acest sens, ea poate lua în calcul numărul orelor lucrate şi rata orară percepută (a se vedea Iatridis v. Greece, citată mai sus § 55).
25. În prezenta cauză reclamantele nu au prezentat documente doveditoare în susţinerea pretenţiilor lor. Prin urmare, Curtea decide să le respingă.
C. Dobânda
26. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în dependenţă de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Hotărăşte
(a) că statul pârât trebuie să plătească celei de-a doua reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, 50 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fi percepută, care să fie convertită în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:
(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;
2. Respinge restul pretenţiilor reclamantelor cu titlu de satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 8 aprilie 2014, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy