©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 30168/03
prezentată de Catiţa FARCAŞ şi Floriţa FARCAŞ împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 9 septembrie 2008 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power, judecători,
şi Stanley Naismith, grefier adjunct de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 13 august 2003,
Având în vedere decizia Curţii de a se prevala de art. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantele, doamnele Catiţa Farcaş şi Floriţa Farcaş, două surori, sunt cetăţene românce născute în anul 1929 şi respectiv în anul 1925 şi locuiesc la Buteni. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, se pot rezuma după cum urmează.
În anul 1962, un bun imobiliar aparţinând reclamantelor a fost naţionalizat. Bunul era situat la Arad, Bd. Revoluţiei nr. 44 şi era format din 14 apartamente şi dintr-un teren în suprafaţă de 1.647 m². În urma reamenajării şi renumerotării apartamentelor, bunul rezultat a fost compus din 29 de apartamente. Potrivit declaraţiei Guvernului, din cele 29 de apartamente opt (nr. 22-29) au fost construite de către stat după naţionalizarea bunului.
La data de 10 iulie 1996 reclamantele au solicitat Consiliului municipal restituirea bunului, dar nu au primit niciun răspuns.
Printr-o sentinţă din data de 27 martie 2000 Judecătoria Arad (Judecătoria) a admis acţiunea introdusă de reclamante împotriva Consiliului municipal, a constatat nelegalitatea naţionalizării apartamentelor nr. 1, 14, 16, 23 şi 25 şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară naţionalizării în privinţa menţiunilor făcute în registrele funciare. Această sentinţă a fost confirmată prin decizia definitivă din 13 iunie 2000 a Tribunalului Arad (Tribunalul).
Între timp reclamantele au aflat că apartamentul nr. 1, care era ocupat de o societate comercială în baza unui contract de închiriere încheiat cu statul, a fost vândut acesteia la data de 3 martie 2000 şi că celelalte două vânzări ulterioare s-au încheiat la 31 martie şi la 15 mai 2000 între această societate, pe de o parte şi un terţ care, la rândul său, a vândut apartamentul unei alte persoane. Acţiunea reclamantelor privind anularea celor trei contracte de vânzare privind apartamentul nr. 1 a fost respinsă prin decizia definitivă din data de 14 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara (Curtea de Apel) pe motiv că părţile contractante au fost de bună credinţă în momentul încheierii contractelor.
Reclamantele au aflat de asemenea că celelalte apartamente ale bunului au fost vândute de către stat între anii 1996-1999.
Prin decizia definitivă din 1 aprilie 2003 Curtea de Apel a respins acţiunea introdusă de reclamante împotriva cumpărătorilor apartamentelor nr. 2-13, 15 şi 19 şi privind anularea contractelor, pe motiv că din probele aflate la dosar nu reieşea că părţile contractante au fost de bună credinţă în momentul încheierii vânzărilor.
În schimb, prin decizia definitivă din data de 12 iunie 2003, Curtea de Apel a admis acţiunea reclamantelor şi a anulat contractele de vânzare privind apartamentele nr. 20 şi 21, reţinând că cererea lor privind restituirea bunului nu a fost examinată în momentul încheierii contractelor şi că, prin urmare, nu erau întrunite condiţiile care făceau posibilă vânzarea apartamentelor. Reclamantele precizează că aceste două apartamente precum şi apartamentele nr. 14 şi 16 le-au fost restituite.
În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamantele au formulat cereri administrative la Primărie în vederea retrocedării apartamentelor care compun bunul respectiv. Până în prezent aceste cereri nu au fost examinate.
PLÂNGERI
Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, reclamantele se plâng de o atingere adusă dreptului lor la respectarea bunurilor lor datorită vânzării de către stat a apartamentelor ce compun bunul lor şi datorită refuzului instanţelor naţionale de a anula contractele de vânzare.
ÎN DREPT
La data de 29 iulie 2008 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare :
« Subsemnatul, Răzvan-Horaţiu Radu, agent guvernamental în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să plătească doamnelor Catiţa Farcaş şi Floriţa Farcaş, împreună, cu titlu gratuit, suma de 310.400 euro (trei sute zece mii patru sute euro) în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi toate prejudiciile, se va tranforma în lei româneşti la cursul de schimb aplicabil la data plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluţionarea definitivă a cauzei. »
La data de 6 mai 2008 Curtea a primit declaraţia următoare semnată de partea reclamantă:
« Subsemnatele, Catiţa Farcaş şi Floriţa Farcaş, constatăm că Guvernul român este dispus să ne plătească, împreună, cu titlu gratuit, suma de 310.400 euro (trei sute zece mii patru sute euro) în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi toate prejudiciile, se va tranforma în lei româneşti la cursul de schimb aplicabil la data plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Acceptăm această propunere şi renunţăm de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declarăm cauza definitiv soluţionată.»
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Jusep Casadevall,
preşedinte
Stanley Naismith,
grefier adjunct
Full & Egal Universal Law Academy