Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
CAUZA GASANOV c. REPUBLICII MOLDOVA
(Cererea nr. 39441/09)
HOTĂRÎRE
STRASBOURG
18 decembrie 2012
DEFINITIVĂ
18/03/2013
Hotărîrea va deveni definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenţie. Poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Gasanov c. Republicii Moldova,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită într-o Cameră compusă din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Alvina Gyulumyan,
Corneliu Bîrsan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al Secţiei,
Deliberînd la 27 noiembrie 2012 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceiaşi dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată prin cererea (nr. nr. 39441/09) depusă la Curte împotriva Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile articolului 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Georgiei, dl Zeinal Gasanov („reclamantul”), la 15 iulie 2009.
2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl. A. Beruceasvili, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău[1]. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său delegat, dl L. Apostol.
3. Reclamantul s-a plîns, în particular, că el a fost maltratat în perioada detenţiei sale şi că autorităţile au efectuat o investigare ineficientă în legătură cu plîngerea sa.
4. La 25 ianuarie 2011 cererea a fost comunicată Guvernului. De asemenea, Curtea a decis ca fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea acesteia (Articolul 29 § 1).
5. Guvernul Georgiei, deşi a avut dreptul de a interveni în cadrul procedurilor în conformitate cu prevederile articolului 36 § 1 din Convenţie şi articolului 44 § 1 din Regulamentul Curţii, nu a prezentat careva observaţii referitoare la prezenta cauză.
6. Ca urmare a demisiei dlui Mihai Poalelungi, judecător ales din partea Republicii Moldova (articolul 6 al Regulamentului Curţii), preşedintele Camerei l-a desemnat pe dl Ján Šikuta să participe în calitate de judecător ad hoc (articolul 26 § 4 din Convenţie şi articolul 29 § 1 din Regulamentul Curţii).
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
7. Reclamantul s-a născut în anul 1960 şi locuieşte în Taraclia (Republica Moldova).
A. Arestarea reclamantului şi pretinsa maltratare
8. La 6 februarie 2007, aproximativ la ora 23.00 reclamantul a fost reţinut de către colaboratorii de poliţie C. şi G. şi escortat la Comisariatul raional de poliţie (CPR) Glodeni. Reclamantul a fost bănuit de săvîrşirea unei sustrageri a bunurilor din avutul proprietarului prin înşelăciune şi abuz de încredere şi violare de domiciliu.
9. Reclamantul a fost plasat în Izolatorul de detenţie provizorie al CPR Glodeni.
10. La 7 februarie 2007, aproximativ la ora 15.00 reclamantul a fost examinat de felcerul de serviciu M. Potrivit fişei de examinare medicală nr. 52 din 7 februarie 2007, M. a constatat că în urma examinării pe corpul reclamantului nu s-au depistat urme vizibile de vătămare corporală. M. a apreciat starea generală a sănătăţii reclamantului ca fiind “satisfăcătoare” şi a notat că reclamantul s-a plîns doar de dureri de inimă.
11. Potrivit reclamantului, la o dată nespecificată în timpul detenţiei în Izolatorul de detenţie provizorie din Glodeni, el a fost adus în oficiul unui colaborator de poliţie şi torturat cu scopul de a-l determina să-şi recunoască vinovăţia. În special, el a fost lovit în cap cu un obiect negru, obtuz, după care şi-a pierdut cunoştinţa. Apoi, reclamantul a fost forţat să recunoască faptele ce îi erau incriminate.
12. La 21 februarie 2007 reclamantul a fost examinat din nou de către expertul medico-legal, S. Potrivit raportului de examinare medico-legală întocmit de către S. la acea dată, el a constatat “o cicatrice de formă arcuată, de culoare albicioasă, 3 x 0.3 cm” în regiunea parietală pe centru a reclamantului. Expertul medico-legal a concluzionat că cicatricea depistată era ca urmare a cicatrizării unei răni. El nu a putut să determine timpul apariţiei acestei leziuni. El a notat faptul că reclamantul a specificat că a fost maltratat la 6 februarie 2007, la ora 22.30 de către O. În special, reclamantul a fost lovit în faţă cu o frînghie. De asemenea, el a notat că reclamantul nu a depus vreo plîngere.
13. În declaraţiile sale ulterioare în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale, reclamantul a menţionat că a făcut declaraţiile precum că ar fi fost lovit de către O., doar pentru că a fost adus la examinarea medicală de către C., unul dintre colaboratorii de poliţie care l-au maltratat. C. l-ar fi ameninţat că în cazul în care el se va plînge va fi bătut la întoarcerea sa în izolator.
14. Reclamantul a fost deţinut în Izolatorul de detenţie provizorie din Glodeni pînă la o dată nespecificată în aprilie 2007, ulterior fiind transferat în izolatorul de detenţie preventivă din Bălţi. El a depus prima sa plîngere despre maltratare după acest transfer.
15. Potrivit reclamantului, la 10 iulie 2008 i-a fost stabilit gradul 3 de invaliditate ca urmare a unei traume cranio-cerebrale.
B. Urmărirea penală în legătură cu plîngerea despre maltratare
16. La 17 aprilie 2007 reclamantul a înaintat o plîngere la Procuratura Generală, prin care a invocat că în perioada aflării sale în custodia poliţiei, el a fost bătut de către colaboratorii de poliţie C. şi G. El a depus o plîngere similară Preşedintelui Republicii Moldova, care a primit scrisoarea reclamantului la 20 aprilie 2007. Însă aparent reclamantul nu a primit nici un răspuns.
17. La 16 mai 2007 reclamantul a înaintat o altă plîngere la Procuratura Glodeni în legătură cu aceleaşi evenimente. Reclamantul a susţinut că a fost ameninţat că va fi maltratat din nou dacă se va plînge că a fost supus relelor-tratamente. El a subliniat că familia pretinsei victime era ruda unuia dintre colaboratorii de poliţie de rang înalt din Glodeni. Reclamantul a fost audiat de un procuror pentru prima dată la 20 mai 2007.
18. La 9 iulie 2007 procuratura Glodeni a dispus neînceperea urmăririi penale. La 6 septembrie 2007 procurorul ierarhic superior a informat reclamantul despre menţinerea în vigoare a acestei ordonanţe.
19. La 14 aprilie 2008 un alt procuror ierarhic superior a anulat ordonanţa din 9 iulie 2007 şi a dispus efectuarea unui control suplimentar. În particular, el a dispus examinarea medico-legală a reclamantului în vederea investigării alegaţiilor despre maltratare.
20. La 20 iunie 2008 o comisie de experţi medico-legali a examinat la cererea procuraturii Glodeni rapoartele medicale ale reclamantului.
21. La 16 iulie 2008 comisia de experţi medico-legali a întocmit un raport de expertiză. Reclamantului i-a fost stabilit diagnosticul clinic “traumă cranio-cerebrală cu insuficienţă piramidală pe dreapta şi elemente de afazie motorice uşoară”. Totuşi, avînd în vedere lipsa documentelor medicale referitoare la starea sănătăţii reclamantului în perioada de la 6 februarie 2007 pînă la 16 ianuarie 2008, experţii nu au putut să confirme cauzarea traumei cranio-cerebrale la 6-7 februarie 2007. Comisia de experţi medico-legali a considerat că era imposibil de a stabili cu certitudine corelaţia de cauzalitate dintre pretinsa maltratare şi trauma cranio-cerebrală.
21. La 4 septembrie 2008 procuratura Glodeni a decis din nou de a nu porni urmărirea penală.
22. La 13 noiembrie 2008 judecătorul de instrucţie din Judecătoria Glodeni a examinat plîngerea reclamantului referitoare la refuzul procuraturii de a porni urmărirea penală în privinţa colaboratorilor de poliţie. Judecătorul a constatat că investigarea pretenţiilor reclamantului despre maltratare a fost superficială, cu “omisiuni grave şi inexplicabile”. Deşi reprezentantul reclamantului a solicitat la 29 mai 2008 procurorului să fie audiaţi doi martori, I. şi B., care au fost codeţinuţi în aceeaşi celulă cu reclamantul, această cerere de audiere a rămas fără examinare, lipsindu-l pe reclamant de dreptul de a prezenta probe în vederea justificării pretenţiilor sale. De asemenea, judecătorul a notat că reclamantul nu a fost audiat suplimentar şi că procurorul s-a limitat doar la plîngerile depuse. În continuare, judecătorul a constatat că procurorii nu au verificat nici faptul maltratării reclamantului de către O. în ziua reţinerii sale, expus în raportul de expertiză medico-legală din 21 februarie 2007. Judecătorul a anulat ordonanţa din 4 septembrie 2008, cu obligarea desfăşurării unei cercetări suplimentare.
23. La o dată nespecificată, procurorul din procuratura Glodeni a interogat martorii I. şi B. Ei au declarat că nu îşi amintesc cu siguranţă data şi luna de la începutul anului 2007 cînd reclamantul le-a arătat leziunile sale pe cap şi alte părţi ale corpului şi le-a spus că el a fost maltratat de către colaboratorii de poliţie. Potrivit acestor martori, în perioada de referinţă, ei ambii au fost deţinuţi în acelaşi izolator de detenţie cu reclamantul. Avînd în vedere şi declaraţiile lui O. şi ale familiei sale, procurorul a constatat că nimeni din acea familie nu l-a bătut pe reclamant înainte de reţinerea acestuia.
24. La 15 noiembrie 2008 avocatul reclamantului a înaintat procuraturii Glodeni o copie legalizată a fişelor medicale ale clientului său din Penitenciarul nr. 11 din Bălţi pentru perioada aprilie-august 2007. El a solicitat procurorului să ridice originalele acestor fişe medicale din penitenciar şi să dispună efectuarea unei noi expertize judiciare medico-legală, avînd în vedere că în raportul precedent a fost notat lipsa informaţiei despre starea sănătăţii reclamantului în perioada ulterioară pretinsei maltratări.
25. La 19 noiembrie 2008 procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale în comisie ale documentelor medicale ale reclamantului. Potrivit raportului de expertiză medico-legală al comisiei de experţi din 28 noiembrie 2008, fişele medicale ale reclamantului nu atestau careva leziuni pe corpul reclamantului. Nu a fost posibilă stabilirea perioadei cînd reclamantului i-a fost cauzată plaga în regiunea parietală, iar după particularităţile morfologice ale cicatricei, aceasta ar fi putut fi cauzată pînă la 6 februarie 2007. Comisia de experţi medico-legali a menţionat că este imposibil de a stabili corelaţia de cauzalitate dintre consecinţele traumei cranio-cerebrale şi leziunea corporală a reclamantului.
26. La 12 decembrie 2008 procuratura Glodeni a refuzat din nou pornirea urmăririi penale în privinţa colaboratorilor de poliţie C. şi G., în baza aceloraşi temeiuri invocate anterior. La 15 ianuarie 2009 procurorul ierarhic superior a menţinut această ordonanţă. Reclamantul a contestat această ordonanţa la judecătorul de instrucţie.
28. La 18 februarie 2009 judecătorul de instrucţie din Judecătoria Glodeni a examinat din nou legalitatea ordonanţei procurorului privind refuzul de a porni urmărirea penală în privinţa colaboratorilor de poliţie şi a menţinut-o, constatînd că drepturile reclamantului nu au fost încălcate şi că ordonanţa a fost legală şi bazată pe evaluarea corectă a faptelor.
C. Procedurile penale împotriva reclamantului
27. La 17 august 2007 reclamantul a fost recunoscut vinovat de către Judecătoria Glodeni în săvîrşirea infracţiunilor de însuşire a bunurilor altor persoane prin escrocherie în proporţii mari şi violare de domiciliu şi a fost condamnat la 14 ani 6 luni închisoare. Reclamantul a depus apel împotriva acestei sentinţe.
28. La 14 noiembrie 2007 Curtea de Apel Bălţi a respins apelul reclamantului ca fiind nefondat.
31. La 8 aprilie 2008 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia din 14 noiembrie 2007 şi a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bălţi.
32. La 17 decembrie 2008 Curtea de Apel Bălţi l-a condamnat pe reclamant la 8 ani închisoare.
29. La 2 iunie 2009 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul declarat de reclamantul ca fiind nefondat, dar a redus pedeapsa acestuia la 6 ani 4 luni închisoare. Această decizie este irevocabilă.
II. MATERIALE INTERNAŢIONALE RELEVANTE
34. Părţile relevante ale raportului Comitetului European pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) privind vizita efectuată în Republica Moldova între 1 şi 10 iunie 2011, sunt următoarele (traducerea neoficială):
“24. Pe parcursul vizitei, toţi interlocutorii Delegaţiei, atît de la Ministerul Afacerilor Interne, cît şi de la Secţia Combaterea Torturii din cadrul Procuraturii, au recunoscut că respectarea dreptului de acces la un medic este fundamental pentru a preveni şi de a combate violenţa din partea colaboratorilor de poliţie. Autorităţile au menţionat că, potrivit pct. 15, alin. 2 din art. 64 din Codul de procedură penală, bănuitul are dreptul să înainteze cereri, inclusiv privind asistenţa medicală independentă. În rapoartele precedente, CPT - ul a menţionat că aceste dispoziţii sunt nu corespund cerinţelor recomandărilor anterioare ale Comitetului că dreptul de acces la un medic trebuie să fie garantat expres din momentul privării de libertate. ...
Comitetul solicită autorităţilor moldoveneşti să implementeze recomandarea sa, formulată anterior, referitoare la amendarea prevederilor legale, astfel încît să se garanteze oricărei persoane private de libertate să fie examinat de către un medic din momentul privării de libertate de facto. Aceasta presupune că, pe durata privaţiunii de libertate şi pînă la plasarea în Izolatorul de detenţie provizorie, orice solicitare a persoanei reţinute referitoare la consultarea unui medic trebuie să fie satisfăcută imediat. Mai mult, dreptul la asistenţă medicală trebuie să includă dreptul de a fi examinat, dacă deţinutul solicită, de un medic independent, suplimentar la orice examinare medicală efectuată de către personalul medical angajat de către comisariatul de poliţie,.”
ÎN DREPT
I. PRETINSA VIOLARE AL ARTICOLULUI 3 DIN CONVENŢIE
30. Reclamantul s-a plîns, în temeiul articolului 3 din Convenţie, că a fost maltratat de către colaboratorii de poliţie. De asemenea, el a pretins că autorităţile statului au efectuat o investigare ineficientă în legătură cu alegaţiile sale privind relele tratamente la care a fost supus. Articolul 3 prevede următoarele:
„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”
A. Admisibilitatea
31. Curtea menţionează că această plîngere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenţie. În plus, Curtea notează că aceasta nu este inadmisibilă din orice alte motive. Prin urmare, aceasta urmează să fie declarată admisibilă.
B. Fondul
1. Susţinerile părţilor
(a) Referitor la pretinsa maltratare
32. Reclamantul a declarat că colaboratorii de poliţie C. şi G. l-au torturat pentru a-şi recunoaşte vinovăţia sa. Probele medicale au demonstrat că el a suferit o leziune la cap în timpul detenţiei sale.
33. Guvernul s-a bazat pe constatările autorităţilor naţionale, inclusiv pe concluzia Comisiei de experţi medico-legali din 28 noiembrie 2008 (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra). Prin urmare, este evident că reclamantul nu a fost maltratat în timpul detenţiei sale, din moment ce Comisia de experţi medico-legali a constatat că leziunea reclamantului a fost cauzată pînă la reţinerea acestuia din 6 februarie 2007. De asemenea, martorii au negat versiunea reclamantului.
(b) Referitor la pretinsa investigare ineficientă
34. Reclamantul a considerat că autorităţile au efectuat o investigare ineficientă în legătură cu pretenţiile sale despre maltratare. Procurorul a omis să asigure imediat probele necesare şi investigarea a durat doi ani.
35. Guvernul a susţinut că investigarea efectuată în legătură cu pretenţiile reclamantului a fost completă şi rapidă, au fost efectuate toate măsurile rezonabile de investigaţie, au fost audiate toate victimele potenţiale şi au fost colectate toate probele medicale. Deşi la etapa iniţială judecătorul de instrucţie a constatat unele nereguli de investigare, totuşi ulterior judecătorul de instrucţie a constatat că toate aceste deficienţe au fost înlăturate (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra).
2. Aprecierea Curţii
(a) Referitor la pretinsa maltratare
36. Principiile generale cu privire la responsabilitatea statului pentru leziunile corporale cauzate persoanelor în timp ce se află în detenţie au fost rezumate în jurisprudenţa anterioară a Curţii (a se vedea, printre multe altele, Selmouni v. Franţa [MC], nr. 25803/94, § 95, CEDO 1999-V; Assenov şi alţii v. Bulgaria, hotărîrea din 28 octombrie 1998, Rapoarte ale hotărîrilor şi deciziilor 1998-VIII, p. 3288, § 93; Irlanda v. Regatul Unit, hotărîrea din 18 ianuarie 1978, Seriile A nr. 25, pp. 64-65, § 161; şi Salman v. Turcia [MC], nr. 21986/93, § 100, CEDO 2000-VII). În particular, cînd unei persoane îi sunt cauzate leziuni corporale în timpul detenţiei sau în timp ce se află în custodia poliţiei, orice leziune va da naştere la o puternică prezumţie că persoana a fost supusă maltratării (a se vedea, Bursuc v. Romania, nr. 42066/98, § 80, 12 octombrie 2004). Prin urmare, statului îi revine sarcina să dea o explicaţie plauzibilă despre circumstanţele în care au fost cauzate leziunile corporale, neîndeplinirea căreia ridică o problemă clară în temeiul articolului 3 din Convenţie (a se vedea Selmouni, citată supra, § 87, şi Pruneanu v. Moldova, nr. 6888/03, § 43, 16 ianuarie 2007).
42. Curtea notează că Comitetul european pentru prevenirea torturii şi tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (“CPT”) a recomandat anterior ca examinarea medicală să fie efectuată la începutul detenţiei, cu scopul prevenirii maltratării (a se vedea, de exemplu, paragraful Error! Reference source not found. supra). De asemenea, în jurisprudenţa sa Curtea a accentuat importanţa unei asemenea examinări medicale iniţiale. Atunci cînd o asemenea examinare nu a fost efectuată sau în cazul în care în cadrul examinării nu au fost constatate careva leziuni corporale, Curtea concluzionează că persoana a fost încarcerată în starea bună de sănătate (a se vedea, mutatis mutandis, Levinţa v. Moldova, nr. 17332/03, §§ 69 şi 70, 16 decembrie 2008).
37. În prezenta cauză, Curtea notează că a doua zi de la încarcerarea reclamantului în Izolatorul de detenţie provizorie a CPR Glodeni, el a fost supus unei examinări medicale şi nu au fost stabilite careva leziuni pe corpul acestuia (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra). Prin urmare, Curtea a concluzionat că la 7 februarie 2007, atunci cînd reclamantul a fost examinat de către medicul izolatorului, el era sănătos.
38. După două săptămîni de detenţie, o altă examinare medicală a atestat prezenţa unei leziuni în regiunea parietală a reclamantului, care era în proces de vindecare (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra). Medicul care l-a examinat pe reclamant la 21 februarie 2007 nu a putut să determine dacă leziunea a fost cauzată pînă la arestarea reclamantului. Totuşi, nici o probă din dosar nu contrazice declaraţiilor reclamantului precum că leziunea nu putea fi cauzată pînă la 7 februarie 2007, data la care el se afla în detenţie şi medicul nu a făcut careva menţiuni în privinţa acestei leziuni. Curtea consideră că acest fapt a dat naştere unei prezumţii puternice că această leziune i-a fost cauzată reclamantului în timpul detenţiei sale. În aceste circumstanţe este obligaţia Guvernului să ofere o explicaţie plauzibilă a originii leziunii, în caz contrar se adevereşte concluzia că reclamantul a fost maltratat în timp ce se afla în detenţie.
45. Guvernul a invocat faptul că potrivit unei alte expertize efectuată de către o comisie de experţi medico-legali, de asemenea nu a fost posibil de a determina cu certitudine momentul cînd reclamantului i-a fost cauzată leziunea, dar a fost stabilit că aceasta a fost cauzată pînă la 6 februarie 2007 (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra). În opinia Guvernului, aceasta denotă că reclamantul nu a fost maltratat în timpul detenţiei sale. Curtea notează că comisia de experţi medico-legali a efectuat expertiza după mai mult de un an de la evenimentele respective şi nu a examinat leziunea propriu zisă a reclamantului, dar s-a bazat pe documentele medicale. Mai mult, comisia de experţi a concluzionat că leziunea a fost cauzată pînă la 6 februarie 2007, chiar dacă unicul medic care a văzut nemijlocit leziunea nu a ajuns la o asemenea concluzie. Curtea consideră că această opinie, formulată de către comisia de experţi medico-legali după un an de zile de la evenimentele respective, nu poate schimba proba obiectivă că medicul care activează în izolatorul de detenţie provizorie nu a observat la 7 februarie 2007 careva leziuni pe corpul reclamantului.
39. Este adevărat că în timpul examinării medicale din 21 februarie 2007, în cadrul căreia s-a constatat o leziune în regiunea parietală, reclamantul a spus medicului că el a fost lovit cu o frînghie de către O. (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra). Totuşi, el a invocat ulterior în plîngerile şi explicaţiile sale către autorităţi, că el a fost adus la medic de către C., unul din colaboratorii de poliţie care l-au maltratat, şi că C. l-a ameninţat cu violenţă în cazul în care va depune plîngeri (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra). După cum a menţionat judecătorul de instrucţie în încheierea sa din 13 noiembrie 2008, procuratura nici nu a încercat să stabilească iniţial faptul dacă reclamantul a fost într-adevăr bătut de către O. (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra). Investigarea efectuată nu a confirmat faptul că reclamantul a fost maltratat, O. şi ceilalţi martori au declarat că ei nu l-au bătut pe reclamant (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra).
40. De asemenea, Curtea notează că doi martori au declarat că reclamantul le-a arătat leziunile sale şi le-a spus că el a fost bătut de către colaboratorii de poliţie (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra). Acest fapt doar reiterează concluzia că reclamantul a fost maltratat în timpul detenţiei sale.
41. În baza tuturor materialelor de care dispune, Curtea conchide că Guvernul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a o convinge că leziunile reclamantului i-au fost cauzate în alte circumstanţe decît prin maltratare în timpul detenţiei.
42. În lumina celor de mai sus, Curtea conchide că a avut loc o violare al articolului 3 din Convenţie sub aspect material.
(b) Referitor la pretinsa investigare ineficientă
43. Curtea reiterează că în conformitate cu jurisprudenţa sa, noţiunea de ”cale efectivă de recurs” presupune efectuarea unei investigaţii complete şi efective, suplimentar la plata despăgubirii în cazurile necesare şi fără a prejudicia alte remedii disponibile în legislaţia naţională,. Tipul de investigare care va atinge aceste scopuri ar putea varia în dependenţă de circumstanţe. Cu toate acestea, indiferent de metoda de investigare, autorităţile trebuie să acţioneze imediat după depunerea unei plîngeri oficiale. Chiar şi în cazurile în care nu a fost depusă vreo plîngere, o investigare din oficiu trebuie iniţiată imediat în cazul în care există indici suficienţi de clari că a fost aplicată tortura sau maltratarea (a se vedea, printre multe altele, Özbey v. Turcia (dec.), nr. 31883/96, 8 martie 2001[...]). Mai mult, cerinţa de promptitudine şi durata rezonabilă este implicită în acest context. Un răspuns prompt din partea autorităţilor prin investigarea acuzaţiilor de maltratare ar putea fi privite, în general, ca fiind esenţial pentru menţinerea încrederii publice în respectarea de către acestea a supremaţiei legii şi pentru prevenirea oricărei aparenţe de implicare în / sau de tolerare a actelor ilegale (a se vedea, printre altele, Indelicato v. Italia, nr. 31143/96, § 37, 18 octombrie 2001, şi Özgür Kılıç v. Turcia (dec.), nr. 42591/98, 24 septembrie 2002), şi Batı şi alţii v. Turcia, nr. 33097/96 şi 57834/00, CEDO 2004-IV (extrase)).
44. În prezenta cauză, Curtea notează că la 21 februarie 2007 un medic a constatat o leziune pe corpul reclamantului, care nu a fost observată în cadrul unei examinări medicale anterioare. De asemenea, este evident din materialele prezentate de către părţi, că rezultatele ambelor examinări medicale se aflau în dosarul penal şi astfel erau cunoscute procurorului. Prin urmare, medicul şi procurorul cunoşteau, sau trebuiau să cunoască faptul că la 21 februarie 2007 reclamantul a suferit o leziune, posibil în timpul detenţiei sale. Acest fapt trebuia să determine autorităţile să efectueze o investigare a unei eventuale maltratări a reclamantului, chiar şi în absenţa unei plîngeri şi în pofida declaraţiei sale că el ar fi fost bătut de către O. Totuşi, în perioada de referinţă nu a fost efectuată vreo anchetă.
45. De asemenea, din materialele dosarului se pare că investigarea a durat aproximativ doi ani (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra), iar în această perioadă ordonanţa de refuz în pornirea urmăririi penale a fost anulată de 2 ori (a se vedea paragrafele Error! Reference source not found. şi Error! Reference source not found. supra). Prin încheierea judecătorului de instrucţie din 13 noiembrie 2008, adoptată după mai mult de un an şi jumătate de la producerea evenimentelor în cauză, judecătorul a constatat faptul că investigarea a fost efectuată cu “omisiuni grave şi inexplicabile”, precum omisiunea de a audia reclamantul şi martorii indicaţi de acesta (a se vedea paragraful Error! Reference source not found. supra). Curtea consideră că omisiunea de a efectua acţiuni elementare de constatare a faptelor într-o perioadă atît de lungă este incompatibilă cu cerinţele promptitudinii, care se conţin în obligaţiile procedurale potrivit articolului 3 din Convenţie (a se vedea, spre exemplu, Pădureţ v. Moldova, nr. 33134/03, § 68, 5 ianuarie 2010).
46. Mai mult, în prezenta cauză nu a fost pornită nicio urmărire penală, chiar şi după anularea ordonanţelor de refuz în pornirea urmăririi penale. Curtea a constatat deja că “în conformitate cu articolele 93, 96 şi 109 din Codul [Republicii Moldova] de procedură penală, nicio măsură de investigare nu putea fi luată în ceea ce priveşte abaterea care se pretinde că a fost comisă ... decît dacă ar fi fost pornită urmărirea penală” (a se vedea Guţu v. Moldova, nr. 20289/02, § 61, 7 iunie 2007, şi Mătăsaru şi Saviţchi v. Moldova, nr. 38281/08, § 90, 2 noiembrie 2010, inclusiv decizia instanţelor judecătoreşti naţionale citată în acest paragraf care confirmă concluziile de mai sus). Refuzul procurorului de a porni urmărirea penală în legătură cu pretinsa maltratare a limitat posibilitatea de acumulare a probelor şi a redus din efectivitatea investigării pretenţiilor reclamantului.
47. Curtea conchide că investigarea pretenţiilor reclamantului despre maltratare a fost ineficientă şi îndelungată ca urmare al refuzurilor repetate de a porni urmărirea penală, şi de asemenea, a fost afectată de omisiuni grave, fapt stabilit de instanţa judecătorească naţională. Aceste deficienţe sunt incompatibile cu obligaţiile procedurale în temeiul articolului 3 din Convenţie. Prin urmare, a avut loc o violare a acestei prevederi sub aspect procedural.
II. PRETINSA VIOLARE AL ARTICOLULUI 13 DIN CONVENŢIE
48. De asemenea, reclamantul a invocat că omisiunea organelor procuraturii de a efectua o investigare promptă a alegaţiilor sale despre maltratare l-au împiedicat să obţină despăgubiri în instanţele judecătoreşti naţionale. El a invocat articolul 6 din Convenţie. Curtea a decis să examineze această plîngere în temeiul articolului 13 din Convenţie, care prevede următoarele:
„Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.”
49. Curtea consideră că această plîngere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenţie. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Totuşi, avînd în vedere concluziile sale referitoare la plîngerea invocată în temeiul articolului 3 din Convenţie, Curtea constată că nu se ridică o problemă distinctă în temeiul articolului 13 din Convenţie, coroborat cu articolul 3.
III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENŢIE
57. Articolul 41 din Convenţie prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau Protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
A. Prejudiciu
58. Reclamantul a pretins cinci milioane euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral cauzat ca urmare al maltratării sale şi pentru omisiunea de a investiga plîngerile sale în această privinţă.
59. Guvernul a susţinut că suma pretinsă este excesivă în lumina jurisprudenţei Curţii în cauze similare.
50. Avînd în vedere violările constatate mai sus, Curtea consideră că în această cauză este justificată acordarea unei despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral. Apreciind în mod echitabil, Curtea acordă reclamantului suma de 12000 EUR.
B. Costuri şi cheltuieli
61. De asemenea, reclamantul a pretins suma de 6085 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli suportate în faţa Curţii. El a prezentat o listă detaliată a orelor de lucru asupra cauzei (cincizeci şi nouă ore, cu tariful de 100 EUR pentru o oră).
62. Guvernul a susţinut că reclamantul nu putea să pretindă despăgubiri cu titlu de costuri şi cheltuieli.
63. Potrivit jurisprudenţei Curţii, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor şi cheltuielilor numai în măsura în care a demonstrat că acestea au fost necesare, realmente suportate şi rezonabile ca mărime. În prezenta cauză, avînd în vedere documentele ce le deţine şi criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil să acorde reclamantului suma de 1500 EUR care va acoperi toate costurile la acest capitol
C.Penalităţi
64. Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependenţă de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară cererea admisibilă;
2. Hotărăşte că a avut loc o violare al articolului 3 din Convenţie sub aspect material;
3. Hotărăşte că a avut loc o violare al articolului 3 din Convenţie sub aspect procedural;
4. Hotărăşte că nu este necesar de a examina separat plîngerea formulată în temeiul articolului 13 coroborat cu articolul 3 din Convenţie;
5. Hotărăşte
(a) că Statul pîrît trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care această hotărîre va deveni definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care urmează să fie convertite în valuta naţională a statului pîrît conform ratei de schimb aplicabile la data executării hotărîrii:
(i) 12000 EUR (douăsprezece mii euro) cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fi percepută;
(ii) 1500 EUR (o mie cinci sute euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută de la reclamant;
(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întîrziere, plus trei procente;
6. Respinge restul pretenţiilor reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă.
Întocmită în limba engleză şi notificată în scris la 18 decembrie 2012, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
[1] Rectificat la 18 martie 2013: a fost introdusă următoarea propoziţie : « Reclamantul a fost reprezentat de către dl.A. Beruceasvili, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău ».
Full & Egal Universal Law Academy