©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Gatt împotriva Maltei – 28221/08
Hotărârea din 27.07.2010
Art. 5 § 1 lit. b) Neîndeplinirea unei hotărâri judecătoreşti – Garantarea executării unei obligaţii prevăzute de lege
Detenţia disproporţionată pentru neplata unei sume datorate ca urmare a nerespectării condiţiilor de liberare pe cauţiune: încălcare
În fapt – Reclamantul, care făcuse obiectul unei proceduri pentru trafic de droguri, a fost liberat cu condiţia să depună o garanţie personală de 23 300 EUR şi de a nu-şi părăsi domiciliul decât la anumite ore. În urma unei plângeri care arăta că nu a respectat orele de ieşire autorizate, instanţa penală i-a revocat liberarea condiţionată şi a dispus arestarea sa şi plata garanţiei. Întrucât reclamantul nu putea plăti această sumă, a fost iniţiată o procedură împotriva lui, în temeiul articolelor 585 şi 586 din Codul penal, iar garanţia a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii, respectiv o zi echivalând cu o tranşă de 11,50 EUR, ceea ce reprezenta un total de 2000 de zile (sau peste 5 ani şi 6 luni). Reclamantul a formulat o acţiune constituţională care a fost respinsă în cele din urmă.
În drept – Art. 5 § 1 lit. b): În măsura în care Guvernul susţine că reţinerea reclamantului ţine de primul aspect al art.5 § 1 lit. b), Curtea afirmă că în aceste condiţii, unele chestiuni precum scopul ordonanţei instanţei, fezabilitatea aplicării sale şi durata detenţiei trebuie luate în considerare. În plus, proporţionalitatea capătă o importanţă deosebită dacă luăm în considerare contextul în ansamblul său. Curtea consideră că nu se putea aştepta într-un mod realist ca reclamantul - a cărui eliberare a fost însoţită de condiţii stricte timp de aproape cinci ani, timp în care probabil acesta nu a putut să îşi câştige traiul - să respecte hotărârea tribunalului şi să plătească suma datorată. Ştiind că în celelalte cauze similare pe care le-a examinat, perioadele de detenţie erau mai scurte, Curtea a constatat că durata detenţiei la care a fost supusă persoana în cauză, deşi aceasta a încălcat numai o singură dată orele de ieşire autorizate, nu poate fi considerată că a asigurat un echilibru între necesitatea de a face respectată o hotărâre pronunţată de o instanţă conform legii şi importanţa dreptului reclamantului la libertate. În măsura în care Guvernul declară că detenţia ţine de al doilea aspect al art. 5 § 1 lit. b) din Convenţie, Curtea constată că legislaţia malteză şi aplicarea sa în cazul reclamantului prezintă două deficienţe. În primul rând, legea nu stabileşte o distincţie între încălcarea condiţiilor de eliberare în raport cu scopul principal al unor astfel de condiţii (obligaţia de a se prezenta la proces) şi alte încălcări mai puţin grave, precum nerespectarea orelor de ieşire. În al doilea rând, ea nu limitează durata de detenţie şi nu prevede evaluarea proporţionalităţii măsurii. Prin urmare, dreptul intern, aşa cum a fost aplicat reclamantului, nu a asigurat un echilibru între importanţa pe care o capătă într-o societate democratică respectul obligaţiei în chestiune, pe de o parte, iar pe de altă parte, importanţa dreptului la libertate.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy