© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2015. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2015. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă de informare privind jurisprudența Curții Nr. 165
Iulie 2014
Georgia c. Rusiei (nr. 1) [GC] - 13255/07
Hotărârea 3.7.2014 [GC]
Articolul 4 din Protocolul Nr. 4
Interzicerea expulzării colective de străini
Expulzarea colectivă a cetățenilor georgieni de către autoritățile ruse din octombrie 2006 până în ianuarie 2007: practică administrativă contrară Convenției
Articolul 33
Cauză interstatală
Expulzarea colectivă a cetățenilor georgieni de către autoritățile ruse din octombrie 2006 până în ianuarie 2007
Articolul 35
Articolul 35-1
Epuizarea căilor de atac interne
Inaplicabilitatea obligației de epuizare din cauza practicii administrative de arestare, deținere și expulzare a cetățenilor georgieni: excepția preliminară respinsă
În fapt – Cauza vizează arestarea, detenția și expulzarea din Rusia a unui număr mare de cetățeni georgieni de la sfârșitul lunii septembrie 2006 până la sfârșitul lunii ianuarie 2007. Faptele cauzei sunt disputate.
Potrivit guvernului georgian, pe parcursul perioadei sus-menționate, autoritățile ruse au adoptat mai bine de 4600 de decizii de expulzare împotriva cetățenilor georgieni; dintre aceștia, mai mult de 2300 au fost deținuți și expulzați cu forța, iar restul au părăsit Rusia prin propriile mijloace. Aceasta reprezintă o creștere flagrantă a numărului de expulzări a cetățenilor georgieni pe lună.
Pentru a sprijini afirmațiile sale, conform cărora creșterea numărului expulzărilor a fost consecința unei politici ce viza, în special, acești cetățeni, guvernul georgian a prezentat o serie de documente emise în prima jumătate a lunii octombrie 2006 de către autoritățile ruse. Aceste documente, care fac trimitere la două circulare emise la sfârșitul lunii septembrie 2006, le-ar fi ordonat agenților autorităților ruse să întreprindă măsuri pe scară largă pentru a identifica cetățenii georgieni cu reședință ilegală pe teritoriul rus, în vederea plasării lor în detenție și apoi a expulzării acestora. Guvernul georgian a prezentat, de asemenea, două scrisori din partea autorităților ruse trimise la începutul lunii octombrie 2006 în școli, cerându-le acestora să identifice elevii georgieni.
Guvernul rus neagă aceste acuzații. El susține că doar a încercat să aplice regulamentul în materie de imigrare și dezminte faptul că ar fi recurs la represalii. Cât privește numărul expulzărilor, guvernul rus afirmă că dispune doar de statistici anuale sau semestriale, care arată că în 2006 au fost pronunțate aproximativ 4000 de decizii de expulzare administrativă împotriva cetățenilor georgieni și 2800 între 1 octombrie 2006 și 1 aprilie 2007. În ceea ce privește documentele evocate de guvernul georgian, guvernul rus afirmă că instrucțiunile ar fi fost falsificate. În timp ce confirmă existența celor două circulare, el contestă conținutul acestora, refuzând, în același timp să le prezinte în fața Curții pe motiv că acestea ar fi clasate drept „secret de Stat”. În fine, guvernul rus nu contestă faptul că ar fi fost trimise scrisori unor școli cu scopul de a identifica elevii georgieni, însă susține că aceste scrisori ar fi fost produsul unor funcționari prea zeloși, care ulterior ar fi fost sancționați în mod corespunzător.
Diverse organizații internaționale guvernamentale și non-guvernamentale, printre care și Comisia de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), au raportat în 2007 despre expulzările cetățenilor georgieni din toamna anului 2006, evocând existența unei acțiuni coordonate între puterile administrative și cele judiciare.
În drept – Articolul 38: Guvernul rus a refuzat să-i furnizeze Curții copiile celor două circulare emise de autoritățile ruse la sfârșitul lunii septembrie 2006 pe motiv că ar fi vorba despre documente clasate "secret de Stat", divulgarea cărora ar fi interzisă în baza dreptului rus. Curtea a stabilit deja într-o serie de cauze anterioare legate de documente clasate „secret de Stat” că guvernul pârât nu poate să se bazeze pe prevederile dreptului intern pentru a justifica refuzul său de a-i comunica Curții o probă documentară pe care aceasta a solicitat-o.* În orice caz, guvernul rus nu oferă explicații precise pentru a demonstra natura secretă a circularelor litigioase și, chiar dacă existau interese legitime legate de securitate pentru a nu divulga circularele în cauză, art. 33 § 2 din Regulamentul Curții prevede posibilități de a restrânge accesul publicului, de exemplu prin intermediul asigurării confidențialității. Prin urmare, Curtea consideră că Rusia nu și-a respectat obligația de a-i furniza toate facilitățile necesare pentru ca aceasta să poată stabili faptele cauzei.
Concluzie : nerespectarea art. 38 (șaisprezece voturi contra unu).
Articolul 35 § 1 (epuizarea căilor interne de recurs) : Începând cu luna octombrie 2006, în Federația Rusă a avut loc implementarea unei politici coordonate de arestare, detenție și expulzare a cetățenilor georgieni, echivalentă cu o practică administrativă, ceea ce înseamnă, conform jurisprudenței Curții, că regula epuizării căilor interne de recurs nu se aplică.
Constatând acest lucru, Curtea relevă că nu există elemente care ar submina fiabilitatea cifrelor indicate de guvernul georgian, și anume mai bine de 4600 de decizii de expulzare pronunțate împotriva cetățenilor georgieni, dintre care aproximativ 2380 au fost deținuți și expulzați cu forța. Evenimentele în cauză - emiterea circularelor și instrucțiunilor litigioase, arestările și expulzările în masă ale cetățenilor georgieni, expulzările grupate ale cetățenilor georgieni cu zboruri din Moscova către Tbilisi și trimiterea scrisorilor de către funcționarii ruși în școli vizând elevii georgieni - s-au produs toate în aceeași perioadă, la sfârșitul lunii septembrie sau la începutul lunii octombrie 2006.
Concordanța descrierilor desfășurării acestor evenimente în rapoartele organizațiilor internaționale guvernamentale și non-guvernamentale este la fel de semnificativă în acest sens. În plus, având în vedere constatarea încălcării art. 38 din Convenție, există o prezumție puternică că acuzațiile guvernului georgian cu privire la conținutul circularelor litigioase ordonând expulzarea anume a cetățenilor georgieni sunt credibile.
Cât privește eficiența și accesibilitatea căilor de atac interne, elementele de care dispune Curtea arată că cetățenii georgieni au întâmpinat obstacole reale în timp ce încercau să recurgă la căile de recurs existente, atât în timpul procedurii în fața instanțelor rusești în Federația Rusă, cât și după ce au fost expulzați în Georgia. Potrivit lor, ei au fost aduși în fața instanțelor în grupuri. Unora nu li s-a permis să intre în sala de audiere, iar cei care au intrat s-au plâns de faptul că întrevederea cu judecătorul a durat în mediu cinci minute, fără o examinare veritabilă a circumstanțelor cauzei. Ulterior, li s-a ordonat să semneze deciziile fără a avea posibilitatea să le citească sau să obțină copii ale acestora. Ei nu au beneficiat de un traducător sau avocat și, în majoritatea cazurilor, atât judecătorii, cât și ofițerii de poliție i-ar fi descurajat să facă apel.
Concluzie : existența unei practici administrative (șaisprezece voturi contra unu); excepția preliminară respinsă (șaisprezece voturi contra unu)
Articolul 4 din Protocolul Nr. 4: Potrivit guvernului georgian, cetățenii săi au făcut obiectul unei expulzări colective de pe teritoriul Federației Ruse. Curtea reamintește că prin expulzare colectivă se subînțelege, în sensul art. 4 din Protocolul Nr. 4, orice măsură care-i obligă pe străini, în calitate de grup, să părăsească o țară, cu excepția cazurilor în care o asemenea măsură este luată în urma și în baza unei examinări rezonabile și obiective a situației particulare a fiecăruia din străinii care formează grupul dat.** Curtea consideră că, spre deosebire de situația expusă la art. 1 din Protocolul Nr. 4, art. 4 din Protocolul Nr. 4 se aplică chiar dacă persoanele expulzate nu au reședința legală pe teritoriul Statului vizat.
Curtea ia act de descrierea concordantă a martorilor georgieni și a organizațiilor internaționale guvernamentale și non-guvernamentale cu privire la desfășurarea procedurilor foarte sumare în fața instanțelor rusești. Ea observă mai cu seamă că, potrivit Comisiei de monitorizare APCE, expulzările au urmat aceeași schemă recurentă în toată țara și că organizațiile internaționale au evocat în rapoartele lor existența unei coordonări între puterile administrativă și judecătorească.
În timpul perioadei litigioase, instanțele rusești au pronunțat mii de decizii de expulzare a cetățenilor georgieni. Deși, formal, fiecare cetățean a beneficiat de o decizie judecătorească, Curtea consideră că având în vedere desfășurarea procedurilor de expulzare pe parcursul acestei perioade, după emiterea circularelor și instrucțiunilor litigioase, precum și numărul de cetățeni georgieni expulzați începând cu luna octombrie 2006, asigurarea unei examinări rezonabile și obiective a situației individuale a fiecăruia dintre ei era imposibilă.
În timp ce fiecare Stat are dreptul să-și stabilească în mod suveran propria politică de imigrare, problemele legate de gestionarea fluxului migrator nu pot să justifice practicile incompatibile cu obligațiile Statului în baza Convenției.
Expulzarea cetățenilor georgieni în timpul perioadei în cauză, nu a fost efectuată în baza unei examinări rezonabile și obiective a situației particulare a fiecăruia dintre ei, și constituie o practică administrativă contrară art. 4 din Protocolul Nr. 4.
Concluzie : practică administrativă contrară art. 4 din Protocolul Nr. 4 (șaisprezece voturi contra unu).
Marea Cameră ajunge la concluzia, de asemenea cu șaisprezece voturi contra unu, că arestările și încarcerările cetățenilor georgieni în timpul perioadei litigioase, făceau parte dintr-o politică coordonată de arestare, detenție și expulzare a cetățenilor georgieni, și, respectiv, erau arbitrare. Astfel, ele au constituit o practică administrativă contrară art. 5 § 1 din Convenție. Marea Cameră consideră, cu aceeași majoritate, că absența unor căi de atac interne eficiente și accesibile care le-ar fi permis interesaților să conteste arestările, detențiile și deciziile de expulzare îndreptate împotriva lor, a constituit o încălcarea a art. 5 § 4 din Convenție, iar condițiile de detenție a cetățenilor georgieni (celule suprapopulate, condiții sanitare precare și lipsa intimității) constituie o practică administrativă contrară art. 3. Curtea constată, de asemenea, încălcări ale art. 13 în conjuncție cu art. 5 § 1 (treisprezece voturi contra patru) și în conjuncție cu art. 3 (șaisprezece voturi contra unu).
Curtea ajunge la concluzia, cu șaisprezece voturi contra unu, că art. 1 din Protocolul Nr. 7 (garanții procedurale privind expulzarea străinilor) nu a fost încălcat, de vreme de această prevedere se referă la străinii ce își au „reşedinţa în mod legal pe teritoriul unui stat”; or, nu s-a stabilit că pe parcursul perioadei în cauză au avut loc, de asemenea, arestări și expulzări ale persoanelor cu reședința legală pe teritoriul Federației Ruse. În fine, Curtea ajunge la concluzia, în unanimitate, că art. 8 din Convenție și art. 1 și art. 2 din Protocolul Nr. 1 nu au fost încălcate.
Articolul 41 : rezervat.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudența Curții
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015.
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2015
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2015
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy