©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECŢIA A TREIA
HOTĂRÂREA
din 1 iulie 2014
(reparaţie echitabilă)
În Cauza Geta Stanciu şi alţii împotriva României
(Cererea nr. 29755/06)
Strasbourg
Hotărârea devine definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.
În Cauza Geta Stanciu şi alţii împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Griţco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 10 iunie 2014,
pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererea nr. 29755/06 îndreptată împotriva României, prin care trei resortisanţi români - doamna Geta Stanciu, domnul Tudor Stanciu şi domnul Cătălin Stanciu („reclamanţii”), au sesizat Curtea la 22 iunie 2006, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).
2. În hotărârea pronunţată la 23 martie 2010 („hotărârea principală”), Curtea a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie şi încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie ca urmare a neexecutării a două hotărâri definitive pronunţate în favoarea reclamanţilor (a se vedea Geta Stanciu şi alţii împotriva României, nr. 29755/06, 23 , 23 martie 2010).
3. Conform art. 41 din Convenţie, reclamanţii au solicitat acordarea unei reparaţii echitabile pentru prejudiciile material şi moral suferite ca urmare a încălcărilor sus-menţionate.
4. Întrucât nu s-a putut pronunţa cu privire la problema aplicării art. 41 din Convenţie, Curtea a rezervat-o şi a solicitat Guvernului şi reclamanţilor să prezinte, în termen de şase luni, observaţii scrise privind această problemă şi, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge (ibid., pct. 35 şi pct. 3 din dispozitiv).
5. Atât reclamanţii, cât şi Guvernul, au prezentat observaţii scrise.
6. La 23 iulie 2013, Curtea a invitat părţile să prezinte observaţii actualizate.
ÎN DREPT
7. Art. 41 din Convenţie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă”.
A. Prejudiciu
8. În cadrul cererilor actualizate formulate la 13 noiembrie 2013, reclamanţii au informat Curtea că au fost puşi în posesie şi au dobândit titlul de proprietate asupra a 37,13 ha de teren din totalul de 50,28 ha de teren la care aveau dreptul în conformitate cu hotărârile pronunţate de Tribunalul Iaşi la 4 noiembrie 2002 şi 5 iunie 2003. Prin urmare, aceştia solicitau punerea în posesie efectivă cu întregul teren, precum şi eliberarea unui titlu de proprietate. În subsidiar, reclamanţii solicitau 2 204 986 euro (EUR) pentru valoarea terenului de 13,15 ha şi au prezentat un raport de evaluare din aprilie 2008.
De asemenea, aceştia au solicitat 500 000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
9. Guvernul a argumentat că reclamanţii nu au epuizat căile de atac interne, având în vedere că Legea nr. 165/2013 prevedea o cale de atac care le permitea obţinerea unei despăgubiri în caz de neexecutare.
Guvernul a susţinut că, în orice caz, reclamanţii au fost de asemenea puşi în posesia a 11,96 ha de teren şi, prin urmare, suprafaţa totală de teren la care reclamanţii ar avea dreptul era de 1,30 ha. Guvernul a mai precizat că valoarea acestui teren era de 3 906 EUR, conform evaluării din septembrie 2013 furnizate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
10. Curtea nu va lua în considerare excepţia preliminară ridicată de Guvern cu privire la neepuizarea căilor de atac interne deoarece fondul cauzei a fost soluţionat deja [a se vedea Xenides‑Arestis împotriva Turciei (reparaţie echitabilă), nr. 46347/99, pct. 37, 7 decembrie 2006].
11. Curtea reaminteşte că, atunci când constată o încălcare a Convenţiei într-o hotărâre, statul pârât are obligaţia legală de a pune capăt respectivei încălcări şi de a-i repara consecinţele astfel încât să restabilească pe cât posibil situaţia existentă înainte de încălcare [a se vedea Iatridis împotriva Greciei (reparaţie echitabilă) (MC), nr. 31107/96, pct. 32, CEDO 2000–XI].
12. Curtea constată că Guvernul nu a prezentat nicio dovadă care să ateste că reclamanţilor li s-a eliberat un titlu de proprietate pentru terenul de 11,96 ha. Prin urmare, Curtea observă că hotărârile pronunţate de Tribunalul Iaşi la 4 noiembrie 2002 şi la 5 iunie 2003 nu au fost executate în integralitate.
13. În consecinţă, Curtea consideră că restituirea terenului de 13,15 ha i-ar plasa pe reclamanţi, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă cu aceea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcate art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, Curtea hotărăşte că statul pârât trebuie să permită reclamanţilor să intre în posesia efectivă a terenului în litigiu şi să le elibereze titlul de proprietate pentru terenul respectiv. În caz contrar, Curtea, ţinând seama de informaţiile de care dispune, hotărăşte că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor în solidar suma de 280 000 EUR pentru prejudiciul material.
14. De asemenea, Curtea consideră că ingerinţa în exercitarea dreptului reclamanţilor la respectarea bunurilor acestora le-a cauzat reclamanţilor un prejudiciu moral. Pronunţându-se în echitate, în conformitate cu art. 41 din Convenţie, Curtea acordă reclamanţilor în solidar suma de 4 700 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli de judecată
15. Reclamanţii au solicitat 7 062 EUR, adică echivalentul cheltuielilor de judecată efectuate în faţa instanţelor naţionale şi a Curţii reprezentând onorariile avocaţilor, taxele poştale şi costurile de traducere, fotocopiere şi transport. Reclamanţii au prezentat facturi în susţinerea acestor pretenţii.
16. Guvernul a contestat pretenţia referitoare la cheltuielile de judecată pe motiv că este parţial nejustificată şi excesivă.
17. Conform jurisprudenţei Curţii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care s-a stabilit caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora. În prezenta cauză, ţinând seama de informaţiile pe care le deţine, Curtea consideră rezonabilă acordarea sumei de 2 516 EUR pentru toate cheltuielile.
C. Dobânzi moratorii
18. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive,
în unanimitate,
CURTEA:
1. hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, executarea în integralitate a hotărârilor pronunţate de Tribunalul Iaşi la 4 noiembrie 2002 şi la 5 iunie 2003, permiţându-le reclamanţilor să intre efectiv în posesia terenului de 13,15 ha şi acordându-le totodată un titlu de proprietate;
b) că, în caz contrar faţă de cele prevăzute la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească reclamanţilor suma de 280 000 EUR (două sute optzeci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
c) că, în orice caz, statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni menţionat la lit. a) supra, să plătească în solidar reclamanţilor următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:
i) 4 700 EUR (patru mii şapte sute de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral;
ii) 2 516 EUR (două mii cinci sute şaisprezece euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de cheltuieli de judecată;
d) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
2. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 1 iulie 2014, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulament.
PREŞEDINTE,Grefier,
JOSEP CASADEVALLSantiago Quesada
Full & Egal Universal Law Academy