CASE OF GHIMP AND OTHERS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECŢIA A TREIA

CAUZA GHIMP ŞI ALŢII
c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 32520/09)

HOTĂRÎRE

STRASBOURG

30 octombrie 2012

Această hotărîre va deveni definitivă în temeiul art. 44 § 2 din Convenţie. Ea poate fi supusă unei revizuiri editoriale.

În cauza Ghimp şi alţii c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), statuînd într-o Cameră compusă din:

Josep Casadevall, Preşedinte,
Egbert Myjer,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al Secţiei,

Deliberînd în secret la 9 octombrie 2012,

Pronunţă următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeaşi dată:

PROCEDURA

1. 

Cauza a fost iniţiată prin cererea (nr. 32520/09) depusă la 17 iunie 2009 contra Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului potrivit Articolului 34 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (“Convenţia”), de patru cetăţeni ai Republicii Moldova, dna Lilia Ghimp, Tudor Ghimp, Tatiana Siman şi Ion Siman (“reclamanţii”).

2. Reclamanţii au fost reprezentaţi de dna J. Hanganu, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.

3. Reclamanţii au invocat, în particular, încălcarea Articolului 2 din Convenţie ca urmare a omorîrii soţului şi rudei lor.

4. La 13 iulie 2009 cererea a fost comunicată Guvernului. De asemenea, a fost luată decizia să se examineze fondul cererii simultan cu admisibilitatea acesteia (Articolul 29 § 1).

5. Urmare a demisiei dlui Mihai Poalelungi, judecătorul desemnat în privinţa Republicii Moldova (Articolul 6 din Regulamentul Curţii), Preşedintele Camerei l-a desemnat pe dl Ján Šikuta să participe în calitate de judecător ad hoc (Articolul 26 § 4 din Convenţie şi Articolul 29 § 1 din Regulamentul Curţii).

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

6. Reclamanţii s-au născut în 1977, 1969, 1961 şi respectiv în 1959, locuiesc în Budesti şi în Chişinău.

7. Prezenta cauză se referă la circumstanţele în legătură cu decesul lui Leonid Ghimp, care a fost soţul primei reclamante, frate celui de-al doilea şi al treilea reclamant, şi cumnatul celui de-al patrulea reclamant.

8. Leonid Ghimp, care la momentul desfăşurării evenimentelor avea 35 ani şi era tată a doi copii în vîrstă de 6 şi 10 ani, lucra în calitate de şofer de camion. Sîmbătă, la 10 decembrie 2005 aproximativ la ora 8 dimineaţa el a plecat la lucru pentru a-şi încărca camionul şi pentru a-l pregăti pentru ziua de luni următoare. Potrivit celor declarate de martori, el a finisat lucrul la aproximativ ora 14:00. După aceea şi înainte să plece acasă, el a petrecut timpul cu colegii de lucru servind băuturi întîi la locul de muncă şi mai tîrziu în alte două baruri. Aproximativ la 22:00 el a plecat din bar şi a chemat un taxi. Ulterior, el a avut o ceartă cu şoferul de taxi, deoarece acesta nu l-a dus la destinaţia stabilită. Deoarece el a refuzat să achite costul călătoriei, şoferul l-a dus la Comisariatul de poliţie a sectorului Ciocana. Potrivit celor declarate de martorii de la Comisariatul de poliţie, şoferul de taxi a plecat după o perioadă scurtă şi după ce Leonid Ghimp i-a plătit. Cu toate acestea, în procesul-verbal cu privire la reţinerea ultimului, era indicat faptul că el a fost găsit în stare de ebrietate, dormind la staţia de autobuze. În proces-verbal nu era nicio menţiune cu privire la conflictul cu şoferul de taxi.

9. Potrivit celor menţionate de reclamanţi, la Comisariatul de poliţie, Leonid Ghimp a fost bătut de trei colaboratori de poliţie: A.P., S.C. şi I.B, şi a fost lăsat lat în coridor pe o podea murdară şi din ciment. El a fost eliberat în dimineaţa următoare la aproximativ ora 11 dimineaţa.

10. În conformitate cu cele menţionate de colaboratorii de poliţie acuzaţi, Leonid Ghimp nu a fost bătut la Comisariatul de poliţie şi el a fost liber să plece în curînd după ce a fost adus. Cu toate acestea, fiind în stare de ebrietate avansată el a refuzat să plece şi a preferat să doarmă pe podea pînă dimineaţa.

11. După ce a fost eliberat, aproximativ la ora 11 în dimineaţa celei de a doua zi, Leonid Ghimp a plecat acasă. Potrivit celor declarate de soţie şi de o persoană care l-a văzut plecînd spre casă, el era palid şi mergea foarte încet. El i-a spus soţiei că avea dureri stomacale şi a stat la pat toată ziua. Doar mai tîrziu, spre seară, după ce durerea s-a intensificat, el i-a spus soţiei sale că a fost bătut la comisariatul de poliţie. El i-a spus că durerea s-a început după ce a fost lovit în stomac, care i-a cauzat o durere acută şi şi-a pierdut respiraţia. Mai tîrziu, pe parcursul nopţii Leonid Ghimp a început să vomite şi soţia a chemat ambulanţa, care l-a luat la spital. La 12 decembrie 2005 la 6.35 Leonid Ghimp a decedat în spital.

12. La o dată nespecificată, prima reclamantă a informat Procuratura despre faptul că Leonid Ghimp a fost bătut în Comisariatul de poliţie a sectorului Ciocana. La 5 ianuarie 2006 Procuratura sectorului Ciocana a pornit urmărirea penală.

13. Prin raportul de expertiză medico-legală din 23 ianuarie 2006 s-a constatat că moartea a survenit în urma unei peritonite purulente-fibrinoase cauzată de lezarea intestinului subţire. Lezarea intestinului subţire a fost produsă după o lovitură cu un corp dur contondent cu o suprafaţă mică, posibil în noaptea de 10 decembrie 2005

14. Într-un alt raport de expertiză medico-legală din 31 mai 2006, o comisie din medici-legişti, compusă din medicii G.M., N.S. şi I.C., după examinarea documentelor medicale ale victimei şi a cadavrului exhumat, au ajuns la o concluzie similară, şi anume că a moartea a survenit urmare a unei rupturi a intestinului subţire care a condus la scurgerea conţinutului intestinal în cavitatea abdominală cauzînd o contaminare bacterială a cavităţii abdominale – cu alte cuvinte, o inflamaţie purulentă a peritonitei. Potrivit celor declarate de medici, leziunea care a cauzat moartea a rezultat urmare a unei lovituri cu un obiect dur contondent cu o suprafaţă mică asupra regiunii stomacale a lui Leonid Ghimp, posibil în seara zilei de 10 decembrie 2005. Medicii nu au depistat urme de alcool în sîngele lui şi au conchis că el nu se afla în stare de ebrietate în momentul decesului. De asemenea, ei au constatat că el putea fi salvat dacă se adresa la spital în primele ore după ce i-au fost provocate leziunile.

15. Pe parcursul urmăririi penale, procurorul responsabil a audiat numeroşi martori, inclusiv şi colaboratorii de poliţie de la Comisariatul de poliţie a sectorului Ciocana. Cei trei colaboratori de poliţie bănuiţi de maltratarea lui Leonid Ghimp au negat că acesta ar fi fost tratat într-un mod violent şi în unanimitate au susţinut că acesta a fost găsit în stare de ebrietate, dormind în staţia de autobuze şi a fost escortat la Comisariatul de poliţie. De asemenea, ei au susţinut că după ce l-au chestionat, Leonid Ghimp a refuzat să meargă acasă, deoarece era tîrziu şi nu avea bani, şi a preferat să doarmă la podea în Comisariatul de poliţie. Toţi colaboratorii de poliţie au susţinut că Leonid Ghimp era în stare de ebrietate, dar nu avea careva semne de violenţă sau leziuni.

16. Alţi doi colaboratori de poliţie de la Comisariatul de poliţie a sectorului Ciocana, care nu erau bănuiţi, au susţinut că victima a venit la comisariatul de poliţie împreună cu şoferul de taxi, căruia i-a s-a refuzat să-i se achite costul călătoriei. După cîteva minute Leonid Ghimp i-a plătit şoferului de taxi şi a plecat din incinta Comisariatului de poliţie. Colaboratorii de poliţie, de asemenea, au negat că au fost martori la violenţa aplicată asupra lui Leonid Ghimp şi de asemenea, au susţinut că acesta a preferat mai degrabă să doarmă la podea în coridor al Comisariatului de poliţie, decît să plece acasă.

17. O martoră, O.O., care a fost escortată la Comisariatul de poliţie în aceeaşi seară (10 decembrie 2005), a susţinut că ea a avut un conflict cu familia sa şi a fost escortată de la casa sa spre Comisariatul de poliţie a sectorului Ciocana. La Comisariatul de poliţie ea a stat în aceeaşi cameră cu bărbatul care a avut un conflict cu un şofer de taxi. Ea a înţeles acest fapt din discuţia dintre acel bărbat şi trei colaboratori de poliţie. Deoarece el a continuat să refuze să-i plătească şoferului de taxi, colaboratorii de poliţie l-au bătut în faţa ei. Ea a văzut cum colaboratorii de poliţie l-au lovit pînă ce el s-a prăbuşit la podea. După aceea, unul dintre colaboratorii de poliţie l-a apucat pe bărbat de haină, l-a dus în coridor şi l-au lăsat să stea pe podea din ciment. Ulterior, ea a fost eliberată după ce a fost impusă să semneze un document în care era prevăzut că ea a fost amendată deoarece era în stare de ebrietate în public. La fel precum şi în cazul lui Leonid Ghimp, procesul-verbal al reţinerii sale prevedea că ea a fost reţinută în stradă.

18. Procurorul, de asemenea, a audiat persoanele cu care Leonid Ghimp a petrecut ziua de 10 decembrie 2005. Toţi au declarat că starea sa de sănătate era bună şi nu a prezentat careva semne de boală pe parcursul întregii zile. Tentativa procurorului de a găsi şoferul de taxi care l-a adus pe Leonid Ghimp la Comisariatul de poliţie a fost fără succes.

19. La 6 iulie 2006 unul dintre colaboratorii de poliţie acuzaţi, A.P., şi-a schimbat declaraţiile sale date iniţial. El a recunoscut că a minţit în declaraţiile sale anterioare şi a recunoscut că Leonid Ghimp a fost adus la comisariatul de poliţie de un şofer de taxi. El a declarat că un alt acuzat, colaboratorul de poliţie I.B., a lovit victima de cîteva ori în regiunea stomacală. După aceea, I.B. a luat bani din buzunarul pantalonilor lui Leonid Ghimp şi i-a plătit şoferului de taxi. Apoi, el l-a mai lovit de cîteva ori pe Leonid Ghimp. De asemenea, A.P. a declarat că bătaia a avut loc în prezenţa sa şi a altor două persoane, un colaborator de poliţie şi o persoană care a fost escortată la Comisariatul de poliţie în acea seară şi în aceeaşi cameră. A.P. a afirmat că a decis să-şi modifice depoziţiile sale iniţiale deoarece avea remuşcări şi îi părea rău pentru copiii şi soţia lui Leonid Ghimp. Depoziţiile sale au fost depuse în prezenţa unui avocat între orele 22.17 şi 23.00 şi au fost filmate. La momentul audierii el nu a fost arestat.

20. Pe parcursul următoarei audieri a celorlalţi doi colaboratori de poliţie bănuiţi de maltratarea lui Leonid Ghimp, aceştia de asemenea au recunoscut că el a fost adus de un şofer de taxi la comisariatul de poliţie – şi nu a fost găsit dormind la staţia de autobuze după cum a fost indicat în procesul-verbal de reţinere după cum s-a declarat iniţial. Cu toate acestea, ei au continuat să nege că l-ar fi maltratat.

21. Procurorul, de asemenea, a examinat camera unde de regulă are loc interogarea la Comisariatul de poliţie a sectorului Ciocana şi unde victima a pretins că a fost bătută, descoperind numeroase picături de sînge pe pereţi şi mobilă.

22. Pe parcursul procedurilor judiciare care au urmat, acuzatul A.P. şi-a modificat depoziţiile şi a invocat că nimeni nu l-a maltratat pe Leonid Ghimp în seara zilei de 10 decembrie 2005. Atunci cînd fost întrebat de ce a recunoscut la 6 iulie 2006 precum că unul dintre cei acuzaţi l-ar fi maltratat pe Leonid Ghimp în prezenţa sa, el a răspuns că el nu-şi amintea să fi făcut astfel de declaraţii, deoarece el era foarte obosit şi flămînd în acea zi a audierii, deoarece a fost la serviciu noaptea precedentă şi a lucrat 24 de ore. Cu toate acestea, el şi-a amintit că el nu a fost asistat de un avocat la alegerea sa. De asemenea, el a afirmat că în momentul audierii el nu a realizat că era înregistrat video.

23. La 9 iulie 2007 Judecătoria s. Ciocana a constatat că colaboratorii de poliţie A.P., S.C. şi I.B. sunt vinovaţi de acţiunile violente aplicate asupra lui Leonid Ghimp, care i-au provocat moartea. Ei, de asemenea, au fost recunoscuţi vinovaţi de falsificarea procesului-verbal de reţinere al lui Leonid Ghimp şi a procesului-verbal de reţinere al martorului O.O., fiind condamnaţi la opt ani de închisoare. Instanţa de judecată, de asemenea, a dispus să fie achitat primei reclamante o compensaţie cu titlu de prejudiciu moral în sumă de 300000 lei (MDL) şi a dispus ca restul pretenţiilor sale să fie examinate în proceduri civile separate.

24. Colaboratorii de poliţie au depus cereri de apel împotriva condamnării. Pe parcursul procedurilor în apel, unul dintre colaboratorii de poliţie, I.B., a prezentat o nouă versiune a evenimentelor, şi anume că Leonid Ghimp a căzut în comisariatul de poliţie şi o masă a căzut peste el. La 7 noiembrie 2007 Curtea de Apel Chişinău a admis parţial cererile de apel ale colaboratorilor de poliţie şi a redus sentinţa lui I.B. pînă la şase ani de închisoare, iar a lui A.P. şi S.C. pînă la cinci ani pentru fiecare.

25. La 11 martie 2008 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul colaboratorilor de poliţie şi, după ce a constatat că cauza nu a fost minuţios examinată, a casat hotărîrea Curţii de Apel dispunînd rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă de judecată în alt complet.

26. La 6 iunie 2008 Curtea de Apel Chişinău a achitat colaboratorii de poliţie pe toate capetele de acuzare. Depoziţiile ale lui A.P. din 6 iulie 2006 au fost excluse din motivul că au fost obţinute cu încălcarea prevederilor Codului de Procedură Penală, şi anume că ele au fost obţinute seara tîrziu, atunci cînd A.P. era foarte obosit şi în lipsa unui avocat ales. Excluzînd depoziţiile a lui A.P., instanţa de judecată s-a bazat pe declaraţiile unui psiholog, care a afirmat că în cazuri de oboseală excesivă o persoană poate fi predispusă la depunerea unor declaraţii de auto-incriminare. În ceea ce priveşte declaraţiile lui O.O., instanţa de judecată a considerat că acestea nu prezintă încredere, deoarece ea avea motiv de a fi supărată pe colaboratorii de poliţie care au arestat-o la 10 decembrie 2005. Mai mult, unele dintre afirmaţiile sale au fost considerate contradictorii. Cît priveşte constatările comisiei formate din medici-legişti, instanţa de judecată a susţinut că acestea au fost combătute de declaraţiile unui expert, I.C, care a semnat raportul din 31 mai 2006. Acel expert a fost invitat să depună mărturii din partea unuia dintre colaboratorii de poliţie. El şi-a modificat opinia şi a declarat că leziunile lui Leonid Ghimp ar fi putut să fie cauzate între orele 6.35 la 9 decembrie şi 6.35 la 10 decembrie 2005 ceea ce reprezintă perioada pînă la reţinere. Admiţînd o noua opinie a lui I.C., instanţa de judecată nu a explicat de ce a preferat-o pe aceasta şi nu concluzia comisiei de medici-legişti sau ce l-a determinat pe I.C. să-şi schimbe opinia după ce au trecut doi ani. În partea ce ţine de falsificarea procesului-verbal de reţinere, instanţa de judecată a constatat că acuzaţii într-adevăr au admis falsul, însă, deoarece nu a fost implicat careva interes personal, ei au fost achitaţi.

27. La 27 ianuarie 2009 un Colegiu al Curţii Supreme de Justiţie a respins recursul depus de Procuratură şi de prima reclamantă. Procuratura a contestat această hotărîre cu un recurs în anulare.

28. La 1 martie 2010 Plenul Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul în anulare şi a casat ambele decizii ale Curţii de Apel şi a Curţii Supreme din 27 ianuarie 2009. Curtea Supremă a constatat, inter alia, că constatările primei comisii de experţi medico-legali nu puteau fi combătute prin opinia unui singur medic-expert şi că doar opinia unei alte comisii de medici ar putea fi acceptată. A fost dispusă rejudecarea cererii de apel depusă împotriva hotărîrii din 9 iulie 2007.

29. Pe parcursul procedurilor, Curtea de Apel a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale în privinţa circumstanţelor decesului lui Leonid Ghimp de o comisie de experţi a Centrului de Medicină Legală. În aceeaşi perioadă, I.C., expertul care a depus mărturii pe parcursul procedurilor precedente în faţa Curţii de Apel (a se vedea § 26 supra), a devenit director al Centrului de Medicină Legală.

30. Într-un raport de expertiză din 1 noiembrie 2010, o comisie de medici-legişti au ajuns, în temeiul certificatelor medicale, la aceeaşi concluzie exprimată de I.C. pe parcursul procedurilor precedente desfăşurate la Curtea de Apel (a se vedea § 26 supra), şi anume că leziunea corporală a victimei a fost cauzată între orele 6.35 la 9 decembrie şi 6.35 la 10 decembrie 2005. În conformitate cu acest raport, ruptura intestinului victimei a fost iniţial parţială şi doar la 12 decembrie 2005 a devenit completă, cauzînd moartea lui Leonid Ghimp.

31. La 28 februarie 2011 Curtea de Apel Chişinău a admis cererile de apel ale colaboratorilor de poliţie, a casat sentinţa Judecătoriei sectorului Ciocana din 9 iulie 2007 şi a achitat pe colaboratorii de poliţie pe toate capetele de acuzare înaintate împotriva lor. Hotărînd astfel, Curtea de Apel a atribuit o importanţă esenţială noului raport de expertiză din 1 noiembrie 2010.

32. La 29 mai 2012 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul depus de Procuratură.

II. DREPT INTERN PERTINENT

33. Legea cu privire la poliţie din 18 decembrie 1990 prevede:

Articolul 15. Aplicarea forţei fizice

“Colaboratorii poliţiei aplică forţa fizică, inclusiv procedee speciale de luptă, pentru curmarea infracţiunilor, pentru înfrîngerea rezistenţei opuse cerinţelor legale, dacă metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligaţiilor ce le revin.”

ÎN DREPT

I. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 2 DIN CONVENŢIE

34. Reclamanţii s-au plîns că Leonid Ghimp a fost omorît de către reprezentanţi ai Statului şi că autorităţile naţionale au eşuat să efectueze o investigaţie eficientă cu referire la decesul său. Ei s-au bazat pe Articolul 2 din Convenţie, care prevede următoarele:

“1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decît în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.

2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă:

(a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;

(b) pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute;

(c) conform legii, tulburări violente sau o insurecţie;”

A. Admisibilitatea

35. În observaţiile sale din 29 noiembrie 2011, Guvernul a invocat că urmare a reexaminării cauzei penale, cererea este prematură şi urmează să fie declarată inadmisibilă din acest motiv.

36. Curtea menţionează că procedurile s-au sfîrşit la 29 mai 2012. Prin urmare, obiecţia Guvernului se respinge.

37. În continuare, Curtea menţionează că cererea nu este vădit nefondată în sensul Articolului 35 § 3 (a) din Convenţie. De asemenea, Curtea notează că cererea nu este inadmisibilă pentru oricare alt motiv. Astfel, cererea urmează să fie declarată admisibilă.

B. Fondul

1. Susţinerile părţilor

38. Reclamanţii au invocat că decesul lui Leonid Ghimp a survenit în rezultatul maltratării la care a fost supus în Comisariatul de poliţie a sectorului Ciocana la 10 decembrie 2005. Ei şi-au exprimat dubii cu privire la opinia medicală a doctorului I.C. şi raportul întocmit de subalternii săi după reexaminarea cauzei, invocînd că constatările lor nu s-au bazat pe examinarea cadavrului victimei şi nu au fost demonstrate ştiinţific.

De asemenea, reclamanţii au susţinut că ar fi fost imposibil pentru Leonid Ghimp să lucreze fizic sîmbătă, 10 decembrie 2005 şi să servească bere cu prietenii săi dacă suferea de astfel de probleme serioase cum este o ruptură parţială a intestinului. Reclamanţii au afirmat că era bine cunoscut faptul că perforaţiile gastrointestinale constau în durere severă a abdomenului care se intensifică prin mişcare, greaţă, vomă, febră şi frisoane.

Reclamanţii, de asemenea, au atras atenţia Curţii la comportamentul colaboratorilor de poliţie care au falsificat procesul-verbal de reţinere a lui Leonid Ghimp. Potrivit celor declarate de reclamanţi, un astfel de comportament implică o atenţie sporită şi instanţele judecătoreşti trebuiau să fie mai prudente în acceptarea versiunii lor al evenimentelor.

În cele din urmă, reclamanţii au susţinut că investigaţia circumstanţelor decesului victimei nu a fost una eficientă în sensul Articolului 2 din Convenţie.

39. Guvernul nu a prezentat careva comentarii cu privire la fondul cauzei, dar numai a susţinut poziţia instanţelor judecătoreşti naţionale, în conformitate cu care reclamantul a suferit o leziune fatală pînă la arest.

2. Aprecierea Curţii

(a) Principii generale

40. Articolul 2 din Convenţie, care garantează dreptul la viaţă, este apreciat drept unul dintre prevederile fundamentale ale Convenţiei. Împreună cu Articolul 3, el consfinţeşte una dintre valorile de bază ale societăţilor democratice care formează Consiliul Europei. Obiectul şi scopul Convenţiei, ca un instrument pentru protecţia fiinţelor umane individuale, de asemenea, solicită ca Articolul 2 să fie interpretat şi aplicat în aşa mod încît să facă garanţiile sale drept practice şi eficiente (a se vedea McCann şi alţii c. Regatului Unit, 27 septembrie 1995, §§ 146-47, Seria A nr. 324; Salman c. Turciei [MC], nr. 21986/93, § 97, CEDO 2000-VII; şi Velikova c. Bulgariei, nr. 41488/98, CEDO 2000-VI).

41. În lumina importanţei protecţiei acordate de Articolul 2, Curtea trebuie să supună plîngerea cu privire la privarea de viaţă unei examinări atente, luînd în consideraţie toate circumstanţele relevante.

Persoanele care se află în custodia Statului sunt, în particular, într-o poziţie vulnerabilă şi autorităţile sunt obligate să justifice tratamentul lor. În consecinţă, atunci cînd o persoană este reţinută fiind într-o stare bună de sănătate, dar mai tîrziu decedează, este iminent pentru Stat să prezinte o explicaţie plauzibilă asupra evenimentelor care au condus la deces (a se vedea, mutatis mutandis, Selmoun c. Franţei [MC], nr. 25803/94, § 87, CEDO 1999-V; Salman, citat supra; şi Velikova, citat supra).

42. Articolul 2 impune Statului obligaţia de a proteja dreptul la viaţă prin aplicarea eficientă a prevederilor legislaţiei penale în vederea împiedicării comiterii crimelor împotriva persoanei, asigurată de un mecanism de aplicare a legii pentru prevenirea, suprimarea şi pedepsirea încălcărilor acestor prevederi (a se vedea Osman c. Regatului Unit, 28 octombrie 1998, § 115, Culegere ale Hotărîrilor şi Deciziilor 1998 VIII; Mastromatteo c. Italiei [MC], nr. 37703/97, §§ 67 şi 89, CEDO 2002 VIII; şi Menson c. Regatului Unit (dec.), nr. 47916/99, CEDO 2003 V).

43. Conformarea cu obligaţiile pozitive ale Statului în temeiul Articolului 2 impune sistemului juridic naţional să demonstreze capacitatea sa de a aplica legislaţia penală împotriva celor care ilegal au luat viaţa altora (a se vedea Nachova şi alţii c. Bulgariei [MC], nr. 43577/98 şi 43579/98, § 160, CEDO 2005 VII).

44. Investigaţia eficientă impusă prin Articolul 2, serveşte pentru a menţine încrederea publică în consolidarea statului de drept, prevenirea oricărei coluziuni sau toleranţe a actelor ilegale, să asigure implementarea efectivă a legilor naţionale care protejează dreptul la viaţă şi dreptul de a nu fi supus relelor tratamente şi, în acele cazuri care implică agenţi ai Statului sau organe, să asigure tragerea la răspundere a acestora pentru decesele survenite sub responsabilitatea lor (a se vedea, printre altele, McKerr c. Regatului Unit, nr. 28883/95, §§ 111 şi 114, CEDO 2001 III, şi Paul şi Audrey Edwards c. Regatului Unit, nr. 46477/99, §§ 69 şi 72, CEDO 2002-II).

45. Cerinţele Articolului 2 depăşesc etapa investigaţiei oficiale, dacă aceasta a condus la iniţierea procedurilor judiciare în instanţele judecătoreşti naţionale: procedurile luate în întregime, inclusiv etapa judecării, trebuie să corespundă cu cerinţele obligaţiei pozitive de a proteja vieţile prin intermediul legii. În timp ce nu există o obligaţie absolută pentru ca toate urmăririle penale să se finalizeze cu o condamnare sau cu o sentinţă anumită, instanţele judecătoreşti naţionale nu trebuie în nicio circumstanţă să permită ca crimele periculoase pentru viaţă să rămînă nepedepsite (a se vedea, mutatis mutandis, Öneryıldız c. Turciei [MC], nr. 48939/99, § 96, CEDO 2004 XII; Okkalı c. Turciei, nr. 52067/99, § 65, CEDO 2006 XII; şi Türkmen c. Turciei, nr. 43124/98, § 51, 19 decembrie 2006).

46. O Cerinţa de promptitudine şi de celeritate rezonabilă este implicită în acest context (a se vedea Yaşa c. Turciei, 2 septembrie 1998, §§ 102-04, Culegere 1998-VI; Çakıcı c. Turciei [MC], nr. 23657/94, §§ 80, 87 şi 106, CEDO 1999-IV; Tanrıkulu c. Turciei [MC], nr. 23763/94, § 109, CEDO 1999 IV; şi Mahmut Kaya c. Turciei, nr. 22535/93, §§ 106-07, CEDO 2000-III). Orice deficienţă în investigaţie care subminează capacitatea sa de a stabili circumstanţele cauzei sau persoana responsabilă, poate fi considerată defectuoasă prin prisma standardului de eficacitate impus (a se vedea Kelly şi alţii c. Regatului Unit, nr. 30054/96, §§ 96-97, 4 mai 2001, şi Anguelova c. Bulgariei, nr. 38361/97, § 139, CEDO 2002 IV)..

(b) Aplicarea acestor principii prezentei cauze

47. Revenind la circumstanţele prezentei cauze, Curtea observă că Leonid Ghimp apare să fi fost rănit şi a decedat după ce a fost reţinut pentru o noapte la Comisariatul de poliţie a sectorului Ciocana. Astfel, cade în sarcina Guvernului să prezinte o explicaţie plauzibilă a decesului său.

48. Achitînd colaboratorii de poliţie, instanţele judecătoreşti naţionale s-au bazat pe opinia medicală a comisiei de medici-legişti, în conformitate cu care leziunea corporală fatală a fost cauzată lui Leonid Ghimp pînă la reţinere, şi anume între orele 6.35 la 9 decembrie şi 6.35 la 10 decembrie 2005.

49. Curtea notează, că în conformitate cu depoziţiile relevante ale martorilor, care nu au fost contestate, Leonid Ghimp a plecat la serviciu aproximativ la ora 8 sîmbătă dimineaţa din 10 decembrie 2005 şi între acea perioadă de timp şi 6.35 seara el nu a avut careva accidente sau vreo lovitură violentă, urmare a cărora ar fi putut suferi vreo leziune. Prin urmare, urmărind logica opiniei medicale pe care s-a bazat Guvernul, leziunea corporală fatală trebuia să-i fi fost cauzată pînă la ora 8 dimineaţa la 10 decembrie 2005, ceea ce semnifică că Leonid Ghimp s-ar fi început ziua din 10 decembrie 2005 deja cu o ruptură de intestin.

Curtea consideră că chiar şi fără o mărturie a expertului în acest sens, o astfel de opinie ar părea incompatibilă cu modul în care victima şi-a petrecut ziua de 10 decembrie 2005. Într-adevăr, potrivit unor declaraţii necontestate ale martorilor, pe parcursul primei părţi a zilei Leonid Ghimp a îndeplinit muncă fizică grea, inclusiv a încărcat un camion şi mai tîrziu a servit băuturi în compania mai multor colegi de serviciu în trei locuri diferite, inclusiv în două baruri pînă seara tîrziu. Mai mult, nicio persoană cu care acesta a avut contact, inclusiv colaboratorii de poliţie, nu au observat careva semne de boală la el.

În pofida acestora, instanţele judecătoreşti naţionale au admis fără nicio rezervă opinia medicală pe care s-a bazat partea apărării în proces. Curtea constată că este frapant faptul că instanţele judecătoreşti nu au întrebat medicii-legişti în ce mod opinia lor putea fi compatibilă cu depoziţiile sus menţionate ale martorului şi nu a încercat să clarifice dacă a fost cel puţin teoretic posibil pentru o persoană care suferea de o ruptură a intestinului să se comporte în modul în care Leonid Ghimp s-a comportat la 10 decembrie 2005, fără a prezenta careva semne de boală.

50. Cele menţionate nu reprezintă unica întrebare la care instanţele judecătoreşti nu au încercat să găsească un răspuns. Curtea menţionează că medicul-legist I.C. a făcut parte din prima comisie de experţi medici-legişti, care după ce au examinat cadavrul victimei, au ajuns la o concluzie cu privire la posibila oră la care i-a fost cauzată leziunea fatală. Cu doi ani mai tîrziu, din motive bine-cunoscute doar pentru el, medicul-legist I.C. s-a înfăţişat la Curtea de Apel şi a exprimat o opinie care a atras după sine o un alt efect asupra acuzării celor trei colaboratori de poliţie. Noua sa opinie a fost acceptată de Curtea de Apel fără a fi înaintate întrebări despre motivele care l-au determinat pe medicul I.C. să-şi schimbe părerea după o perioadă atît de îndelungată. Mai mult, judecătorii care au admis nouă opinie a lui I.C. nu au considerat necesar să explice de ce ei au preferat această nouă viziune, şi nu raportul de autopsie şi concluzia comisiei experţilor medici-legişti care au avut sarcina de a examina cadavrul victimei.

51. Ulterior, Curtea Supremă de Justiţie a casat hotărîrea prin care acuzaţii au fost achitaţi, şi care a fost bazată pe opinia medicului I.C. dispunînd rejudecarea cauzei. Hotărînd astfel, Curtea Supremă nu a atras atenţia asupra problemelor fundamentale menţionate anterior, dar numai la amănunte cum erau faptul că opinia unui singur medic-legist era insuficientă de a combate constatările întregii comisii de experţi medici-legişti din 31 mai 2006.

52. Pe parcursul următoarelor proceduri a fost efectuat un nou raport de expertiză medico-legală de o comisie de medici-legişti, aparent cu scopul de a elimina deficienţa notată de Curtea Supremă. Comisia de medici-legişti care a fost desemnată pentru efectuarea sarcinii era compusă din ierarhic subordonaţi medicului I.C. Noua opinie exprimată de ei era în concordanţă sub toate aspectele relevante cu cea exprimată de medicul I.C., pînă în măsura, că perioada estimată în raport era exact aceeaşi ca şi în opinia medicului-legist I.C. La fel ca şi în cazul cu privire la opinia medicului I.C., instanţele judecătoreşti nu au considerat necesar să explice de ce au preferat noul raport, care s-a bazat numai pe examinarea documentelor medicale, şi nu raportul de autopsie şi raportul iniţial bazat direct pe examinarea cadavrului victimei.

53. Apreciind credibilitatea explicaţiei Guvernului, Curtea consideră relevant să menţioneze comportamentul colaboratorilor de poliţie pe parcursul procedurilor judiciare şi modul în care instanţele judecătoreşti naţionale au tratat acel comportament. În acest sens, Curtea notează că declaraţiile colaboratorilor de poliţie au fost incoerente şi uneori puţin plauzibile. În particular, ei toţi şi-au schimbat depoziţiile cu privire la modul în care Leonid Ghimp a sosit la Comisariatul de poliţie. Unul dintre ei, A.P., mai tîrziu a recunoscut că pe parcursul detenţiei faţă de Leonid Ghimp a fost aplicată violenţa, dar şi-a retras declaraţiile ceva mai tîrziu, invocînd astfel de motive cum ar fi oboseala şi foamea la momentul interogării. La o etapă avansată a procedurilor, alt colaborator de poliţie acuzat, I.B., a prezentat o altă explicaţie posibilă pentru apariţia leziunilor la Leonid Ghimp, afirmînd că pe parcursul interogării o masă ar fi căzut peste victimă şi l-a lovit în regiunea stomacală. Acest comportament contradictoriu din partea colaboratorilor de poliţie nu a fost apreciat de instanţele judecătoreşti sau luat în consideraţie la adoptarea deciziei cu privire la acuzarea acestora.

54. Examinînd minuţios materialele cauzei, Curtea consideră că modul în care instanţele judecătoreşti naţionale au apreciat circumstanţele cauzei crează impresia unui observator independent că instanţele nu au încercat cu adevărat să elucideze faptele speţei şi să descopere adevărul. Mai mult, Curtea nu este convinsă că prezenta cauză ar fi fost de o atare complexitate încît să necesite o perioadă atît de îndelungată pentru a fi soluţionată. Astfel, Curtea conchide că autorităţile au omis să efectueze o investigaţie eficientă a circumstanţelor care au condus la decesul lui Leonid Ghimp. Suplimentar, Curtea constată că sunt suficiente probe urmare a cărora poate fi conchis în afara oricărui dubiu rezonabil, că Leonid Ghimp a decedat în urma leziunilor cauzate în timp ce se afla în custodia poliţiei. Astfel, responsabilitatea Statului respondent este angajată.

55. În vederea celor expuse, Curtea conchide că a existat o violare a Articolului 2 din Convenţie sub aspectul său material şi procedural.

II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENŢIE

56. Articolul 41 din Convenţie prevede:

“ Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a Protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”

A. Prejudiciu material

57. Prima reclamantă a solicitat 50 604, 66 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material. Ea a invocat că această sumă constituie prejudiciul financiar suferit de familia sa urmare a decesului soţului său Leonid Ghimp. Ea a calculat prejudiciul prin înmulţirea salariului anual al soţului cu numărul de ani pe care el ar fi putut lucra pînă la vîrsta de pensionare. La efectuarea calculării s-a luat în consideraţie rata medie de inflaţie între anii 2005 şi 2010, după cum sunt indicate în datele oficiale ale Ministerului Muncii.

58. Metoda folosită de prima reclamantă a fost adaptată la metoda utilizată de instanţele judecătoreşti naţionale pentru calcularea prejudiciului material în cazurile referitoare la pierderea întreţinătorului în circumstanţele unui litigiu de muncă, astfel precum cele ce rezultă dintr-un accident la locul de muncă sau boală profesională.

59. Prima reclamantă a invocat că legislaţia naţională nu conţine vreo metodă de calculare a prejudiciului material pentru pierderea întreţinătorului urmare a unei crime. Cu toate acestea, ea şi-a exprimat opinia că dacă o familie al cărei întreţinător ar fi decedat în circumstanţe legate de serviciu poate beneficia de o astfel de metodă de calculare, este rezonabil că o astfel de metodă poate fi folosită atunci cînd întreţinătorul unei familii ar deceda urmare a unei crime imputabile Statului.

60. Guvernul a menţionat că metoda de calculare folosită de reclamant a fost similară celei folosite în cauza Mikheyev c. Rusiei, nr. 77617/01, 26 ianuarie 2006, în care Curtea a respins-o.

61. Curtea reiterează că trebuie să existe o legătură cauzală clară între prejudiciul pretins de reclamant şi violarea constatată a Convenţiei, şi că aceasta, în anumite circumstanţe, poate include compensarea pentru pierderea venitului ratat (a se vedea Aktaş c. Turciei, nr. 24351/94, § 352, CEDO 2003 V).

62. Suplimentar, este de reiterat că o calculare precisă a sumelor necesare pentru o reparaţie completă (restitutio in integrum) cu titlu de pierderi materiale suferite de un reclamant poate fi împiedicată de caracterul nesigur inerent al prejudiciului care rezultă dintr-o violare constatată (Young, James şi Webster c. Regatului Unit (Articolul 50), 18 octombrie 1982, § 11, Seria A nr. 55). O compensaţie poate fi acordată în pofida numărului larg al elementelor imponderabile implicate în aprecierea pierderilor viitoare (The Sunday Times c. Regatul Unit (nr. 1) (Articolul 50), 6 noiembrie 1989, § 15, Seria A nr. 38; Lustig-Prean şi Beckett c. Regatului Unit (satisfacţie echitabilă), nr. 31417/96 şi 32377/96, §§ 22-23, 25 iulie 2000; şi Orhan c. Turciei, nr. 25656/94, § 431, 18 iunie 2002)

63. În prezenta cauză Curtea a constatat că Statul respondent este responsabil de decesul lui Leonid Ghimp: reiese că pierderea viitorului său venit este de asemenea imputabilă Statului. Acordarea unei compensaţii în acest sens este, astfel, evidentă.

64. În continuare, Curtea menţionează că prezenta cauză este diferită de cauza Mikheyev (citată supra), deoarece în aceasta, prima reclamantă s-a bazat pe venitul real al soţului său primit înainte de deces şi nu pe salariul mediu naţional precum a pretins-o reclamantul în cauza contra Rusiei. Mai mult, în cauza Mikheyev, situaţia referitoare la venitul ratat s-a complicat prin faptul că calcularea efectuată de reclamant nu a inclus pensia de invaliditate primită din partea Statului.

65. Astfel după cum este statuat supra, Curtea este conştientă de faptul că orice calculare al viitorului venit este predispusă la un anumit grad de speculaţie, din moment ce aceasta este supusă unor circumstanţe imprevizibile şi deoarece este imposibil, în principiu, prezicerea cu certitudine a sumei venitului pierdut. Cu toate acestea, în prezenta cauză, Curtea nu consideră că metoda de calculare folosită de prima reclamantă este una excesiv de speculativă sau iraţională. Curtea menţionează, în primul rînd că calcularea se bazează pe o metodă utilizată de instanţele judecătoreşti naţionale în vederea calculării venitului ratat în litigiile de muncă, chiar şi în cauzele în care un angajator nu este responsabil pentru moartea angajaţilor săi. Mai mult, calcularea folosită de reclamantă nu include orice posibilă avansare în carieră, orice capitalizare a veniturilor sau orice venituri pe care Leonid Ghimp ar fi putut să le obţină după ieşirea la pensie. În aceste circumstanţe şi luînd în consideraţie faptul că prima reclamantă trebuie să crească doi copii singură, Curtea, apreciind într-un mod echitabil, decide să acorde primei reclamante 50 000 EUR

B. Prejudiciul moral

66. Prima reclamantă a pretins suma de 95 000 EUR şi a invocat că ea a trecut prin suferinţe, lipsă de ajutor, anxietate şi frică pentru ea şi viaţa copiilor săi urmare a decesului tragic al soţului său şi de modul în care au decurs procedurile judiciare. Ceilalţi reclamanţi au solicitat cîte 8 000 EUR pentru fiecare şi au invocat că au fost devastaţi de moartea lui Leonid Ghimp şi că au suferit în continuare frustrare urmare a modului în care autorităţile au efectuat investigaţia cauzei.

67. Guvernul a contestat sumele pretinse de reclamanţi şi a invocat că sunt excesive.

68. Curtea menţionează că a constatat că autorităţile au fost responsabile pentru moartea lui Leonid Ghimp. Suplimentar acestei serioase violări, Curtea a constatat în continuare că autorităţile au omis să efectueze o investigaţie efectivă şi să acorde o remediere eficientă în acest sens, contrar obligaţiei procedurale în temeiul Articolului 2 din Convenţie. Ţinînd cont de cele menţionate, şi dat fiind faptul că prima reclamantă trebuie să crească şi să sprijine doi copii singură, Curtea, apreciind într-un mod echitabil, îi acordă 60 000 EUR. În acelaşi timp Curtea nu consideră că este justificat în prezenta cauză să acorde careva sume celorlalți reclamanţi. Pretenţiile lor urmează, astfel, să fie respinse.

C. Costuri şi cheltuieli

69. Reclamanţii în comun au solicitat, de asemenea, 4996 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli suportate în faţa Curţii. Ei au prezentat documente întru susţinerea pretenţiilor sale şi probe că suma a fost achitată reprezentantului lor.

70. Guvernul a considerat suma excesivă.

71. Potrivit jurisprudenţei Curţii, un reclamant poate beneficia de rambursarea costurilor şi cheltuielilor numai dacă a fost demonstrat că acestea au fost reale şi necesare şi ele sunt rezonabile în cuantum. În prezenta cauză, ţinînd cont de documentele prezentate, criteriul de mai sus şi relevanţa celor invocate de reprezentantul reclamanţilor pe parcursul procedurilor, Curtea consideră rezonabil să acorde integral suma solicitată.

D. Penalitate

72. Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependenţă de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE

1. Declară cererea admisibilă;

2. Hotărăşte că a existat o violare a Articolului 2 din Convenţie sub aspectul material şi procedural;

3. Hotărăşte

(a) că Statul respondent trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care această hotărîre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, următoarele sume, care vor fi convertite în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data executării hotărîrii:

(i) 50 000 EUR (cincizeci mii euro), plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de prejudiciu material în beneficiul primei reclamante;

(ii) 60 000 EUR (şaizeci mii euro), plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul primei reclamante;

(iii) 4,996 EUR (patru mii nouă sute nouăzeci şi şase euro) în comun tuturor reclamanţilor cu titlu de costuri şi cheltuieli;

(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întîrziere, plus trei procente;

4. Respinge restul pretenţiilor reclamanţilor cu privire la satisfacţie echitabilă.

Întocmită în limba engleză şi notificată în scris la 30 octombrie 2012, în conformitate cu Regula 77 §§ 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.

              Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte

Full & Egal Universal Law Academy